Tradiţii la Înălţarea Domnului

TRADIŢII LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălţarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.

De-acum, Hristos Îşi încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiţie,
Înălţarea cu Duhul Sfânt.

De la Paşti la Înălţare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.

Înălţarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
şi în hram e prăznuită
de sufletele morţilor.

Pentru morţi se dă pomană
cu lumină şi prescură,
lângă porţia de hrană
şi pahar de băutură.

După tradiţie sfântă,
precum strămoşii ne-au lăsat,
credincioşii se salută,
spunând "Hristos s-a înălţat!"

Prin obiceiuri creştine,
ouă în roşu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălţat!" se spune
de credincioşi, când le ciocnesc.

După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânţa rămâne
seacă, îngrăşând pământul.

Caii ce au fost blestemaţi,
de Înălţare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturaţi
pentru o vreme de un ceas.

Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplineşte
doar la "Paştele Cailor",
pecetluit de poveste.

*Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri romaneşti / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălţarea Domnului,
eroii sunt comemoraţi
într-un pomelnic adunaţi.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălţării vestire.
Spre a morţilor odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiţie creştină,
cu merinde şi lumină.

De la urmaşi ce i-au iubit,
spre cei morţi se-nalţă spirit,
cu lacrimă arzătoare
ca ceara din lumânare.

Sufletele lăcrimează,
când preoţii tămâiază
mormintele celor jertfiţi,
la Înălţare prăznuiţi.

Dar e nădejdea tuturor,
că învierea morţilor
aduce viaţa veacului
în ruga credinciosului.

În conştiinţe renaşte
tradiţie de la Paşte
cu-a Domnului Înălţare
la a Tatălui chemare.

Unicul Fiu al Domnului
să stea de-a dreapta Tatălui,
Duhul Sfânt cu Fiul vine,
de-a fi-n veci, Sfânta Treime.

Iar cum Hristos a înviat
şi la ceruri S-a înălţat,
credinţa e-nălţătoare
şi după ce omul moare.

*Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţarea Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci

În anotimpuri la răscruci,
Prin Înălţarea Sfintei Cruci,
Cu har cinsteşte soborul,
Pe Iisus Mântuitorul.

Patimile-s amintite
De duhovnic sau părinte,
Cum Hristos a fost chinuit,
Şi între tâlhari răstignit.

În recviemuri cântă sfinţi,
Când slujitori fără arginţi,
Spre cer înalţă cântare
Cu a Crucii Înălţare.

Spre a morţilor cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
Şi cu vin proaspăt se stropesc.

Măturisind în Sfânt Botez
Şi-n al Dumnezeirii Crez,
Se înalţă rugăciune
De slavă şi-nchinăciune.

Pe cărarea tinereţii
Pune temelie vieţii,
Când se reunesc destine
În ritualuri creştine.

Spre a vieţii veşnicie,
Revine în tradiţie
Şi minuni înfăptuieşte,
Când credinţa-n om rodeşte.

Sărbători sunt venerate
De la naştere la moarte,
Prin semnul creştinătăţii
Pe Calea Divinităţii.

Iar prin timp ce-n grabă trece,
Crucea-n momânt îl petrece,
Pe om cu sufletul curat,
De viaţă dezrădăcinat.

Cruce pe mormânt veghează
Şi datini perpetuează
La cei ce cred în Dumnezeu
Şi în Treimea Sa mereu.

*14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea Bobotezei

CRUCEA BOBOTEZEI

Astăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Cu tradiţii şi mister
În credinţă milenară.

Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată şi Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Cu credinţă-n timp ce vine.

Duhul Sfânt pe nor apare
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru şi ninsori,
De-a sfinţii Agheasma Mare.

Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coşmar,
Omenirea s-o salveze.

Într-un veşmânt imaculat,
Pe apa Iordanului
Venea Fiul Domnului.
De-a fi-n credinţă botezat.

Propovăduind credinţă,
Ioan pilduitorul
I-a fost Botezătorul,
Din cerească sentinţă.

