
Ozonul filosofiei
Unduia vântul bucla ei
Cum unduieste valurile mării
Privindu-mă ca un soare
Printr-o fantă de nori
Cu rază mirării
După furtuni
Cu ruperi de nori
In gândurile mele
Tunate și fulgerate
Cu zalele ploilor de nevoi
Si-am uitat de tot si de toate
Și raza privirii ei
Am apucat-o ca o cordelină
De alpinist spre vârful zâmbetului
Pe umărul unde mă hrănea și adăpa
Toate întrebările mele
Ce erau niște ciute negre
Prin pădurile minții
Făcându-le să privească si ele
Privelștea frumuseții sublime de magnific
Pe umărul ei
Cu ambre ozoane
Din privirea ei..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Să mușc gândurile mele
Ce aș putea să-ti mai scriu și spun
Aș vrea să simt in fiecare noapte
Tumultul hoardelor de păgân
Atras de nesfârșitele... câmpii
Cu izvoare și miresme de patos...
Unde mă simt liber ca un tigru
Răcorit de bucla de abanos
Muscând infometat din tine
Toate gândurile reci din mine...
Unde fug să-ți sărut piciorul
Insetat si ars de al dorului drob
Privirea să ți-o sorb
Pe câmpia pieptului să adorm...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâile mirării
Aburi inimii se ridică
ghețari-i lunecă precum trandafiri
ușor pe conturul ce privirii
e cunoscut în brailul mirării
mistralică de ador și magnific
ce prin adieri de sânge prin pori
șopteste-n palma slove de fiori
unui poem cu onduleu mirific
pe care-l rescriu-n fiecare zi
cu tușul de sudoare-n sublime
metafore de am fi ce nu poate fi
nici o femeie ce aș întâlni
căci esti singura-n univers
ce mi-e sărutul infinit de vers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
În nori lumii cu picături de oameni
iubirea adevărată zăreste
prin celălalt o fantă albastră
spre lumea ei neînoroiată
unde doar ei, cei ce se iubesc adevărat
intră unul prin celălalt
intr-un paradis de neimaginat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivie plutind pe nori
Cum o fi... la tine pe cer?
La mine furtuni de dor
Fulgeră-n piept răvășitor
In hăul căprui temnicer
Cu zăbrelele de gene
Prea greoaie și groase
Cu lanțuri de sinapse
Topite de dor din pene
Ce zburau prin fantele
Căprui de feerii senine
Sub curcubeiele bucle
In adieri calde tanine..
Ahh, ce dor îmi este de tine
Cum îi e de zbor unei păsări
Închisă într-o colivie în mine
Plutind pe valurile de nori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Steagul căruia...
Tu nu știi că palma ta
Mie pânza pe galera poeziei
Unde vâslesc c-un condei
Prin caudine tușuri cu aisberguri...
Și corsar de tu mă vrei
Printre Armada poeziei
Ochean să-mi fie privirea de sirenă
Și funie doar bucla diafană
Ce-mi leagă pieptul
Sectant, coapsa învăluită
Pe catargul unde legat
Hangerele ojate
Le înfigi în stegulețe
În salvele mele de tun
Fluturând steagul
Căruia mă supun
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciută zeie
Acolo unde ești, pasc ciute albastre,
Ecourile au tril de păsări măiestre!
Din peșteri răsar fluturi de astre,
Iarba-și schimbă culoare zestre...
Pentru tine când pe ea pășești.
Cetina se aprinde în cădelnițe
Si-i loc de izvoare curg curcubeie!
Totul pe aceea înălțime de ciută zeie,
Mai înaltă decât orice liniște...
Umărul tău unde în nor de gând
Mă odihnesc eu.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Maree ridică luna mării
Si visului valurile
Pe unde-mi gândurile
Lăsară stafilopozii
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia
Ploaia,
de ar reuși să-mi spele
gândurile zilei,
taina nopților nedeslușită,
șirul de ıntrebări urcate la stele,
rugile arzătoare
trecute prin palmele mele.
Ploaie
ımi ești chiar TU,
durere izvorâtă din iubit,
lacrimile mele, picuri reci
ce răscolesc prin nori
durere!
