Cine sapă groapa altuia...

Coiotul, un gropar dotat c-o sapă,
În timp ce pe-nserat săpa o groapă,
Deşi pământul tare şi uscat
Nu prea îl înghiţea pe răposat,
Văzu şocat că-l aştepta afară,
O-adevărată bombă nucleară;
O vulpe neagră-n straie de mătase,
Având armate câteva focoase
Ce ticăiau cu zgomot de foreze,
Ameninţând subit să explodeze.
În timp ce lacrimi mari vărsa cu stil,
Cu-accentuat parfum de crocodil,
Ea-i povesti de traiul ei amar,
Alături de-un bărbat beţiv, curvar,
Ce-o mai lăsase şi cu doi copii,
(Făcuţi c-un lup şi-un urs prin bălării).
Mascând, cochetă, lacrima cu fard,
Se plânse că nu are bani pe card,
Şi-ar prefera cum viaţa este dură,
Pe loc, să-i facă plata în natură.

Morala

Când sapi la altul groapă între brazi,
Plătit de dame ce îşi pierd bărbatul,
E riscul ca-n aceleaşi gropi să cazi...
În care a căzut şi răposatul!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plătiţi impozitul pe groapă!
Când cei mai mari vor fi săpaţi,
Vă vor săpa, intrând la apă,
Plata pe care-o meritaţi.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţie înaltă

Şi groparii care sapă
Jos, în lutul efemer,
Speră, c-un picior în groapă,
Să ajungă sus în cer!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Start furat

Deşi tot omul este muritor
Şi sfinţii, păcătoşii şi asceţii,
Deştepţii-s duşi la groapă, doar când mor,
Iar proştii dau în gropi şi-n timpul vieţii!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipuri de săpături

Când pregăteşti cărarea către cer,
Discriminarea-ţi lasă gust amar:
Săpând într-o echipă, eşti miner,
Când sapi de unul singur, un gropar!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualuri matinale la 60 de ani

I-o serveam nevestei dimineaţă
Şi pe frig năprasnic şi pe soare,
Dar de-un timp, imi spune verde-n faţă,
C-a îmbătrânit şi e prea tare.

Am mai pus vreo două căni de apă
Şi m-am prezentat cu ea degrabă
Dar mi-a repezit precum o ţoapă,
Pretextând că-I lungă, dar e slabă.

M-a şocat cumplit schimbarea sa,
Constatând că nu-i ca înainte
Şi i-am spus atunci s-o facă ea...
Dar era prea neagră şi fierbinte.

A mai pus şi cuburi reci de gheaţă
Zahăr cu miros de mere coapte,
Dar acum i-am spus-o verde-n faţă
Că e rece şi-o prefer cu lapte.

Am chemat vecina, o versată,
Ce gustând, verdictul să ni-l spună
Şi a spus că-i dulce, aromată,
Nu e nici prea scurtă, deci e bună!

Morala

Ca sexagenar n-ai mare vină,
Când îţi bei cafeaua la vecină...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie politică

Cum merg toate azi în ţară
Ca la balamuc, pe roate
Strâmbe, şui, cu scârţ, pătrate,
Mă gândeam aşa,-ntr-o doară:

Dacă au partid şi foştii,
Lăutarii, papagalii,
Verzii, rromii, panglicarii,
S-aibe un partid şi proştii,

Fi'ndcă, pe bună dreptate,
Câţi suntem făcuţi grămadă,
Plus, câţi dau în gropi pe stradă,
Am fi în majoritate,

Şi-n mod cert, şi prin urmare,
Vom schimba fără excepţii,
Tot ce au promis destepţii,
De când sunt la guvernare,

De-am pornit, ca om cu minte,
Imediat, fără poveţe,
Să cat membrii prin judeţe,
Evident ca... preşedinte,

Pas cu pas, din capitală,
Prin Moldova, sat cu sat,
Tot Ardealul, prin Banat
... chestie electorală,

Întrebând pe fiecare,
Dacă-i prost şi, pe-o hârtie,
Doar c-un deşt să se-nscrie
În partidul ăl mai tare,

Ca s-ajung c-un gust amar:
Din tot natul, cât e glia,
Cât de mare-i România,
N-am găsit un prost măcar,

Rămânând fără cuvinte
De-al partidului succes,
Şi să pierd eu, mai ales,
Foncţia de preşedinte...