Adeverind profeţie
Despre Iisus Mesia,
A împlinit poruncă
De cerească-mpărăţie.

Mesia pe Pământ venit,
A scos lumea din păcat.
Dar la moarte condamnat,
Pe cruce a fost răstignit.

*14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Domnului şi a Creştinătăţii

NAŞTEREA DOMNULUI ŞI A CREŞTINĂTĂŢII

Când vezi că vine iarna cu viscol şi ninsoare
Iar viaţa din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun şi omenos la sfântă sărbătoare,
A Naşterii lui Hristos şi-a lumii creştinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenţei dă şi celui ce n-are,
De întâlneşti prin viaţa scurtă şi trecătoare,
Destin nefast la oameni supuşi la îndurare!

Şi străduieşte-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neştiind cât îţi va fi
Pe cale, firul vieţii cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinsteşte praznicul veşnicirii!

Tradiţia revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Ţărâna pe morminte sau cenuşa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veşnica nocturnă.

Un vis nesfârşit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârşită când nu există mâine,
Că nu-ţi vei mai aminti de ţi-a fost rău sau bine
Prin viaţa pecetluită de taine divine.

Iar sărbători, de-a pururi, nu vei ştii când vin şi trec,
Nici câte generaţii, destin sortit îşi petrec
De sărbători creştine, în tristeţe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.

În fiecare zi cinsteşte sfânta lumină
Şi sufletul la Unic Dumnezeu ţi-l închină,
Cât făclia credinţei persistă-n omenire
Cu Naşterea lui Hristos - omului mântuire!

Maria Filipoiu
25 Decembrie - Naşterea Domnului
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
(*La Cristică Sărbătoare)

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sf. Ap. Petru şi Pavel

TRADIŢIA SF. AP. PETRU ŞI PAVEL

Tradiţie creştinească
traversând prin timp istoric,
vine-n vatră strămoşească,
să vestească mare praznic.

Cu tradiţii moştenite
şi prin obiceiuri sfinte
se-mpart fructe pârguite
pentru morţii din morminte.

Ritualul aminteşte
călătorilor prin viaţă,
că soarta le pregăteşte
un sfârşit pierdut în ceaţă.

Iar sufletul va străbate
vremuri în lumea celaltă,
cu Sfânta Divinitate
în credinţă venerată.

Legendă pilduitoare
spune că Sâmpetru ţine
în Rai, chei de la intrare,
cântărind faptele bune.

Iar frate întru credinţă,
Pavel, alăturea este
cu pildă spre bruinţă,
când soarta pe om loveşte.

Printr-o sentinţă divină
la vestită sărbătoare,
Apostolii sunt lumină
prin vremea fără hotare.

Cu tunete de va ploua,
spune legendă nescrisă:
Nuci şi alune vor seca,
iar recolta-i compromisă.

Din legendele creştine,
ritualuri sunt păstrate,
să le ducă-n timp ce vine,
generaţii succedate.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti" (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii şi ritualuri de Florii

TRADIŢII CREŞTINE ŞI RITUALURI DE FLORII

După datină străbună,
într-o sacră rânduială,
Floriile sunt cunună
la Sărbătoarea Pascală.

În Templul din Ierusalim,
Iisus ca Mare Împărat
a fost cu ramuri de măslin,
de credincioşi întâmpinat.

Crengi din sălcii înverzite,
dar şi flori de primăvară,
în biserici sunt sfinţite
prin credinţă milenară.

La icoană se păstrează,
în casa credinciosului,
că Dumnezeu o veghează
pe tot parcursul anului.

În cimitire, morminte
se îngrijesc, se-mpodobesc
de rămurele sfinţite,
cinstind pe cei ce se-odihnesc.

Când ploaia se dezlănţuie
şi o furtună stârneşte,
se ard frunze de salcie,
până când se domoleşte.

Pe secetă sau furtună,
salcia înclină ramuri,
lăcrimând la rădăcină,
ca-n legenda unor vremuri.

Cu a credinţei menire,
ramuri de sălcii sfinţite,
au harul de lecuire
pentru suflet, trup şi minte.