Tăcerile...
clipele toate când nu suntem doi,
dorul...
focul ce arde mocnit,
de-ar reuși să le spele cu o rafală de nori,
ploaia!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens al sensurilor
File albe negre cad din zare
Scrise alb și negru-n renegare...
Alba scrisă-n negru dă dreptate
Neagra-n alb scrisă-ntoarce toate.
Renegând sensurile predicate
Lumii de minți prea luminate!
Căzând in frunze ying yang cu lame
Tăind fante ce-mi ard napalme...
Fila-ntunecată a zării mele
Intr-un deja-vu-n ploi de stele,
Zărind sensul sensurilor mele
Cunjurată de hore cu iele.
Recitindu-mi duios poemele
Transformând toate gândurile,
In ninsori de astrale petale
Tu, dragă,.. sens al nemuririi mele...
Căci ne vom întâlni, poate aici
Sau-n viețiile-n care voi căuta:
Talpa, sărutarea, șoapta ta...
Prima! Ce mi-a născut menirea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pistrui în nori
Simțind adirea răsuflării
Gust din săruturile zării,
Săltat în pistrui în nori
Cu culorile mirării.
Inălțându-mă în vultur
Din cuibul palmelor,
Murind, plutirii de ador
Pe crestele umerilor
Printre cetina buclelor...
În versul izvoarelor
Curgând în albia zorilor
În roua de zbor a ochilor
Răsărită din sclipiri
Din ale tale priviri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem după
Cel din oglindă
rămâne după
moartea mea,
reflexia vieții
mele, bună sau rea,
în privirea lumii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori
Nori violeți,
cu părul vâlvoi.
Nori speriați,
de graba din noi.
Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.
Nori împrăștiați de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviți întins pe pământ,
printre iarbă și furnici.
Nori visători,
ca emoțiile tinereții.
Nori rozalii,
ca începutul vieții.
Nori îngândurați,
ca ochii iubiți.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.
Nori mirați,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.
Pe voi toți,
vă iubesc.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua vieței
Când norii palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,
Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.
O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă și stinge lungi zilele mele,
Cobori, o, cobori!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am numărat stropii
Printre atâtea ploi
Erau doar câte doi
Din nori inimii
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plouă mărunt
Șușotesc nori mărunt
Șușotești și tu la mine in gând
Soarele e in concediu iar
De privirea ta sunt avar
Fereastra e ingândurată
Florile de gheață au curs
Amintirile au făcut recurs
Tâmpla de gânduri e judecată
Privirile noastre curg
Intre noi e amurg
Soarele nostru e in concediu
Azi ești o ploaie de gânduri
Ce curg, curg și prin mine
Vântul șoaptelor e domol
Nu poate imprăstia nori dintre noi
Azi plouă mărunt in noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topește avatar
Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.
Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..
Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.
Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.
Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!
Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul
Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic
Tu, căpruie nebuloasă
Esți cea mai frumoasă
Când zâmbești sau ești
nervoasă, nărăvașă.
Când săruți comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Ești parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare..
In care voi muri și trăi
Doar pentru a întâlni...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic
Tu, căpruie nebuloasă
Esți cea mai frumoasă
Când zâmbești sau ești
nervoasă, nărăvașă.
Când săruți comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Ești parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare...
In care voi muri și trăi
Doar pentru a întâlni...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Valul e zbaterea dorului mării
De a fi pe cer pasăre și muri...
În stropi de alinare cu șoapte
Printre stele de nori auzite
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile mele la început de toamnă
Lacrimile mele de care tu ai râs de-atâtea ori
Se-nalță și dispar azi într-un loc străin
În mări sau în oceane, sau poate sus în nori...
Cât mi-aș dori ca tu să-nveți să zbori
Să te salvezi de gustul de venin
Să-mi fii iar dulce ca odată și plină de culori
Și-n părul tău sălbatic să văd sute de flori
Și slab privirii tale din nou să mă închin
Și sclav al mângâierii să-ți fiu până în zori
Totul e vis frumos pe care îl omori
Știi lacrimile mele ce le-am trimis spre nori
Mă duc și eu cu ele
Și-aștept să-nveți să zbori.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!