M-am săturat!
Tu ai ales, iar eu... nu te mai caut.
-m-am săturat de mofturile tale-
nu e iubire-aceea care doare
și-n care unul vrea o nouă cale.
Am să-mi îngheț și lacrima-ntre pleoape,
iar gândurile mele vor fi, toate,
lăsate într-un colț de încăpere,
închise, cenzurate și uitate.
Nu-mi trebuie nici lamentări, nici jale,
Căci sunt sătul de mofturile tale.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cititori de gânduri
Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.
Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine,
și, parcă, n-ai mai vrea să-l dai afară.
De unde știu? din gândurile tale,
pe care pot și eu să le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoțesc,
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.
Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă să urmăm aceeași cale.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititori de gânduri
Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.
Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine
și parcă n-ai mai vrea să-l dai afară.
De unde știu? din gândurile tale,
pe care pot și eu să le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoțesc
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.
Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă să urmăm aceeași cale.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firul de roșu
Eu am ales o floare și nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care crește sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.
Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.
Ce am ales îmi râde-acum în soare
și mă privește, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, așa cum face el.
Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roșu-trandafir.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa interzisă
Îmi place, și m-atrage, și aș vrea
din gânduri să-mi dispară și să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reușește a-l strica.
Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aș vrea s-o ia pe-o cale neștiută,
ca eu să-i uit și gustul cel plăcut.
Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
și trebuie s-admit că o cam plac,
dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
și gust... un strop din sticla de cognac.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mutandus
M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.
M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Și n-ajungi să-ți astâmperi foame.
M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.
M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.
M-am săturat să-mi las prieteni
Ce-i am în filmul pe retină
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Căzute verzi... Păduri ruină.
M-am săturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gândurile-mi mii, confuze
Printre repere... mii de-albumuri.
M-am săturat de-atâta spațiu;
Veșnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale... Stors de sațiu
Mă-ntorc în lumea-mi de penumbre!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat pentru colegi
Colegii mei iubiți, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiți că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.
Nu-mi completați poeme pe cearșaf!
Voi, neîndemânatici și cuminți...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginți...
Nici cu umorul nu mă înțepați,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luați
Că știu să dau cam tare cu piciorul!
Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Și știți, nu vreau nici lanțuri, nici cercei,
Nici de mașini de lux nu-s obsedată...
Voi luați-mă, vă rog, așa cum sunt,
Femeie simplă, umbră trecătoare
Și dac-ar fi să plec de pe pământ,
Aș vrea să-mi stați cu toții la picioare.
Și metamorfozându-mă-n cuvânt,
O literă să fiu, la fiecare,
Să scormonesc în orișicare gând,
Mi-aș mai dori... Dar gândul meu vă doare...
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut c-o durere grea
Te caut c-o durere grea
Că-ași vrea să-ți mai aud doar, glasul,
Ași vrea să te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...
Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și ciocârlia-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.
Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!
Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.
Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Și știu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.
Te caut c-o durere grea
Și-ți simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Și-n ea-ți freamătă glasul...
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul din stele
Jur c-aș vrea să-mi fii un dar
Cu expeditoru-n stele
Și, ce ești, să n-am habar
Nici prin gândurile mele.
Aș desface, grijuliu,
Panglica de la cutia
Cu aspectul de sicriu
Și efectul: afazia
Și te-aș scoate, te-aș lua
Între mâinile-amândouă,
Iar din ochi, pe loc, ți-aș bea
Picăturile de rouă.
