Poem bezmetic
Poemu-ți alb își prefira petala,
Precum un ghiocel ieșind din nea,
Când albu-n versu-ți se redefinea
Și semănai leit cu Sakuntala...
Nuntindu-și puritatea și sfiala,
Miss, sângele albastru îți zvâcnea,
Vai, din surâsu-ți pur cum îți țâșnea,
Cu razele ei albe, unduitor, beteala.
Ardeam să știu cam ce gândeai prin vis
Și cine te inspiră: Ahile sau Priam?
Ori, poate, Don Quijote, ori Eminescu, Miss...
Și-n visul tău poetic, bezmetic, bântuiam,
Pășind pe cărărui de dulce Paradis...
Muream de fericire și-adesea înviam!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Transcendent
Mutā-te-n poezie, Miss,
Și stai acolo sine die,
Scrie cu sânii de sub ie,
Apoi, c-o floare de cais...
Aproape eu de tine mi-s,
De zborul tāu de ciocârlie,
Mutā-te-n poezie, Miss,
Și scrie-ți dorul pe hârtie.
Cāci transcendentul a decis
În Parnas, sā ne fim solie,
Eu ție, Miss, și-apoi tu mie...
În Paradis sau în Abis,
Prefā-te-n poezie, Miss!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele...
Pe luciul propriului tău gând,
Plutesc ideile-ți fecunde,
Abia aștept să mă inunde,
Cu lacrimi verzi, ochii-ți plângând,
Sublimul versu-ți atingând
Zeci de nuanțe floribunde,
Pe luciul propriului tău gând,
O, Miss, mirajul ți se-ascunde,
De partea lui, vai!, atrăgând,
Lăuntrul meu cu microunde,
Și, Miss, în câteva secunde,
Sângele-ți cântă, lin curgând,
Pe luciul propriului meu gând!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s
Vom cuceri, prin poezie, Miss,
Câte-o idee, câte-un Paradis,
Așa cum transcendentul ne-a promis...
Și chiar dacă abisul e deschis,
Noi tot avem luminii de transmis
Poemul nostru verde și conscris,
De care, nicidecum, nu ne-am dezis,
Prin care, împreună, am decis,
Ca să avem ce ni s-a interzis,
Ah, dorul meu și dorul tău, sui-generis,
Pe care Dumnezeu ni le-a trimis...
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rumoare și dulce stupoare
Verbu-ți rumoare stârnește
Și-n suflet mi-e dulce stupoare,
Ah, Miss, stăpânit de candoare,
Ți-e versul ce mă urmărește...
O rimă perfectă-mi clipește,
Poemul îți râde în soare,
Verbu-ți rumoare stârnește,
Paseri râd, prin vis, migratoare.
Când lumina pe trup îți foșnește,
Simulând a nu știu câta ninsoare,
Cu polenuri suave și-aromitoare,
Visul pur înlăuntru-ți concrește,
Iar verbu-ți rumoare stârnește!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Miss, Dumnezeule mic, elegant și distins...
Nu amărăciunea, desnădejdea, furia și ura,
ci sângele-ți înfrunzit și puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...
Numai atuncea, Miss, vei cunoaște măsura,
când vei aprinde cu trupu-ți zoriorii, în neștire,
când verdele-ți din sânge va avea întâietate
Și când te va învălui agonizant, în îmbrățișări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îți vor cânta sânii-ți din gurguiele murii,
Când dorul tău va zbura peste mări și țări
și când lacrimile verzui, din ochii-ți căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...
O, Miss, Dumnezeule mic, elegant și distins!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonăm delicat și extatic în vis
Am dat curs oficial poeziei, Miss,
și ne-au crescut aripile până la Cer...
Cine, oare, mai poate opri palpitația
metaforei care zvâcnește din instinctul
nefalsificat al sângelui meu,
din avalanșa de paradoxuri a cărnii tale,
din logica și suferința cuvintelor care ne dor, Miss,
atunci când ele își părăsesc indiferența originară
și folosesc Timpul ca pseudonim,
așa cum se întâmplă cu poezia a cărei direcție
merge în sensul umanității,
cu poezia care, în fond, este un spasm al ispășirii tale
și un spasm al ispășirii mele ispășire echivalentă
într-o inimă comună și o sete a spiritului în oglindă?
Știi, Miss, că orice poem născut și nu făcut
încetinește, deseori, mersul inimii și ne indică
distanța până la Iad și punctul ce mai îndepărtat
de Paradis?
Poezia, Miss, e o depravare umană,
în sensul celest al ființei,
e adâncime și freamăt, lumină e, Miss,
știi bine doar cum rezonăm delicat și extatic în vis!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi în zbor
Miss, poezia ta e-un izvor de delir,
dublu agent de legătură-ntre doruri,
duioșie pură, în forma ei elementară
unică pistă pentru înaltele-ți zboruri...
