* * *

Simt că ne-am închis unul într-altul
pentru totdeauna
În zidurile unei iubiri
Cum nu va mai fi alta...
M-arunci în gol, apoi, în clipa ce urmează, mă prinzi
ascunzându-mă în tine...
De vrei, slobozeşte-mă din mrejele orbitoare
ale luminii tale, dragul meu...
şi nu mă slobozi...
te rog, nu mă slobozi...
M-aş pierde din nou în întuneric...
Amestecă-mi ţărâna cu tine...
frământă-mă cu palme de dor...
şi apoi îmbracă-mă cu Cerul...
Cu Cerul tău...
Alintă-mi plânsul cu cântece tăcute
şi-apoi lasă-mă pe mine, odihnă tâmplelor să-ţi fiu...
Spală-mă cu lacrimile tale...
şi-apoi gustă din căuşul palmelor mele...
apa vie cu care te-am aşteptat mereu...
Scrie-te în mine cu literele veşniciei...
leagă-mă de zidurile cuvintelor
Şi-apoi
slobozeşte-mă...
şi nu mă slobozi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns în gândurile tale

M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni să nu fiu găsit.
Să simt îmbrăţişări fatale...
Să mor din dragoste rănit.

Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Şi tot în gândul tău... mă simt eliberat.

Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Şi-apoi... în tine... mă topesc!

De-i frunza veştedă pe ram
Şi n-am căzut jos la pământ.
E că în mintea mea te am,
Şi-adorm mereu cu tine-n gând.

Şi m-aş ascunde-n infinit.
Să pot să beau al tău nectar.
Nectarul vieţii fără de sfârşit,
Că doar pe tine în suflet te mai am.

Tulburător... dar parcă prea real,
Îţi simt sărutul dulce pătimaş.
O clipă să visez... şi-apoi dispar
Din gândul tău cel mai gingaş.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povesteşti şi mă-nfăşori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Şi-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoşti
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
şi mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu aşa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am aşteptat o viaţă
Şi te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânţă vie...
Şi ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
şi mă-nfloreşti cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete şi teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocenţa cu care mă fereşti de departe
de concretul fără culoare
şi fără speranţă
Pentru că mă cunoşti
Cum nu mai ştie nimeni...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare...

Când vrei să pleci, nu mai lăsa nimic la mine,
Să-ţi duci şi rădăcinile cu tine,
Să mă descarci de vise de iubire
Lăsând totul curat, ca la venire.

Ia-mi sufletul uşor in palma stângă,
Sărută-l lung şi nu-l lăsa să plângă,
Ai grijă să nu-l scapi, din nepăsare,
Şi curăţă-l de tine, cu răbdare.

Încet să-l iei, te rog, ca pe-o fecioară,
Să-l strângi duios la pieptul tău, ca să nu-l doară,
Şi să-l slobozi apoi, cu grijă mare,
Lăsându-mi-l întreg după plecare.

Dar nu vrei tu să faci să-mi fie bine...
Dacă tot pleci, de ce rămâi cu mine?
G. M.

poezie de Corneliu Subotnicu din Nisip - Cuvinte găsite
Adăugat de Iasmina Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie de dragoste

hai pe la mine deseară -
nu te-am mai văzut de mult

adu toate spaimele şi îngrijorările tale -
voi râde cu poftă de ele mai încolo

invită-ţi şi demonii la mine
ca să mă distreze cu cele mai mari laşităţi ale tale

vino şi cu speranţele tale de viitor
ca să ţi le ucid una câte una
şi-apoi să plângem împreună după ele
îndelung

îndrăgosteşte-te nebuneşte de mine
şi-ţi promit că mă vei părăsi furioasă şi dezgustată
la următoarea lună plină

adu şi câteva întrebări despre viaţă şi moarte
pe care o să le discutăm amândoi
după ce ne futem
şi apoi să le ignorăm răspunsurile înţelepte

mai ales, nu uita să cumperi nişte vodcă pe drum -
o s-o amestec cu suc de portocale
ca să mă îmbăt porceşte când o să mă satur de tine
şi de reproşurile tale

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. şi freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc şi am zâmbetul larg
şi senin...
Oare din senin?
oare aşa se leagă ombilical sufletele?

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai cules din ţărână...
Şi m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Şi-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
şi ca în faţa unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălţător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânşi ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Şi mirată... să luminez din nou.
Uşor, am început să mă preling printre degetele tale
şi toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine şi tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-eşti caldă şi blândă lumină...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În braţele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui şi sfinţenia cerului...
liniştea mea are acum culoarea răsăritului şi puritatea unui crin aşezat în faţa unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingăşia şoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare şi adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfăşori sufletul şi cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ploua din mine cu mireasmă de maci şi margarete, către Cer...
Iar câmpul meu
stropit de roua luminii tale
se prinde în horă cu soarele
Între cer şi pământ
se arcuieşte un curcubeu de petale şi raze...
intr-o mare de iubire... pământul scăldând...
mir curat de ţărână sfinţind cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau

Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am aşteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Şi cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfinţit
care se aprinde înalt şi viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou şi freamăt de dor
fără de vină...

Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopţii...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neaşteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...

