Spiritul meu "lusian"

Sălbatic trece liniștea prin mine
când huzuresc în dimineți de vară
iar tu, din roua clipelor divine,
faci scări căci îngerii din cer coboară

pe-aleea Raiului de mult uitată
la tine-n noaptea de pe urmă
când ți-am bătut, timid, în poartă
crezând că visul meu se curmă

de-atâta patos, zumzet nefiresc,
îmi freamăta iubirea în tăcere
ce mi se-ntâmplă, -mi pare nelumesc
să-mi fie viața asta numai miere?

culeasă-n stropi de-arome îmbietoare
pe buze, adunate-n faguri,
mi-e gura ta, dorință arzătoare,
ce-n taină îmi dărâmă praguri

pe care mi-a fost teamă să le trec
deși, credeam că-s aprigă femeie
doar tu m-ai provocat să mă întrec
și m-ai făcut să cred că-s dumnezeie

rămâi la cârma vieții mele, căpitan,
să nu îmi intre traiu-n vreo derivă
tu știi c-am spirit ager, "lusian"
cu care-nving trăirea-mi emotivă

rămân legată cu atâtea noduri
de barca inimii ancorată-n apa
ce-o traversează, uneori, fiorduri,
când uiți să-mi onorezi agapa

ce-am rânduit-o în onoarea ta
eu valul tău... tu luntrea mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit

La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...

De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...

De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?

De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă să mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...

Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...

Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
Să te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Iubire divină

Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.

Nu mă înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.

Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.

Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.

A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu așa am vrut să fie... cu mine să rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deși cunosc ce vine...
Căci tu nu știi, nu ai aflat... despre iubiri divine.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Când îmi era mai greu

Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai așezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi știe drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viața mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
mințită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
și m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
și-Ți mulțumesc
că nu m-ai părăsit!

poezie de (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mai faci?

Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alții rece,
Cum buzele-ți erau ca maci...
Ce mai faci?

Te văd ca și cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ștrengăresc;
Să știi că încă te iubesc
Așa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?

Visez ades să te-ntâlnesc,
Să știi sau dintr-o întâmplare,
Să-ți simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?

Ce mult sunt gând în gândul tău
Și-am frică că m-ai refuza,
Că nu-ți mai plac de m-ai vedea
Și nu-ți dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci...
Ce mai faci?

Ți-am pierdut card de telefon
Ca și cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil și să mor îmi vine
C-o șansă nu mai am să dorm
În visul tău adânc, când taci...
Ce mai faci?

Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi să te găsesc
Și știu că-n alt oraș pășesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat;
Nici pașii nu-s așa cum calci...
Ce mai faci?

De-abia respir cu piept uscat
Și parcă aer nu-i-ndeajuns,
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
Să știu dacă de mine zaci...
Ce mai faci?

Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet și minte,
Să nu te pierd, să te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Așa cum alții, de-ai mei dragi...
Ce mai faci?

Am doar o șansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac "dusul" feeric
Din neștiut... Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Și-o zi să suni, să-mi spui...
Ce faci?...

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

M-aș lepăda de tot

Tu mi-ai robit și inima și visul;
Nu-naintez, iar să mă-ntor nu pot,
Mă-nchid și tac... prieten mi-e doar plânsul,
Am obosit... m-aș lepăda de tot!

De tot, de toate, dar nu și de tine,
Căci tu rămâi, în mine, doar al meu,
Chiar dac-așa mi-e rău și când mi-e bine,
Te voi iubi, până la Dumnezeu!

Am să te-aștept, știu c-ai să vii la mine,
Lumină ai să faci la tine-n gând,
Numai tu te pricepi atât de bine
Să-mi ștergi o lacrimă, din când în când!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?

Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

O viață

Când m-am născut, nimeni nu m-a-ntrebat dacă doresc
Pe un pământ să stau o viață, sau dacă vreau ca să trăiesc
Ci pur și simplu m-am născut, într-un pătuț micuț
Fără să pot să mă gândesc, de ce chiar eu azi m-am născut?...

Când am crescut, nu mă gândeam la "ce va fi și mâine"...
Ci, mai inocent, în tot ce încercam să fac, să încropesc
Mă avântam în viață, neștiutor și fără nicio frică
Crezând că totu-mi aparține, și-n tot mă regăsesc!

