Rumoare și dulce stupoare
Verbu-ți rumoare stârnește
Și-n suflet mi-e dulce stupoare,
Ah, Miss, stăpânit de candoare,
Ți-e versul ce mă urmărește...
O rimă perfectă-mi clipește,
Poemul îți râde în soare,
Verbu-ți rumoare stârnește,
Paseri râd, prin vis, migratoare.
Când lumina pe trup îți foșnește,
Simulând a nu știu câta ninsoare,
Cu polenuri suave și-aromitoare,
Visul pur înlăuntru-ți concrește,
Iar verbu-ți rumoare stârnește!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.