Despre salcie se spune
că pod din crengi arcuite
s-a făcut, ca prin minune,
Fecioarei Neprihănite.

Sau că lacrimile-i ştergea
cu crengile mlădioase,
Maicii Domnului ce-şi plângea
Fiul, când Iuda-l trădase.

Intrarea în Ierusalim
deschide porţi de rugăciuni,
mereu încrezători să fim
în ale Domnului minuni.

Minunea de a-l învia
pe Lazăr din Bretania,
credinţei a fost făclia,
de a-L cinsti pe Mesia.

Postul se mai îndulceşte
la această sărbătoare,
prin dezlegare la peşte,
ultima din postul mare.

De Florii e sărbătoarea
ce precede pătimire
în datini nepieritoare,
spre pace şi mântuire.

Celebrată-i renaştere,
cu viaţă nouă-n muguri noi,
iar credinţa-n Înviere
e Calea-n viaţa de apoi.

Creştini cu nume de floare,
reînnoind tradiţie,
fac cinste de sărbătoare,
bine prin an să le fie.

În ceremonial ludic,
merg fete cu Lăzărică.
Fiecare vrea logodnic,
să o facă miresică.

Între mit şi raţiune
e neclintită credinţă
cu a Domnului minune,
ce dă har şi iscusinţă.

Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Autor: Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii şi ritualuri româneşti / Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângea şi Crucea însângerată

PLÂNGEA ŞI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Şi ducea Iisus,
Toată omenirea ştie că s-au cutremurat
Pământul şi Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinţei;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinţei,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl ştia de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.

Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credinţa sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.

Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu şi Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!

14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinităţii"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos este singura entitate care a infirmat legile anatomiei, fizicii, vieţii şi timpului.
1. A fost plăsmuit în relaţia dintre un zeu (Dumnezeu) şi o pământeană (Fecioara Maria)
2. A învins legea gravitaţiei Pământului şi S-A ÎNĂLŢAT LA CER.
3. De la Naşterea Domnului Hristos a început viaţa în era noastră.
4. Iisus Hristos este reper al timpului: înainte de Hristos şi după Hristos.

citat din Maria Filipoiu (27 decembrie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Moşilor (sonet ritualic)

DARURILE MOŞILOR
(sonet ritualic)

De ziua lor, în cer aşteaptă Moşii,
Pomană de fructe coapte pe Pământ,
Prin mesager de taină, ce-i Duhul Sfânt
La pogorâre, când cântă cocoşii.

Se înfiripă sufletesc legământ
Cu cei ce-n ritual iubesc strămoşii.
Copiilor se împart poame roşii,
De dor în lumina candelei răsfrânt.

În zorii zilei creştini merg s-adune
Căpşune şi cireşe în panere,
Spre dăruire, cum datina spune.

Din ritualuri pline de mistere,
Cu mit se revarsă înţelepciune
În sufletul ce caută repere.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sfinţilor 40 de Mucenici

TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI

Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.

Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.

În chip de om se împletesc,
covrigi numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.

Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,
lângă vin şi lumânare.

Tradiţia de mucenici
evocă martirizarea
a patruzeci de ucenici
în lac de lângă Sevasta.

Obicei străvechi revine
în această sărbătoare,
să bei vin, să-ţi meargă bine,
din patruzeci de pahare.

În popor este numită
sărbătoarea bărbaţilor
şi cu vin e stropită,
spre veselia tuturor.

Legendare obiceiuri
revin cu mituri strămoşeşti,
spre a dăinui prin vremuri,
rostul trăirii creştineşti.

Din curte şi din grădină,
când colţul ierbii se vede,
tot gunoiul se adună,
să răsară covor verde.

Cu tămâie se afumă
casa, curtea şi grădina,
gândind că vrăji se destramă,
iar fumul alungă mană.

Apoi casa, stupi şi vite,
spre belşug şi sănătate,
cu aghiazmă sunt stropite
de gospodarii din sate.

O primă brazdă să tragă,
după un obicei agrar,
sătenii ies în ogradă,
cu plugul de om gospodar.