Sete de impalpabil, în seninul eter,
delir estetic, vai!, sieși întru-deajuns
visuri legănate, în prea fine azururi,
și taină lăuntrică, ah!, greu de pătruns.
Miss, poezia ta e voluptate discretă.
precum elanul de puritate al vieții,
trăiri ale imaculaților fluturi în zbor,
survolând punctul de rouă al dimineții.
Făptura ta, Miss, e-o dulce poezie,
chiar dacă ascunde un plâns irizant,
pe scări tainice, tu urci înspre viață,
iar succesul te-mprejmuie electrizant...
Poemele tale, Miss, împrăștie ceața!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te sărut, confratern
O plantă firavă
străpunge betonul,
ca glonțul cel iute!
Că-i spin sau agavă,
salută fotonul,
puteri neștiute...
Iar versurile-ți, Miss,
străpung Universul,
întocmai ca planta firavă.
Prin flori de cais,
îți zumzăie sensul
poemelor dulci, de iznoavă...
Hei, Miss, privește-mi în gânduri,
servește-mi, pe tavă, iluzii,
dă-mă cu capul de toate poemele tale,
Pășește-mă, mai des, în intrânduri,
de versuri ce-nfloare aguzii
și-adastă-mi, de-a pururi, în cale...
Urma-te-voi, în formă și-n conținut,
în Cer, de ce nu?, și-n Infern,
o, Miss, mintenaș, te sărut
pe rever și pe ochi, confratern!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu...
Numai tu, Miss, poți să-mi
oprești gândurile,
alunecând în poezie, ca
înspre tine însăți.
Numai tu, Miss, poți
să-mi oprești răsuflarea
și înserarea, strălucind
prin modestie și melancolie
și surâzând indescifrabilului
transcendent al timpului...
Nici extravaganță și nici
delir nu există
în poemele și neprihănirile
cărnii tale...
Numai în preajma ta, Miss,
îmi țiue tâmplele
și, ah!, mă asurzești
cu lumina ta verde,
numai tu poți născoci zei noi,
cu deprinderi rafinate,
care îmi stimulează frenezia
versului și resortul inspirației...
Numai tu, Miss,
îmi amintești că mi-s!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te, în viitor... Mai stai!
Întoarce-te, Miss,
în viitor,
cât ți-e permis!
Au, nu ți-e dor
de versu-acela nefiresc
de alb,
de verbul tāu în dungā
și tāios,
care îmi ajungea pânā la os?
Vreau pasul tāu la mine
sā ajungā,
iar sufletului meu,
ce-i însoțit cu vidul,
vreau ca sā-i dai metafore-ndeajuns,
sā vadā insipidul
cum erai tu, când liberā erai,
când versu-ți alb,
în spațiu-ți fluturai,
cum erai tu, când nu mā cunoșteai...
Prefā-te, Miss, din nou
în Lorelai,
fii iarāși floare rarā de bonsai...
iar mie, flutur beat, zălud, în comā,
din trupul tāu, sā-mi dai doar o aromā
și o halucinație sā-mi dai,
pe-o floare parfumatā de susai...
Întoarce-te, în viitor...
Mai stai!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catharsis...
Prea scâncetul sângelui tău, Miss,
E o izvodire prelungă zidită-n privire,
E un fel aparte, de prea Bună-Vestire,
E un poem dublu rafinat... mai precis.
E un murmur solemn, un cântec, un vis,
E o formă transfigurată de travestire
A marii tristeți, într-o fantastică iubire,
E-o terapie prin metaforă, un catharsis...
E-un dar de-a trăi, luminând peste sine,
Până la intersecția Carpaților cu azurul,
Un război albastru al vaselor sanguine,
Care te bântuie, Miss, și face-nconjurul
Bolții cerești, ajungând, năuc, și la mine,
Când vântul ne cântă în ochi trubadurul!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet evanescent
Vorbesc cu-ale mele nesățiose-nserări,
Le cert, Miss, uneori, le ador și le mint,
Mi-s înfipte, în carne și-n sânge, cu-n splint...
Vai, cum m-am rătăcit, înserat, pe cărări!
Te caut în vers și-, apoi, în calde vibrări,
Te mângâi în spațiu, te cânt, te ador, te alint,
Adesea, eu te beau, sub formă de-absint...
O, Miss, tu mi-alini tristeți, înserări, disperări.
Distanța dintre noi, prin vers, sublim, o testăm,
Tu mă bântui suprem, printr-un delir de absență,
La Masa tăcerii, din vis, cu Brâncuși, adastăm,
Sunt mîndru de tine. Hei, Miss, tu pipăi esență,
În privința abstractului, consonăm, contrastăm,
Dar, vai!, e târziu... totul devine evanescență!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsoir, tristesse!
