Viaţa omului e ca iarba, înfloreşte, se usucă şi se amestecă în foc.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dacă tu ai făcut ca eu să nu pot, atunci fă aşa ca eu să nu vreau.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trage cu puşca, dar Dumnezeu poartă gloanţele.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu nu sunt niciodată singur, un om credincios nu poate să fie singur.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că Dumnezeu a făcut lumea cu precizie, nu se poate ca lumea să nu fie reuşită.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul propiu-zis nu este substanţa, ci lipsa binelui, la fel cum întunericul nu este altceva decât lipsa luminii.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonul este izgonit prin post şi rugăciune. Postul este pentru trup, rugăciunea - pentru suflet.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o greşeală să ne imaginăm că ruşilor sau beloruşilor le e teamă să vorbească... Am întrebat mama unui soldat care a murit în Ucraina "De ce taci? Fiul tău a fost ucis?" Şi mi-a răspuns "Dacă vorbesc, nu o să mai primesc un milion de ruble şi vreau să îi iau fiicei mele un aprtament cu banii ăştia."

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putin nu e un politician, e un ofiţer KGB. Ce face el (în estul Ucrainei) se cheamă provocare, genul de acţiune pusă la cale de obicei de KGB. Nu e o problemă să găseşti astfel de elemente în orice ţară. Daca 100 de tancuri şi soldaţi sunt trimişi azi în Belarus, ce se va întâmpla cu această ţară liniştită? Unii vor dori să fie parte din Polonia, alţii din Rusia, şi din nou va fi vărsare de sânge.

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriam despre Afganistan, oamenii erau mai sinceri, mamele plângeau şi ţipau. Nu e doar frica, e un amestesc complex. Oamenii sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în cei 20 de ani care au trecut de la destrămarea URSS. Noi, "elita", voiam perestroika, dar poporul tăcea. Am descoperit acum, când Putin le vorbeşte pe limba lor, că oamenii preferă trecutul viitorului. E cea mai groaznică descoperire a ultimilor ani... În ziua de azi, un Putin colectiv trăieşte în fiecare rus. Imperiul Roşu a dispărut, dar oamenii au rămas.

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe iarba
de lângă izvor
se usucă prosopul
cu care mama
îmbracă icoana

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceţi

Cu
roaba

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului e o luptă cu iarba. Care pe care!

aforism de N. Petrescu-Redi din suplimentul "Actualitatea culturală" (14 septembrie 2009)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselia usucă lacrimile omului, tristeţea - pe omul lacrimilor.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întrebase: ce fac? şi răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufleteşti de aci, care usucă locul, şi caut să-mi răcoresc prin mîini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor din jur. Mini credea cu convingere că imensa fermentaţie a existenţei îşi risipeşte în jurul ei substanţa, o amestecă cu inerţia relativă a lucrurilor ambiante.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir ce înfloreşte pe obrazul meu

Un trandafir înfloreşte pe obrazul meu,
dacă mă săruţi,
iar eu mă uit la tine
şi te văd printre petale,
mi-e teamă să nu mă rup.
Privirea ta e un foc,
ce se ridică dintr-o bruscă mişcare
şi mă gândesc la viaţa lungă a trandafirului,
aşteptând fără suferinţă,
pentru a deveni etern.

poezie de Eugenia Calancea (7 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Investiţiile ar trebui să semene mai mult cu a privi vopseaua cum se usucă sau a privi iarba cum creşte. Dacă vrei emoţii, ia 800 de dolari şi du-te în Las Vegas.

citat din Paul Samuelson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului

"Asta-i viaţa omului,
Astăzi e şi mâine nu-i".
Dar culmea, de necrezut,
Am fost şi ieri, şi azi mai sunt.

epigramă de Claudiu Românu (19 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jur, firele înalte ale ierbii se clătinau domol, proiectate gigantic pe bolta însângerată de jertfa naşterii unei noi zile. O nouă zi... şi iarba... Părea crescută din cer; era iarba cerului, aprinsă în lumină, arzând viu în iradierea roşie a Soarelui ce sângera... Iarba cerului era acoperită de sânge... Iarba cerului... Iarba...

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se usucă sufletele noastre

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veşnic de dezastre

Unde eşti iubito visele să-ţi dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune paşii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,

Pururi te zăresc numai ca prin ceaţă
Viaţa noastră plină de himere
Supravieţuirea tot mai multe cere
Şi nu se mai face, parcă, dimineaţă

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!