Te-aș sădi la mine-n piept,
Să fii tu aceea care
Îmi va spune să n-aștept
O iubire mult mai mare,
Să-mi ajungă doar un dar
Și să-mi fie pofta bună
Cât înseamnă-n calendar
Două sau măcar o lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă nu am răstignit toți fluturii
am presat totuși o floarea de colț lângă una de măr
și de aatunci mă doare fiecare fir de iarbă de sub vis
cum sufăr de golul fiecărei scoici adusă de lună
la poalele mării
dar știu că port vina pentru toate dezastrele
mai ales pentru cele ratate
de fapt apocalipsele acestea sunt cele mai grele
îmi amână tăcerea și nu-mi lasă loc de veșnicie
pentru că nu aș vrea să le ud cu uitare
înainte de a trece prin apa
care-mi va despărți trupul de suferință
și sufletul de apăsarea timpului
îmi voi sufleca amintirile
nu aș vrea să uit nimic din ce ți-am promis
poate că o să am o eternitate
sau poate că o să fie doar o clipă
cât să-mi aleg o altă lume în care se te caut
oricâte blesteme mi-ar brăzda mintea
voi culege de fiecare dată mărul să-l împărțim
cum altfel să-mi caut sub tâmple cerul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Noul An, cu elan
Aștept cu bucurie Noul An,
în care toate-aș vrea precum au fost
și chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,
Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(și nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după cașcaval.
Aș merge înainte, dar sunt rac,
și mă tot uit napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.
Oi fi eu vesel, dar aș vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
și drept, la cel mai lăudat... copac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renașteri
De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caște,
Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...
Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.
De câte ori mă voi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
Mă voi ruga în pietate...
... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viața, încă neoprită!
De câte ori mă voi renaște,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!
Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopți să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uși închise.
De câte ori mă voi renaște
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaște;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...
Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Și din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.
... De atâtea ori, mă voi renaște
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paște
Pe veci... Și-n oasele împietrite...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am ales lacrimile verzi
Eu am ales ce nici nu cunoșteam,
Și am ales numai ce mă doare...
Să-mi depășesc limita ce-aveam,
Să mă desprind de mine, cu ardoare.
Și lumea am ales să mă urască,
Căci, pentru adevăr exist de la-nceput...
Nu ea mă va ucide... nici să nască
Un adevăr prea mare, neștiut...
Eu am ales să pierd ce-am construit,
Cu foc de pasiune, dăruind din tot...
Și am ales s-arunc măr otrăvit,
Chiar de-mi lipsea cu dor, știam că pot!
Și n-am ales să mă îndrept unde e bine...
Și n-am dorit comod ca să exist!
Și pentru ce-am ales, veneau s-aline
Lumini celeste, șoptindu-mi să rezist!
Eu am ales o cale prea spinoasă,
De care toți se sperie și se ascund...
Cărarea mea e grea și e ploioasă,
Dar am ales cu inima, profund!
Și n-am să las pe nimeni să m-oprească,
Să îmi ofer răsfăț cu premiul meu...
Îl merit, căci am permis să-mi crească
Lacrimi verzi, ce m-au secat mereu...
Eu am ales iubirea pe din două,
Cu cele două aripi ale sale...
Învăluită de ele amândouă,
În miturile vii, paradoxale.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
În palma ta, într-un poem de jale...
M-așez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În brațe c-un buchet de iasomie.
Într-un hățiș de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Și lacrima neșansei mă irigă.
În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea și nici în palma lunii.
M-așez în palma ta s-aud cum viața,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineața
Într-un poem cu versurile noastre.
Îți scriu, iubite,-n fiecare seară,
Să nu mă uite noaptea printre stele,
Cu picături din lacrima amară
Proptită de eșecul vieții mele.
Și de-o găsești pe-o linie-anonimă,
Adun-o în căușul palmei tale!
Pe linia iubirii, într-o rimă,
Să-i faci alcov într-un poem de jale!
Un fluture cu aripile frânte,
Într-un extaz de-o clipă efemeră,
De vine moartea să ne înspăimânte,
Să ne nuntim pe-a vieții emisferă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
M-am săturat...
M-am săturat să văd cum pică frunza
Și doar păianjeni își ridică pânza.
Aș vrea să știu unde-i acum parfumul;
De ce-a plecat lăsându-ne doar fumul?