Visând spre veșnicie, gonind sălbatic printre lumi
Scăldat în grația divină a celei mai frumoase pe pământ
Mă înălțam până la ceruri, ca să revin apoi tot frânt
Și să renasc în tine, din dragostea-ți curată!

Nu pot să cred că nu mai ești, și strig în inima-mi străpunsă
De dorul tău din nou mă prăbușesc, în agonia-mi cruntă
Încerc din aripi să mă-nalț, din răsputeri, nu vreau să cad
Dar tot mai jos mă lași purtat, te uiți la min' și nu îți pasă.

Și am căzut. Trezit în amorțeală, crezând că-s mort,
Vroiam să aud a tale șoapte, să cred iubirea ce ți-o port.
Abia acum am realizat, un amănunt ce clar că mi-a scăpat
Degeaba încercam să zbor, căci aripile... tu le-ai furat!

Râdeai, crezând că voi rămâne jos, zdrobit și fără de putere
Te îndoiai de-ele mele încercări, gândeai că-s fără vlagă...
Și totuși, e crunt când cineva te-nșeală, dar mult mai cruntă pare
Propria-ți înșelare, căci m-ai văzut puternic, cu mult mai sus, în zare...

poezie de
Adăugat de Daniel MurariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Se-ntoarce roata...

Uita-te-ar relele, iubite, că ai uitat, să-mi dai de veste
În noaptea dintre ani și cine, te-a monopolizat și peste
Numărul meu de telefon, trecut-ai ca un vânt pribeag,
Când eu te-mbrățișam în gând de dor ghebos și-atâta drag?

Vreo blondă te-a ademenit și ți-a turnat în vin uitare
Și mintea ți s-a zăpăcit și vin acum cu o-ntrebare:
Așa de slab pentru-o cocotă, renunți la mine, să mă suni
Și-n inima ta, o ispită dintre atâtea fufe-aduni?

Credeam că-ți sunt partidă bună, că m-ai chemat să stau la tine,
Să las în urmă țărmul mării și să mă mut, să-mi fie bine
Printre olteni, pe la Craiova, așa mi-ai spus și te-am crezut.
Vai, mie, de făceam eu pasul, acuma ce aș fi făcut?

Te-ai dat la fund precum țiparul și te-ai ascuns de-a mea iubire,
Dai cu piciorul la noroace și calci pe cord și fericire.
Și cu-n surâs parșiv de demon îmi spui că-s aprigă și rea,
Dar, tu cum ești, măi, bărbățele, când fugi de-mbrățișarea mea?

Ei, lasă, ți-o veni de hac și-o să te fac și de rușine,
Când, fără voia ta, să știi, o să-mi fac vânt cândva, spre tine
Și să te văd atunci, băiete, cât ai să poți să minți și cum,
Mă vei convinge că bat câmpii, când te-oi prinde cu fufa-n drum?

Plâng eu acum pentru-amândoi, dar va veni și vremea mea,
Când îți voi da ploaia-napoi, să plângă și inima ta...

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Eu te iubesc, femeie!

Cum blânda dimineață
Își flutură iubirea
Peste copaci în floare,
Cum păsări cântă-n codru
De dragul primăverii,
Eu cânt iubirea-n taină
De dragul tău femeie!
Prin vene-mi curge lavă
Cu muzica dorinței,
În suflet ard în torțe
Nemuritoare patimi
Și râd de fericire,
De tine, ochii lacomi.

Eu te iubesc femeie,
Până și gându-n noapte
Ți-l mângâi în tăcere
Să nu stârnesc izvoare
Neliniștite-n tine.
Să nu-ți cuprindă visul
Străine năluciri
Să tulbure ființa
Și-n somn, să mai suspini.
De-ar fi s-o faci vreodată
Să fie doar, de... dor,
Ascuns adânc în suflet,
De mine, până mor.

Eu te iubesc femeie
Ca ploaia cea de vară
Pe care eu, pământ,
Cu sete o aștept,
Să-mi răcorești ardoarea
Ce-o am când nu-s cu tine,
Să fericești țărâna,
Din care sunt făcut.
De n-ai fi fost, femeie,
Te-aș fi zidit din mine
Din inimă-scânteie,
Cu lacrimă și lut,
Dând viața mea, tribut.

poezie de (30 iunie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Gabriela Mimi Boroianu

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;

De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Hai, vino, măicuță!

Hai, vino, măicuță, de mult ți-am iertat
Purtarea de ieri; m-ai lăsat prin străini!...
În pieptul meu firav, se zbate-un oftat,-
Mi-i sufletul strâns, plin de urme de spini.