Cu ciubote se loveşte
pământul de sub picioare,
că doar aşa se trezeşte
vegetaţia cu floare.

La soare să se-ncălzească,
ies gâze din hibernare,
pe cărări lungi să pornească,
grăbite după mâncare.

Păsări înapoi să vină
din meleaguri însorite,
să-şi refacă sub streaşină,
cuiburile regăsite.

Cel care, astăzi munceşte,
scump va plăti păcatele,
că prin boală pătimeşte,
zăcând patruzeci de zile.

Nu se spală, nu se coase,
nu se ţese, nu se toarce
că şerpii vin lângă case,
pagubă-n vite a face.

Când s-a dezgheţat pământul,
se-nsămânţează legume:
ceapa, varza, usturoiul...
că vor face roade bune.

Bătrânii toarnă puţin vin
la rădăcină de viţă,
ca-n noul an să dea rod bun,
cu speranţe noi de viaţă.

Bărbaţii maturi şi bunici,
pe pomi fac un semn de cruce,
cu zeama de la mucenici,
rod bogat a le aduce.

Iar copiii-n bătătură
bat pământul cu ciomagul,
din el să iasă cultură,
să-ţi fie mai mare dragul.

Cei ce simt povara vremii
fac necazuri să dispară,
cu patruzeci de mătănii
la rugăciunea de seară.

Grajduri, case şi hambare,
cu tămâie se ocolesc,
să alunge-n depărtare,
fiare, când rău pricinuiesc.

Cum e vremea-n această zi,
cu omăt, ploaie ori soare,
se spune că la fel va fi,
timp de patruzeci de zile.

Dacă pe câmp e zăpadă,
se prevesteşte an mănos.
Iar pajiştea de-i uscată,
e semn de an sărăcăcios.

E serbat şi mărţişorul,
de fete şi de neveste.
Într-un pom se pune şnurul
şi fantezia-n poveste!

Din vol. "TRADIŢII CREŞTINE ŞI RITUALURI POPULARE ROMÂNEŞTI"/ 2008
Editura Paideia - Bucureşti

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Volumul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului
(tradiţii şi ritualuri)

O sărbătoare vestită,
A Mariei Preacurată,
În Gustar e prăznuită
De cei ce numele-i poartă.

Adormirea Maicii Sfinte,
Spre viaţă veşnică în cer,
E aducere aminte
De minunile ce nu pier.

În ritualuri păstrate
De străbuni pe-a vieţii cale,
Abundă sacralitate
Şi mituri proverbiale.

Despre Maica Preacurată,
Născând Fiul Mântuirii,
Se spune că-i aşezată
La dreapta Dumnezeirii.

Pe când aştepta sfârşitul,
În timp ce i-a fost prevestit,
A zărit cum venea Fiul
De Sfinţi Arhangheli însoţit.

Iar când din pat s-a ridicat,
Pe Fiu să îl întâmpine,
Sufletul i-a încredinţat,
În Ceruri să-l ia cu Sine.

Mamelor e salvatoare.
De cei săraci e aproape.
Pururea-i ocrotitoare
Călătorilor pe ape.

Spectacol festiv se face
De Sărbătoarea Marinei,
Defilând, spre bună pace,
Toţi slujitorii Patriei.

În podgorii, pe coline,
Struguri încep să se coacă,
Must să curgă din ciorchine
Şi tulburel să se facă.

Se practică obiceiuri
Cu datina stăbunilor,
Când se-mpart prune si struguri,
De sufletele morţilor.

Spre a fi recolte bune
De grâu în anul următor,
Sămânţa-n brazdă se pune
După culesul viilor.

Vremea e mai răcoroasă,
Vara se călătoreşte,
Iar căciulă călduroasă,
Pălărie-nlocuieşte.

Sărbătoriţilor le spun,
Cu sufletu-n rugăciune:
Sănătate şi noroc bun,
Cu-a Maicii Sfinte minune!

*Adormirea Maicii Domnului - 15 august
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii de Buna Bestire

Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Şi-mpodobeşte natură
Cu petale-n mii de culori.