Îmbrăţişează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
şi împărtăşeşte-te...
gustând din preaplinul de iubire...
şi încălzeşte-ţi răsuflarea încremenită de preafrig...
Şi de neplânsă lacrimă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe un fir de iarbă îmi voi răsfiră umbra...
ca o dantelă fina de lumina şi poezie,
scaldandu-ma intr-un picur de rouă...
lăsând soarele să m-alinte,
să mă deseneze cu razele ce te-au atins pe tine
inmuindu-se in culorile răsuflării tale de dor...
si-n focul inimii tale...
Sa deseneze cald peste mine iubire, cu culorile sufletului tau...
cu şoapte vii desprinse din tine,
alunecând in mine,
contur de văpaie tremurânda, dându-mi....
Bătăile inimii tale insetate
sa mi le. aseze in palme, mângâiere vie sa le fiu...
Atingerea calda a mainilor tale sa stinga arsita ochilor mei, a fiecărei fărâme din mine...
care te astepta printre oameni şi vise...
si iarba şi ploaie şi flori...
în cantec şi-n aşternuturi reci...
Iar freamătul inimii sa-l stingă cu o adiere fina de vânt, care sa ne. mpleteasca pe-amândoi,
dorurile noastre sa le-aline...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva, seamana pe furiş seminte in mine..
Unele de cuvinte.. unele de gânduri.. unele de emoţii..
Toate. s semănate pe ramurile unui măr.. cu rădăcini în inima mea...
Măr, fara şarpe.. Sau...
Apoi seminţele cresc in mine, adapându. se in izvoare de suflet..
După ce sunt semănate,
eu le dau viaţă..
Naşterea insa e mereu provocată
de o atingere, un dor sfâşietor.., o strângere de inimă.. o rasuflare care se frânge cald...
de tristeţea nesfârşită sau
fericirea absolută a unei clipe -extazul absolut...
Ca orice naştere.. are chinurile ei...
mă revars insa în taina, usor si lin...
precum. alunecarea ta in mine...
Dorurile toate. mi sunt şoptite, iar strigătele mute... Doar de tine ştiute...
Te simt ţinându. ma de mana.. şi curgând odată cu ele..
De aceea scrierile mele ar trebui semnate cu numele tau...
De fapt tu m. ai născut pe mine..
creatorul a ce sunt eu.. eşti tu...
Esti săpat în mine..
pentru totdeauna....
cu litere.. cu şoapte.. cu doruri..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâi râvneşti plăceri

Întâi râvneşti plăceri,
Apoi trai lin; şi-apoi
Acele leacuri mici
Care răpun durerea;

Şi-apoi, să poţi dormi;
Şi-apoi (de va dori
Aşa Inchizitorul)
Să poţi muri cum vrei.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te simt căutându-mă în tăceri nefireşti...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
ţintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din şoapte şi dor,
îmi dezlegi gând după gând
şi mă deşiri către tine...
În taina mă chemi... şi m-alungi...
şi-mi şopteşti să-ţi mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
şi pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculţă,
într-o zbatere cuminte de aripi
păşind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerşi...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... şi-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
mai picură nişte lumină...
Acordă nuanţele şi conturează-mi sufletul...
amestecă-mă-n tine...
nu va şti nimeni că sunt eu, umbră fiindu-ne,
Ce pictură!
Nu te întrista... eu, îţi sunt...
Respiră-mă...
Nu plânge, sunt fericită...
... sunt fericită!

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt cea mai nebună si albă şi vie înşiruire de cuvinte. necuvinte..
cuvinte-revarsare a ultimului atom din inima mea,
colorat cu suflul inimii tale, cu atingerea ta..
cu gândul tău împletit în împletirea care deja suntem.
Cuvinte insiruite, bătăi de inimă care spintecă Cerul şi timpul
şi lumea o cutreiera, cautandu. te..
Mă stii-neştii atât de bine
Încât orice ai afla despre mine
iti pare insiruire de tine...
cuvinte şi sunete care. ti aparţin..
din tine ele vin, prin mine doar curg..
M. ai vazut şi nevăzut de atâtea ori
încât mă imaginezi...
mă îmbraci cald şi duios,
dezbrăcată de mine.. goala.. întreaga in fată. ti sunt..
Mă ştii.. m. ai gustat, gustandu. te..
Îţi port mireasma.. şi gustul...
In fata ta nu sunt imbrăcată decat în suflet...
Şi picături de ploaie...
Şi vise...
Mă scalzi in visele tale,
mă speli de lacrimi şi mă albeşti in vers alb..
Îmi aşezi în palme răsărit şi apus..
şi. apoi le strângem amandoi
între gene...
alegând unul către altul...
apus şi răsărit contopind..
pe podul imaginar din flori..
construit peste aşteptări şi lume..
îmbrăcat în cer şi noi..
Poduri ce se topesc în iubire,
clipe unice că o poveste de seara..
Plină de necunoscut, dar atât de calda..
Şi asta ne e de ajuns
pentru a zbura liber..
Intr. o lume de coduri şi formule exacte....

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si uşa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
şi-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
şi ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
intr-o clipa inalta şi caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veşnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina şi cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când îţi va fi foarte dor, joaca-te şi-alinta-te cu ea...
Cu chitara...
Ia. o in braţe, dragul meu... inchide ochii... înfăşoar-o în tine usor... las-o să-şi topească cântul in adâncurile tale... in căldura sufletului tau...
las-o sa curgă în tine prin fiecare sunet, sa se reverse printre degetele tale... sărutându-le... alintandu-te...
Ea poartă adierea sufletului meu...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâşiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viaţa...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topeşte orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
şi te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
şoaptă peste şoaptă.
ruga lângă ruga..
Câţi paşi intre noi topindu-se...
cât freamat şi cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ŞI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârşită iubire...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cântă,
cântă un cântec cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!