Bonsoir, tristesse!
Voi mai merge, oare, alături de timp,
Rătăcit în penumbra ființelor triste,
Trăitoare, duios, prin lumini oniriste,
O, Doamne, în al cincilea anotimp?
Știu, fericirea n-are destule virtuți,
Iar Absolutul nu încape prin viață,
Aripi de fluturi nu cumperi din piață,
Vai!, din mândrie, câți îngeri căzuți!
Câtă tristețe ai astăzi, în inimă, Miss,
Toți pașii-ți spre lume te intimidează,
Deși sângele-ți și carnea-ți vibrează
Deși-ți ninge, pe sâni, cu flori de cais!
Așadar, Miss, urmează-ți calea din vis!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.