Să-mi pierd timp, şi bani, şi rostul,
Pentru ţară, pentru nat,
Când toţi azi s-au deşteptat,
Să mă zbat singur ca prostul!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii şi lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Şi-un zâmbet de care speranţa-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nţelege,
Prea lesne cădem în gheţar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-şi culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoliata

Simţi, ducând bărbatul
La groapă, o sincopă:
Uitând de răposatul
S-a-ndrăgostit de popă.

epigramă de Ion Ruse din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui netot

Doarme-n groapă împăcat
Cel ce-o viaţă-n gropi a dat;
N-o să-l doară, n-o să-i pese
Că din asta nu mai iese.

epitaf epigramatic de Ion Diviza din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea lui Corneliu Vadim Tudor (liderul PRM, extremistul vulgar care a aruncat cu lături în toţi, poetul de curte al lui Ceauşescu): groparii s-au chinuit o oră să-l bage în groapă, iar familia, îngrozită, a părăsit cimitirul înainte să reuşească

Mult se chinuie groparii ca să-i bage hoitu-n groapă,
Toată lumea-i îngrozită şi nu poate să priceapă;
Un gropar îşi face cruce, zice-apoi: "Ferească Sfântul,
Dar un porc aşa de mare nu înghite nici pământul!..."

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi Politicieni (17 septembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În reluare

La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea şi piciorul:
Şi când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi şi... lacrimi (amfibrah)

Nu vreau să se creadă că sunt misogin,
Vorbind despre lacrimi, când asta suusţin:
Chiar sincere par la bărbatul cu "stil",
Pe când la femeie-s doar..."de crocodil".

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoţ s-o bage-n seamă

Şi să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Şi nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deşi mă seacă
De prea mulţi bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Şi n-aş mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deşi plimbările mă costă,
Că-i scumpă şi benzina,
Mai scap de-o viaţă prea anostă
Şi schimb puţin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau şi mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... maşină?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă... (Varianta)

... parcă toate s-au spus între noi
şi s-au stins şi s-au scurs ca o apă
paşii tăi obosiţi şi greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
şi alţi paşi ce petrec ca un jind
tot ce-a fost şi n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt şi lacrima ta, mai mioapă
şi mai simt ca un ultim exstaz
cum te-aşterni între mine şi groapă

întuneric şi linişti se lasă
peste lumea din mine şi groapă
tu mai curgi ca nisipul spre casă
eu în luturi, senin ca o apă...

poezie de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două nopţi

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urât.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba asta veche şi română

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi sabia de limba lor s-ascuţi,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Şi zborul ce-i înduplecă pe corbi,

Să scriem negru-acolo unde-s vii
Şi alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.

Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Şi taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche şi română.

Şi-apoi să iei din fraţii tăi puţin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi-apoi tot c-un cuvânt să-i împrumuţi,
Să sapi o groapă lungă, iară eu
Îl voi ucide-apoi pe Dumnezeu.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă...

parcă toate s-au spus între noi
şi s-au stins şi s-au scurs ca o apă
paşii tăi obosiţi şi greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
şi alţi paşi ce petrec ca un jind
tot ce-a fost şi n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt şi lacrima ta, mai mioapă
şi mai simt ca un ultim extaz
cum te-aşterni între mine şi groapă...

poezie de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După paradă

Priceput-am când aseară
Defilau în chiloţei,
Cam ce bombă nucleară
Ascundea Enola Gay.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia învăţată

Nu se ia nimic!
Se sapă o groapă la repezeală cu un hârleţ la nimereală
Se măsoară groapa din ochiul de gropar
Se lustruieşte lopata.
După aceea se ia rămas bun de nenumărate ori
şi se sărută cu gura icoanei
cu gura lumii
dar mai ales cu gura infamiei.
După aceea se ia şi brusc se aruncă în groapă.
Nimeni dar absolut nimeni nu o să zică nimic!
Ce om perfect ar fi fost omul acesta dacă nu murea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!