Voi mai merge, oare, alături de timp,
Rătăcit în penumbra ființelor triste,
Trăitoare, duios, prin lumini oniriste,
O, Doamne, în al cincilea anotimp?
Știu, fericirea n-are destule virtuți,
Iar Absolutul nu încape prin viață,
Aripi de fluturi nu cumperi din piață,
Vai!, din mândrie, câți îngeri căzuți!
Câtă tristețe ai astăzi, în inimă, Miss,
Toți pașii-ți spre lume te intimidează,
Deși sângele-ți și carnea-ți vibrează
Deși-ți ninge, pe sâni, cu flori de cais!
Așadar, Miss, urmează-ți calea din vis!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
Rămâi poetă, Miss,
dar zboară peste sine,
salvează-ți, întâi, sensul
și, apoi, absolutul...
În calea ta din vis,
eu îți trimit salutul
și-apoi, poemul-fluviu,
pe care ți l-am scris,
pe margini de abis,
sfidând neprevăzutul
și groaznicul diluviu,
ce ne-a furat Sărutul,
Sărutul lui Brâncuși...
Știu, Miss
acuși, acuși, acuși
în zborul tău invers
și-al florii de cais,
străpungi un Univers!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul poeziei
Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ți din suflet,
de albele petale,
ce-ți ard în floarea ochilor căprii...
De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?
Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?
Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?
Sau, cine știe?, vreun clevetitor
ți-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ți, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet și de Dumnezeu,
aș vrea să-ți fur și inima, și versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut și socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus și suflet, și splendoare,
și muzică, și-arome de cicoare,
de toate florile din spațiu,
iar lumea te citește cu nesațiu...
De-așa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
așteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaște,
citește-mă în prima zi de Paște,
citește-mă și-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceața mierii.
Așa-i și sufletu-mi, să știi..
De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
și să sleim izvorul poeziei?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce auroră, Miss...
În poezie, totul devine suflet și har
și gândurile-ți o iau razna spre Cer,
de dorul tău, te îmbeți... ce mister!,
care-i, oare, jumătatea plină-n pahar?
Starea de eu a Neantului ți-este soră,
lâncezești în veșnicie și în clar-obscur,
melancolia din ochi îți plutește-n azur,
uneori, Miss, eternitatea durează, o oră...
Timpul se-mparte-n mai multe răstimpuri,
din confuzia totului, înțelept, te desprinzi,
fluturi multicolori se-nmulțesc în oglinzi,
în poezie, iubirile, vai!, devin anotimpuri.
Ce vânt de căințe ades ne cuprinde,
Ce auroră, Miss, din urmă, ne prinde!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din preaplin
Nu din gol, ci din preaplin,
Te caut, Miss, deseori,
Și-ntr-un cer plin de culori,
Îți ascult versul divin...
Versu-ți curge cristalin,
Chiar din suflet, a priori,
Nu din gol, ci din preaplin,
Îmi pierd capul, uneori...
Stăm de taină, clandestin,
De cu seară, până-n zori,
Între noi, două viori
Sânii-ți, cântă de alin...
Nu din gol, ci din preaplin!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săruta-ți-aș ochii bazaochi
Drumul vieții noi ni-l felurim,
Cu risipe-n suflet de parfum,
Căutăm tot timpul, cum-necum,
Cerurile sub care nemurim...
Doamne, ești de-a dreptul filotim,
Te strecori în noi precum un fum,
Absolutul e cu noi pe drum
Și-uite-așa ne îndumnezeim.
Adastăm, Miss, înlăuntrul vieții,
Dor ne e de nevăzuții ochi,
Mă trezește,-n zorii dimineții
Versu-ți alb, nu-ți fie de deochi,
Scris întru prinosul frumuseții...
Săruta-ți-aș ochii bazaochi!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În concediu
"Miss" Neptun, "miss" Costinești,
Zeci de "miss" în vara asta:
Toate "mi-s dumnezeiești",
Numai eu "mi-s" cu nevasta!
epigramă de Viorel Martin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet gravat pe inimi
De ceva timp, ne locuim pe noi,
Plătind chirie-n versuri poeziei,
Livrăm poeme calde ciocârliei
Și răsădim trifoi cu patru foi...
Noi tragem în eter cu verbe-roi,
Cedând frâu liber minții, fanteziei,
Ce dulce-i, Miss, mireama poeziei,
Pe care-o fredonăm noi amândoi!
Ne punem între Cer și Absolut
Și, de puținul lumii, ne salvăm,
Știu: poezia-i veșnic un strănut
Al Cerului din care, prelevăm
Esențele cu care ne-am născut,
Pe care, Miss, pe inimi le gravăm!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!