Melancolie de toamnă
Când nu pot să te am în gând
Mi-e viața un neant purtat de vânt
Îmi pare totul o povară
Cum este vremea de afară
Trăiesc de multe ori cu o senzație
Se vrea a fi o revelație
Te văd de parca-i fi aproape
Dar ce păcat, tu ești departe
Mă-ntind pe frunzele din pom
Cu tine-n gând încerc s-adorm
Mai vreau să-ți spun a nu știu câta oară
Eu sunt arcușul, tu a mea vioară
Și totul pare o obsesie
Încerc să ies dintr-o depresie
Mă afund pe un drum fără exit
La gândul că m-ai părăsit
Cu ce-am greșit când te-am iubit se știe
Am mai trăit aceeași vreme de melancolie
Eu sufletul ți l-am încredințat doar ție
Nu te acuz, dar cred c-așa a fost să fie
Să nu mă uiți te rog aș vrea
Să mă păstrezi în mintea ta
Să-mi scrii când simți pe o hârtie
Ceva din viață de melancolie
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Duțescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.