La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creştină,
Cântă cucul prima oară,
Anunţând veste divină.

O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Şi mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.

În această sărbătoare,
Sacru şi mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.

Gavriil, Arhanghel Mare,
Vestind Mariei Fecioare,
A Domnului întrupare,
Bine-i de însămânţare.

Gătită-n flori de mireasă,
Natura la Blagoveşte,
O recoltă generoasă
Pentru toamnă prevesteşte.

Când vremea se răcoreşte,
Iar floarea-n pomi este ninsă,
Iarna se mai prelungeşte
Şi recolta-i compromisă.

Via, pomii din livadă,
Vite din gospodărie,
Casă, curte şi ogradă,
Se afumă cu tămâie.

Să alunge-n depărtare,
Molime şi duhuri rele,
Grădini de-a fi roditoare
Şi sănătoase vitele.

Morminte din cimitire
Se sapă şi se îngrijesc,
Spre a morţilor cinstire,
Ce-n loc de veci se odihnesc.

Prin tradiţie creştină,
De suflet, spre mântuire,
Se-mpart: vin, peşte, lumină...
Cu-a morţilor pomenire.

Că prin Sfânta Sărbătoare
Ce precede Înviere,
Se dezleagă la mâncare,
Peşte, de-a poftei plăcere.

Iar omul care posteşte
Şi sărbătorile ţine,
Mâncând peşte-n Blagoveşte,
Tot anu-i va merge bine.

Cei ce spun că nu au vreme
De credinţă-n viaţa scurtă,
Nu simt că timpul se cerne
Către lumea nevăzută.

Nu citesc Sfânta Scriptură,
Să afle ce-i pocăinţă.
Doar prin sacră-nvăţătură,
Sădeşti în suflet credinţa!

Cât stau în popas de viaţă,
Scriu tradiţii moştenite
Şi prin vreme port speranţă
Că vor fi cândva citite.

Deschid fereastră de suflet,
Cu tradiţii pentru lume,
Ce le-am primit în testament
Şi mi le-am legat de nume.

Se spune că-n altă lume,
Dincolo de pragul nopţii
Poţi avea parte de bine,
Când pe credinţă pui sorţii.

Sufletul conduce chipul,
Pelerin pe-a vieţii cale,
Dar duşman îi este timpul,
Când se scurgă la-ntâmplare.

Prin vremuri revin tradiţii,
Spre a fi perpetuate.
Chiar dacă sunt superstiţii,
Duc legende mai departe.

Când în zi de Blagoveşte,
Vremea e capricioasă,
La fel va fi şi de Paşte,
Mohorâtă şi ploioasă.

25 martie - Buna Bestire
Din anuarul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Editura Paideia - Bucureşti / / 2008

Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii la lăsatul secului

TRADIŢII LA LĂSATUL SECULUI

După obiceiul străbun,
În ritualuri creştine,
Postul ce precede Crăciun,
Credinţa în suflet ţine.

Precum ai lor înaintaşi,
Tinerii cu vârstnici petrec,
Fii la părinţi şi fini la naşi,
Să lase împreună sec

Oaspetele poartă-n mână,
Simboluri de împăcare,
Să sporească voia bună,
După plac şi bunăstare.

Gazdelor le dăruieşte,
Bucuroşi de revedere.
Ritual se înnoieşte,
Toţi chefuind cu plăcere.

În ambianţă deplină
După datini dedicate
Se-nfruptă la masa plină,
De băuturi şi bucate.

Apoi alungă cu focuri
Sau zgomot de artificii,
Înspăimântătoare duhuri,
Din sinistre edificii.

Cei cu frică de păcate,
Urmează calea credinţei.
Cu entităţi evocate
Merg pe calea pocăinţei.

Vor ascunde-n grabă mare,
Vasele ce sunt "de dulce",
Să le umple-n sărbătoare,
Cu ce Ignatul aduce.

În suflet să-l găzduiască
Pe Iisus Mântuitorul,
Spun rugăciunea domnească,
S-o asculte Creatorul.

