* * *
Simt că ne-am închis unul într-altul
pentru totdeauna
În zidurile unei iubiri
Cum nu va mai fi alta...
M-arunci în gol, apoi, în clipa ce urmează, mă prinzi
ascunzându-mă în tine...
De vrei, slobozește-mă din mrejele orbitoare
ale luminii tale, dragul meu...
și nu mă slobozi...
te rog, nu mă slobozi...
M-aș pierde din nou în întuneric...
Amestecă-mi țărâna cu tine...
frământă-mă cu palme de dor...
și apoi îmbracă-mă cu Cerul...
Cu Cerul tău...
Alintă-mi plânsul cu cântece tăcute
și-apoi lasă-mă pe mine, odihnă tâmplelor să-ți fiu...
Spală-mă cu lacrimile tale...
și-apoi gustă din căușul palmelor mele...
apa vie cu care te-am așteptat mereu...
Scrie-te în mine cu literele veșniciei...
leagă-mă de zidurile cuvintelor
Și-apoi
slobozește-mă...
și nu mă slobozi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.