
Start furat
Deși tot omul este muritor
Și sfinții, păcătoșii și asceții,
Deștepții-s duși la groapă, doar când mor,
Iar proștii dau în gropi și-n timpul vieții!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Autonivelare
Când iarna grea, perseverentă,
Covoare-așterne pe sub plopi,
E lumea mai inteligentă...
Căci proștii nu mai dau în gropi!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este nemuritor în timpul vieții sale și muritor după moartea sa.
aforism de Mihail Kuzmin din O casă încălzită cu utopii, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Proștii se simt în largul lor chiar și-n gropi.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Proștii
Proștii deși n-au pereche
Se înmulțesc după ureche.
distih de David Boia (6 noiembrie 2023)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
În goana vieții
Din zori în noapte, tot o apă
Și-n șirul zilelor la fel,
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el!
epigramă de Nicolae Ghițescu din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sapă groapa altuia...
Coiotul, un gropar dotat c-o sapă,
În timp ce pe-nserat săpa o groapă,
Deși pământul tare și uscat
Nu prea îl înghițea pe răposat,
Văzu șocat că-l aștepta afară,
O-adevărată bombă nucleară;
O vulpe neagră-n straie de mătase,
Având armate câteva focoase
Ce ticăiau cu zgomot de foreze,
Amenințând subit să explodeze.
În timp ce lacrimi mari vărsa cu stil,
Cu-accentuat parfum de crocodil,
Ea-i povesti de traiul ei amar,
Alături de-un bărbat bețiv, curvar,
Ce-o mai lăsase și cu doi copii,
(Făcuți c-un lup și-un urs prin bălării).
Mascând, cochetă, lacrima cu fard,
Se plânse că nu are bani pe card,
Și-ar prefera cum viața este dură,
Pe loc, să-i facă plata în natură.
Morala
Când sapi la altul groapă între brazi,
Plătit de dame ce își pierd bărbatul,
E riscul ca-n aceleași gropi să cazi...
În care a căzut și răposatul!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Deși e vară ninge, ninge...
Mă doare clipa cea târzie
Și albul de pe tâmpla mea
Deși îmi fac anestezie
Cu gheața florilor de nea
Urăsc sărutul bătrâneții
Și Doamne cât de mult aș vrea
Să cumpăr anii tinereții
De s-ar putea, de s-ar putea.
Dar ura se preface-n teamă
Când mă gândesc la viitor
Și-aș vrea să nu o iau în seamă
Dar sunt un simplu muritor.
Obrazul mi-e talaz de riduri
Și simt cum vine în galop
Un asfințit cu patru scânduri
Care îi spune vieții: -Stop!
Afară vremea parcă plânge
Și-n lacrima din ochii mei
Deși e vară ninge, ninge
Cu amintiri și flori de tei.
De undeva un țipăt jalnic
Îmi face sufletul un nor
Și-n cenușiul de zadarnic
Îmbrac venirea zorilor.
Și inima se face mică,
Și-o ține doar într-un oftat
Iar sufletul mi se oftică
Gândind la câte am ratat.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picătura...
Zâmbesc lalelele pe groapă,
E cald, dar nu se vor usca,
Că vine soața și le-adapă...
Când plânge pensioara mea!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloace de locomoție
Vezi aleșii prin Palate
Și te prinde des deruta:
Unii sunt aduși se spate,
Pe când alții-s duși cu pluta!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu capul în nori
Când ești un simplu muritor
Dar visuri ai nepământene,
De poți să te avânți, în zbor,
Nu mai contează că n-ai pene...
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu capul în nori
Când ești un simplu muritor,
Dar visuri ai, nepământene,
De poți să te avânți în zbor,
Nu mai contează că n-ai pene!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vot secret-amfibrah
Cu bile, pastile, monede,
Penalii votează din groapă,
O lege de tip Arhimede...
Să-i scoată, când intră la apă!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții
Te iartă, sigur, Cel de Sus,
Când faci amor, năbădăios,
Dar te vor înjura, nespus,
Vecinii care stau mai jos!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu a declarat la TV că el a crescut-o pe Elena Udrea
El ieri pe post a declarat
Că a crescut-o, ca tot omul,
Și-n timp record s-a ridicat
Hrănită doar cu biberonul.
epigramă de Valentin David (15 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David

Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate
Pe șeful iritându-l rău,
Rămase omul fără pită:
Deși era vestit lingău,
Avea o limbă ascuțită!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncătorie divină
Când ni-e viata azi așa amară
Conștiința tinde să se culce:
Nu ne miră că în post, spre seară,
Chiar și sfinții mai poftesc la... dulce.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipoglicemie
Când ni-este viața searbădă, amară
Și conștiința tinde să se culce,
Nu ne mai miră că în post, spre seară,
Pe-ascuns și sfinții mai poftesc la... dulce!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nărav românesc
Românașii-s pui de lei,
Duși de dracu' în ispită:
Se mănăncă între ei...
Că nu pot să se înghită!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În reluare
La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea și piciorul:
Și când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un copil pribeag
E fericirea vieții ca și-un copil pribeag,
Rătăcitor prin lume, ce-aleargă neîntrerupt,
Din când în când la oameni se mai oprește-n prag,
Cu nemurirea clipei din care ea s-a rupt.
În vremea călătoare e doar un scurt popas,
Mereu tulburătoare în dulcea ei visare,
E împletit cu timpul și el tot de pripas,
Dând vieții noastre sens, continuă mișcare.
Născută din speranțe, o vrem cât mai aproape,
În sufletele noastre și-n inimi cu dorinți,
Eternă duioșie ce tremură sub pleoape,
Întruchiparea vieții și-a slabei noastre ființi.
Mărturisesc sfios, că port în pieptul meu
Dorința mea ce arde cu flacără plăpândă
Și vă întreb pe voi, deși îmi este greu,
Cine-are fericire, să poată ca să-mi vândă?!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!