M-am săturat să văd cum mor în gară
Cei ce respiră-n drogul din țigară,
Și-apoi se duc să doarmă în canale
Și mor stupid în liniști infernale.
M-am săturat de-atâta sărăcie
De teama că-n curând foame-o să-mi fie,
Iar lupii care urlă-n parlamente
Nu-mi vor lăsa măcar medicamente.
M-am săturat să văd mereu cum plânge
O Românie suptă pân' la sânge,
Și tare-aș vrea să-i văd sub ghilotină
Pe hoții care ne prefac în tină.
M-am săturat să mânc pâine amară
Și să fac sluj la o babă murdară,
Pătându-mi în mătănii demnitatea
Și-uitându-mi uneori identitatea.
M-am săturat să văd la colț de stradă
Copii cerșind și nimeni să nu-i vadă.
Sau vreun bătrân care se vrea sub cruce
Când pe impozit banul lui se duce.
M-am săturat de-atâta supărare,
Unde mă uit văd munți de disperare
Și vă întreb pe cei ce ne conduceți:
În gând povară, chiar deloc nu duceți?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu Te mai las
M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Și dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveșmântată-n vânt.
Dar degetele mele de Tine se agață,
Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viață
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...
Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Și trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ține
De poala hainei Tale și tot n-o să Te duci...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasa tăcerii
M-ai prins, recunosc, nici măcar nu mă zbat,
e caldă strânsoarea în care mă ții,
ți-e sete de mine, iar ochii tăi vii
sclipesc într-un verde atât de curat!
Îmi uit și de aripi, nu-mi trebuie zbor,
în gânduri îmi ești, iar în plasă te am
în zbateri tăcute, cum nici nu credeam
că pot să mă simt c-un așa agresor.
Nu știu dacă-s eu, sau ești victimă tu,
căci rolul se poate schimba orișicând
atunci când la pândă se-așează, flămând,
oricare, iar celălalt nu zice "Nu!".
Te-aștept în tăcere, în vis și în gând,
pe-o pânză întinsă, de dor suspinând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CXXXIV
Nu am de ce să lupt și nu am pace,
mă tem și sper și ard și sunt de gheață,
ființa-mi zboară-n cer, în țărnă zace,
îmbrățișez, nimic nu am în brață!
Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanțul, nici nu mi-l agață,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viață.
N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer și ajutor, dau veste.
Și râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viață și sătul de moarte.
Și de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Reîntâlnirea
- Nu te-am văzut demult, ești bine?
- Nu pot să-ți spun un "da", căci aș minți,
de ce-am făcut, îmi e rușine,
dar am să-ți spun, căci trebuie să știi.
N-am mai putut răbda tăcerea
în care m-ai lăsat, mi-era un dor...
și am împărtășit durerea
cu un mai vechi, al meu, admirator.
- Mă bucur pentru tine! Scuze,
sunt așteptat! Tu, poate, mai rămâi,
dar gândurile mele sunt confuze
și, ca să plec, e gândul cel dintâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să judec frunzele
niciodată nu caut vinovați de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieții
poate și pleoapele
când despart visele în clipe
nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovați de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mișcarea de rotație
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate
chiar și de aceste cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de toamnă
Mă-nchid, prin al nopții târziu,
în lumea cu visuri trecute,
cu cerul mereu azuriu
și drumuri adesea bătute.
Îmi caut, sub frunze, un semn,
o urmă-a potecii pierdute
prin visul în care mă-ndemn
spre clipe demult petrecute.
N-am grabă în lumea din vis,
nu-mi pasă ce frunze-or să cadă,
curată va fi, mi-am promis,
poteca și-n strat de zăpadă.
Iar dacă va fi, uneori,
ascunsă-n covor de petale,
voi face cărare prin flori
spre vara ce-așteaptă o cale.
Sub pleoape de cer azuriu,
mă-nchid în al toamnei târziu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!