Nu pot să pricep că iubire n-a fost,
Că tu m-ai născut într-o lume de chin.
Nu-mi vine să cred c-am venit fără rost.
În minte rămasu-mi-a chipu-ți blajin.

Hai, vino, măicuță, când nici nu visez!
Eu stau, o scrisoare pe zi să îți scriu.
Nimic nu-mi învinge firavul meu crez,
Că nu m-ai uitat și-ai să vii-ntr-un târziu.

Mai stau lângă voi frații mei, vreau să-mi spui?!
Împart o bucată de pâine tustrei,
Sau astăzi sunt și ei tot ai nimănui?!
Acasă, înseamnă ceva pentru ei?!

Hai, vino, măicuță, dă-mi mâna, te rog!
Cu tine mă poartă s-ajung la liman.
Fii mândră de mine, că în catalog,
Am doar note bune în fiece an!

Îți semăn, măicuță, la minte și chip,-
Acasă mă ia, lângă voi nu-i pustiu!
Mă simt prin străini ca pășind pe nisip.
Mi-e dor în căsuța sărmană să fiu.

Hai, vino, măicuță, de mult ți-am iertat
Purtarea de ieri; m-ai lăsat prin străini!...
Mi-i sufletul strâns și mă simt rușinat,
Crezând că-i iubeai doar pe frații mezini.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai pus peste mine, Doamne

Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri și toamne.
Ca să-mi faci viața ușoară
Ai pus și iarnă, și vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci și amare,
Pentru vița-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viața
Este mai tare ca ața.
De fapt, ai avut dreptate;
Viața-i prima între toate.
Sunt dator să-ți mulțumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar și amare
Doar m-au pus la încercare.
Am luptat și am învins,
Firul vieții l-am întins.
În lupta mea, nu am fost singur.
M-ai ajutat TU, desigur.
În genunchi mă întorc la Tine
Și, cât viața mă mai ține,
Imn de Slavă îți aduc
Până când la cer mă urc.

poezie de (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
William Shakespeare

Sonetul 22

Oglinda nu o cred că sunt bătrân
Cât sufletul mi-e tânăr ca și tine,
Dar când pe chip văd brazde că-ți rămân
E clar că moartea va veni la mine.
Căci frumusețea care te-nvelește
Este veșmântul inimii ce-o am,
Care la tine-n piept acum trăiește,
Cum să nu simt că-s tânăr cum eram?
O! Dragul meu, să faci cum ți-e mai bine
Dar eu-l meu pe tine te visează
Și teafăr al tău suflet îl menține
Așa cum doica pruncul îl veghează.

Tu mie-n dar mi-ai dat inima ta,
Dar dacă mor, 'napoi nu o poți lua.

sonet de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Dragoste fără punct...

La ceas târziu, crepuscular, vin șoapte
Ce mi-aș dori cumva să uit
În noapte...
Să nu visez iar despre tine, și...
Să-ncep o nouă viață... a trăi.
Și tot ce fac e să mă lupt să uit,
Pe inima care te strigă, să n-ascult.
Tu m-ai respins când te iubeam mai mult,
M-ai evitat, fugind laș și mut!
De ce mi te-ai ascuns după tăcere?
Și te-ai retras fără vreun cuvânt...
Nu știai că provoci durere,
Când în urmă nu lași vreun rând?...
La ceas crepuscular vin iar himere,
Ce mă îmbată de amintiri nebune...
Destinul meu alambicat te cere,
Ca sufletele noastre să se-adune...
Nu pot să cred că n-ai iubit ce-a fost,
Nu pot să cred într-o indiferență!
Tot ce mi-ai dat, a avut un rost
Ce îl analizez în a ta absență.
Cred că te lupți și cu tine, dar altfel...
Cred că alungi intenționat iubirea,
Precum și sentimente fel de fel,
Și îți impui să-mi strivești amintirea!
De ce atâtea jocuri de respins?
De ce nu îți accepți ce simți real?
Valul de tristețe m-a cuprins,
Când ai decis să pui un punct final.
Și până la urmă, care-i scopul?
Ce-a fost de fapt adevărat...?
Atât a fost? Doar ți-ai jucat rolul,
Îndrăgostindu-mă pe mine infernal?...
Nu ai lăsat vreo explicație convinsă!
Nu ai avut curaj nici să-mi vorbești...
Durerea e prea mare, când respinsă
Fost-am, fără să lămurești!
A fost un joc și-atât și-un rol jucat?
A fost de la-nceput numai minciună?!...
Cum altfel să-mi explic de ce-ai plecat,
Când peste tot ți-am fost atât de bună...?
Nu are sens, nici logică, nici drept
Să năruiești o viață dintr-o joacă!
Să te uit, sau să te mai aștept?
Ca viața ce-ai distrus să-ți dea o plată!
În viață nu se iau decizii singulare,
Când noi povestea am trăit-o amândoi,
Nu știi măcar atâta lucru oare?
Că explicații se împărțeau la doi?...
De ce nu ai putut să mă privești în față,
Când ți-ai luat decizia să lași
În urmă și cuprinsul și prefață,
De ce nu mi-ai vorbit în loc să taci?...
Ce-aș mai putea să spun acum, tardiv...
Când faptele vorbit-au pentru tine,
Prea multe lacrimi s-au scurs pe portativ
Și inima a rămas la tine...
Și multe eu aș spune despre noi...!
Despre-o poveste de dragoste curată...
Unde-am trăit și soare, dar și ploi,
Și ce-am trăit... vreau să mai fie o dată!
Dar de acum, să fie fără punct!
Să nu existe dor și despărțire!
În brațele tale să m-arunc,
Și să gustăm din plin din fericire...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Scânteia vieții