Distracţii sunt amânate
Şi poftele înfrânate
La licori alcoolizate,
Carne, ouă şi lactate.

Doar dezlegarea la peşte
Stinge pofta creştinului
Şi masa îmbogăţeşte
Pân' la Naşterea Domnului.

Iar petreceri zgomotoase,
Din post sunt înlăturate,
Că din intenţii frumoase
Degenerează-n păcate.

Rugăciunea şi credinţa
În a postului menire
Vor purifica fiinţa,
Domnului făcând cinstire.

Viaţa-n post şi-n rugăciune
În datina creştinească
Îndemnă spre fapte bune,
Cugetarea omenească.

Tradiţii păstrate-n vreme
Aduc moşteniri creştine
Cu nescrise teoreme,
Când praznic domnesc revine.

*14 Noiembrie - lăsatul secului
* Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
Autor Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti, Editura Paideia/ Punct (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos a pătimit şi a fost răstignit pentru păcatele lumii, dar a înviat şi S-a înălţat la Împărăţia lui Dumnezeu, să stea de-a dreapta Tatălui, pentru cei ce cred în Sfânta Treime. - Maria Filipoiu / despre credinţă

Maria Filipoiu în despre credinţă (5 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul Hristos a pătimit şi a fost răstignit pentru păcatele lumii, dar a înviat şi S-a înălţat la Împărăţia lui Dumnezeu, să stea de-a dreapta Tatălui, pentru cei ce cred în Sfânta Treime. - Maria Filipoiu / despre credinţă

Maria Filipoiu în despre credinţă (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul Universului a luat chipul Dudului Sfânt, S-a pogorât pe Pământ şi S-a întruchipat, şi din Maria Fecioară S-a făcut Om - Iisus Hristos, spre mântuirea neamului creştinesc. - Maria Filipoiu / citat despre Maica Domnului

Maria Filipoiu în Citate despre Maica Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Hristos (sonet)

RECVIEM PENTRU HRISTOS
(sonet pătimirilor)

Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce aminteşte de Hristos pe Pământ,
De Harul Său şi sânge în pocal sfânt,
Pentru ucenicii pe care-i iubea.

Răsună ecouri în Sfântul Mormânt,
Până află toată creştinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Şi a înviat, spre un nou Legământ.

Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veşminte.

În ceruri se întruneşte Sinodul
Să dăruiască celor din morminte,
Viaţă veşnică prin Mântuitorul.

30. 04. 2021
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Poeme îndumnezeite (30 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Hristos (sonet)

Recviem pentru Hristos
(sonet pătimirilor)

Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce aminteşte de Hristos pe Pământ,
De Trupul frânt şi Sânge în pocal sfânt,
Din vremea când cu ucenici lua Cina.

Răsună ecouri la Sfântul Mormânt,
Până află toată creştinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Şi a înviat pentru nou Legământ.

Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veşminte.

În ceruri se întruneşte Sinodul,
Să dăruiască celor din morminte
Lumina vieţii, fredonând triodul.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănile sufleteşti se vindecă în totalitate cu ajutorul balsamurilor cereşti administrate de Duhul Sfânt care este pe pământ cel mai frumos cadou oferit de Hristos după Învierea şi Înălţarea Sa.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii de Sf. Gheorghe

TRADIŢII DE SF. GHEORGHE

Sărbătoare milenară
vine cu-al naturii dar,
s-aducă la noi ţară,
pe Sângeorz din calendar.

Credinţei mărturisitor
a fost supus torturii,
dar a ieşit biruitor,
învingând fiara urii.

Printr-o legendă vestită,
cheile vremii ţine.
Dând primăvara-nsorită,
iarna o ia cu sine.

Grădini, spre recoltă mare,
cu agheapsmă se stroesc.
Iar cu-a Domnului lucrare,
în toamnă mai mult rodesc.

La uşă, pelin se pune
sau frunze de leuştean;
că duhuri rele pot ţine
la distanţă peste an.

An de an perpetuate
tradiţii populare,
la sate sunt practicate
în Sfânta Sărbătoare.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri populare (Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!