Sunt doar un mugur iar tu ești copacul,
În care cresc hrănit de seva ta,
Îmi ești, atunci când simt că sufăr, leacul
Ce-mi dă dorința de a exista

De unde poți, de unde ai putere,
Să-mi saturi existența efemeră?
Când tu ești, poate, numai o durere
Ce mie bucurie îmi transferă

Atâta mângâiere, bunătate,
Izvorul nesecat al omenirii,
Ce picătura vieții ne-o împarte,
Precum și darul dulce al grăirii

Eu fără tine n-aș fi scris vreodată,
Cuvintele-astea ar fi fost tăcere,
Aș bâlbâi vreo rimă înnodată
Ce s-ar topi în aer și ar piere

Îmi ești culoarea ce-o pictez cu versuri
Pe șevaletul strofei în amurguri,
Ascunde-mă în tine-n universuri,
Ca să aprind din poezie ruguri

Te caut înăuntru și mi-e teamă
Să nu mă uiți, să nu te pierd femeie,
Trezește-mă, cu un sărut pe geană,
Învie-mă în suflet cu-o scânteie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de primăvară

Te iubesc nespus și-i pace,
în visul meu e liniște deplină
când luna pletele-și desface
ca o femeie în mugur de lumină;

Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetișor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...

Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în așternutul crud de grâu...

poezie de (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Cum să nu-ți spun "Maestre", când numai și numai tu m-ai făcut să vibrez ca o liră?

(19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Melancolie de toamnă

Când nu pot să te am în gând
Mi-e viața un neant purtat de vânt
Îmi pare totul o povară
Cum este vremea de afară

Trăiesc de multe ori cu o senzație
Se vrea a fi o revelație
Te văd de parca-i fi aproape
Dar ce păcat, tu ești departe

Mă-ntind pe frunzele din pom
Cu tine-n gând încerc s-adorm
Mai vreau să-ți spun a nu știu câta oară
Eu sunt arcușul, tu a mea vioară

Și totul pare o obsesie
Încerc să ies dintr-o depresie
Mă afund pe un drum fără exit
La gândul că m-ai părăsit

Cu ce-am greșit când te-am iubit se știe
Am mai trăit aceeași vreme de melancolie
Eu sufletul ți l-am încredințat doar ție
Nu te acuz, dar cred c-așa a fost să fie

Să nu mă uiți te rog aș vrea
Să mă păstrezi în mintea ta
Să-mi scrii când simți pe o hârtie
Ceva din viață de melancolie

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Să nu mă cauți

să nu mă cauți... întâmplarea
a fost când eu credeam că-s moartă
dar ispășind pedeapsa vie,
am tras zăvorul de la poartă

să nu mă cauți prin pădure
tu m-ai găsit când rătăceam...
acum busola e la mine
și să mă cauți e în van

să nu mă cauți când e noapte
pe raza lunii alunecam...
am fost puțin descumpănită
acum privesc lumina iar

să nu mă cauți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook