Teletoamna
Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ți foșnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeți confuze
și-mi cântă vântul la pian.
Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.
Te sun să-ți murmur și să-ți șuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.
Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ți notă pară, ananas,
să-mi împrumuți două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".
Te sun (nu te-aș suna vreodată!)
ca dintr-un loc fără semnal,
ca dintr-un ou de ciocolată,
ca dintr-o teacă de pumnal.
Te sun, iubito, fără număr,
să-ți cald în spate, frig în piept,
să-mi crească crengi de brad la umăr,
te sun să-nchid, fără s-aștept.
Te sun, băi, toamno, dintr-o nișă
unde m-ascund să nu mă vezi,
să nu m-auzi, să nu-mi faci fișă,
să nu te mint, să nu mă crezi.
Te sun doar ieri, doar azi, doar mâine
și-apoi nu te mai sun deloc,
te sun de la un colț de... câine
ori poate de la colț de bloc.
Te sun cu masca fericită,
chirurgicală, de nebun,
ca după-o faptă ilicită,
te sun să-ți spun că nu mai sun.
Ups, scuze, cred că sună iarna,
(ți-am zis mai totul, mai nimic),
tre' să-i răspund, să-nchid lucarna
și-apoi... să te mai uit un pic.
poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana - sonet
Mi-ai spart de inimă un val, Diana,
Și mi-ai lăsat o rană-albastră-n piept,
Dar te aștept, iubito, vai!, te-aștept,
Să vii, îndată, ca să-mi vindeci rana!
Să vii, ca să-mi predai italiana,
Să mă obișnuiești c-un nou concept,
Prin care, devenind mai înțelept,
Să îți sărut gurguiele și... geana!
Și-apoi, să ne iubim în ritm marin,
Dintr-un orgoliu pur și melancolic,
Și ninși să ne lăsăm, cu flori de crin,
Să-mi dai un rang de nunțiu apostolic,
Iar eu să-ți scot, iubito, dintr-un scrin,
Cămașa vieții, printr-un gest simbolic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș ninge...
Te-aș ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, să îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliță foșnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reușesc cu toamna să-ți vorbesc.
Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu ești dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.
Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Și să ascult iubito printre șoapte
Cum spui că mă iubești și mă adori.
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citești iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...
poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia copilă
Din inimă m-ai întrupat
Femeia copilă
Să te iubesc pe tine ca bărbat.
Dar niciodată
Nu m-ai întrebat
Ce vreau să-ți fiu
Ce vreau să simt.
Poate vroiam să îți fiu Luna
Cu toate stelele din Cer
Să-ți luminez în noapte
Când te-ai fi simțit stingher.
Poate vroiam să îți fiu furtună
Să te-acopăr cu toate ploile de vară
Să pot să-ți șterg lacrima
ce curge ca nebuna.
Poate vroiam să îți fiu un anotimp
Cu siguranță vara cu-al său Soare
Să-mi cuibăresc inima și nu mint
Că ai ajuns să-mi fii albastrul dintr-o mare.
Să-ți fiu Iubire?
Poate DA,
Dar sunt totuși
o dulce Poezie...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să împărțim!
Să împărțim!
Eu să-ți dau cuvintele.
Să-ți cauți în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.
Să împărțim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ți dau realitatea
Să-ți cauți în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.
Să împărțim!
Eu să-ți dau bucuria
Să-ți cauți în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruința.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.
Să împărțim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ți dau iubirea
Să-ți cauți în ea ființarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.
poezie de Gabriela Chișcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui în fiecare zi că ești,
Să-mi murmuri cald că sunt și că ți-e dor.
Să-mi dărui pacea și să mă iubești,
Să mă înalți, să mă cobori ușor.
Să-ți iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în brațe gându-mi fremătând,
Să-ți umpli inima cu mine-n zori,
Să-ți fie, ziua, sufletul flămând.
Să-mi faci, din seri, senine dimineți,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieți,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.
Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!...
... Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești...
Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să știi că chip, timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești...
Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.
... Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă...
Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă;
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire...
Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea...
Să crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Probabil
Credit și debit:
Să te corectez!
Să-ți pun cuvinte pe doruri
Și vrere în teamă.
Să-ți schimb adresa inimii
Cu una mai aproape
Și să-ți fac livrare la domiciliu:
Tratament preferențial...
Pe drum, să te răzgândești:
Și să vrei mai mult.
Să-ți caut o nouă "comandă",
Cu produse mai apropiate
Cererilor tale.
Să-mi răspunzi diplomat
Și să-mi zâmbești firesc:
Scop atins...
Credit și debit:
Să te corectez!
Să-ți livrez cutii de "probabil"
Și-un raport cu "posibil".
Să-ți reglezi inima-n decizii
Când întreb tăcând.
Și să-mi spui, fiind:
Așa e, iubito, așa e!
poezie de Gabriela Chișcari (4 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mi
Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o șoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică.
Lasă-mi doar din păr o șuviță
Dintr-un fir, nesfârșitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaț ca p-alviță
Lipind suflet albit de suspine.
Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ți mireasme
Să-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopți de fantasme.
Lasă-mi puful "duvet" de obraz
În însemnu-ți ștrengar de gropiță,
Să-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviță.
Lasă-mi perle pe firul de buze
Înroșite-n nespusă priere,
De la sânge de stoarse meduze...
Cum venin ce-amorțește de vrere.
Lasă-mi arcul prelungelor gene
Să-mi agațe aorta-n delir,
Să mă-nec, un bețiv Diogene,
În cald sângele-ți vis de-un potir.
Lasă-mi sparte cristale-n oglinzi
În culori cafenii-n calde tonuri
Ce-n arcan îți dau laț să mă prinzi
Prin pupila-ți neant, citind tomuri.
Lasă-mi locu-ți în finul auz
Rezonând 'n filigram de-un cercel
Să-mi întoarcă nevrutul refuz
De cuvinte ce nu-ți plac de fel.
Lasă-mi simțul suav de parfumuri
Peste freamăt de fine narine
Ce-am cules dintre miile drumuri
Să-ți fac dar... să-ți fiu sursa de bine.
Lasă-mi albul de lebădă, gâtul,
Să inspiri din tot ceea ce simt,
S-am loc unde să mușc cu sărutul...
S-am un semn că-i aivea, nu mint.
Lasă-mi totul ce ești, oh candoare,
Să pot timpul, nu singur să-ndur,
Să-ți fiu firul din glastră, o floare,
Să-ți fiu greier, etern trubadur.
Lasă-mi trupul cu tot sau o umbră,
Să m-ascund de o lume nevrută,
Dar să pot să-mi trec viața, o sumbră,
Să ți-o-nchin... S-o ai în veci renăscută!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fim
Să fim al ciocârliei zbor
Când mă săruți pe gât ușor
Plutind spre zarea violet
Cu tril de fluturi în balet,
Uniți de dragostea fierbinte
Rostită doar printre cuvinte,
Cu ochii mov privind spre cer,
Sorbind al dragostei mister
Dintr-o cafea cu gust de rouă
Din nori când va porni să plouă
Cu raze mari de curcubeu,
Să-ți fiu regină, să-mi fii zeu,
O armonie dintr-un cânt,
Să le fiu ochilor descânt,
Buzelor să le fiu aleasă,
Prin galaxii să-ți fiu mireasă
Învăluită în petale,
Flacără vie-ntre vestale,
Călăuzind, cu pași de foc,
Destinu-ți spre gingaș noroc.
De dor, să-ți fiu aprinsul rug,
Râzând, iubirea s-o conjug
Etern la timpul viitor,
Să-mi fii al nopții Visător
Cu aștrii stând sfios la sfat
Despre castelul ce-am creat,
De Lună binecuvântați,
De Soare veșnic apărați.
Călătorind purtați de vânt,
Zidind castele din cuvânt,
Să ne-ndreptăm spre Absolut,
Să fim Sfârșit și Început
Dar, mai presus, noi doi să fim,
De la banal pân' la sublim.
Și aș mai vrea, dacă se poate,
Să fim surâsul dintr-o carte!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă!
Lasă-mă să-ți "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ți clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ți doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ți șoptesc
șoaptele de-amor!...
Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...
Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ți urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morții!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorții!...
Lasă-mă!...
Lasă-mă!...
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog de fidelitate
Ce-ai vrea să-ți spun mereu la nesfârșit să-ți placă
Să stai cu gând pierdut în coate pe birou
Să nu mai vezi nimic, să n-auzi... Eu ecou
Să-ți fiu de chip, de gesturi, prietenul de joacă?
Ce nuanță de culoare să-ți dau la chip, la păr,
S-o atingi pe-obraz cu palma visând gânditoare?
Ce nuanțe să-mi fac sufletul; ți-ar place, care-s oare
Să-ți colorez gând, vise, cum florile de măr?
Care-i parfumul clasic, monden sau futurist
Ce-ai vrea să-ți fac din carnea ce-ai tremur, în amor
Să-mprăștii-n cercul Lunii la poli, ecuator,
Să revii să-mi ceri izuri din șipul de ametist?
Ce fluturi să-ți trimit să-ți zboare-n pântec, stern,
Să-i simți o frământare când mi-ntâlnești privire
Și să nu-și piardă aripi de vrut în risipire...
Să m-ai o crizalidă și-n solzi de drag să-ți cern?
De unde să m-adăp să-ți dau picuri de apă
Să te-mbăt seve-n sânge, să mă curgi fine lacrimi,
Să-ți limpezesc din simțuri, torent să fii de patimi,
Să-ți umpli piept de-o mare iubire, stând să-nceapă.
Sunt tot o mică parte din mine ce-ți fac daruri
Colet cu funde roșii și c-un răvaș de apel,
Ce-mi închin tot întregul cu idilicu-mi rebel,
Că nu știu alt suav, sublim, de-atâtea haruri!
Nici nu te-am întrebat când inim-am străpuns
Fără să-mi aparțină și ți-am lăsat-o frântă
S-o porți ca pe-un implant, cum frunza-n pom ce cântă...
Ce-o pierzi însă când anii-nspre iernuri reci s-au scurs.
Așa că mă pun gajul să-ți rămân vieți promise
Și de mă porți trup-suflet să-ți fiu pe scrin seiful;
Să poți să-ți pui alături inima-n scris cu cifrul...
Gând-simțuri să deschidem când ne vrem trupuri-vise.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet blând
Ai urcat din amintiri spre soare,
să-mi spui iubito să fiu tare și să lupt.
Acum sunt eu aici și mă gândesc la tine,
tu luptă draga mea ca să învingi.
Eu te aștept cu sufletul la gură astăzi,
să-mi spui că mă iubești și mă dorești în preajma ta.
E stilul tău, al meu, prietenia-i caldă
și vreau să-ți spun că te iubesc și eu mereu,
Sunt doar un suflet cea pătruns în casă
ca să-ți aline sufletul bolnav de amintiri.
Păstreaza-mă așa și câteodată, tu lasă-mă
în brațe sâ te strâng când o să plângi.
poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai faci?
Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alții rece,
Cum buzele-ți erau ca maci...
Ce mai faci?
Te văd ca și cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ștrengăresc;
Să știi că încă te iubesc
Așa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?
Visez ades să te-ntâlnesc,
Să știi sau dintr-o întâmplare,
Să-ți simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?
Ce mult sunt gând în gândul tău
Și-am frică că m-ai refuza,
Că nu-ți mai plac de m-ai vedea
Și nu-ți dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci...
Ce mai faci?
Ți-am pierdut card de telefon
Ca și cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil și să mor îmi vine
C-o șansă nu mai am să dorm
În visul tău adânc, când taci...
Ce mai faci?
Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi să te găsesc
Și știu că-n alt oraș pășesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat;
Nici pașii nu-s așa cum calci...
Ce mai faci?
De-abia respir cu piept uscat
Și parcă aer nu-i-ndeajuns,
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
Să știu dacă de mine zaci...
Ce mai faci?
Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet și minte,
Să nu te pierd, să te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Așa cum alții, de-ai mei dragi...
Ce mai faci?
Am doar o șansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac "dusul" feeric
Din neștiut... Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Și-o zi să suni, să-mi spui...
Ce faci?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daruri
Ți-am luat rochie să-ți strâng mijloc
Și sâni să-ți țin din sprinten joc.
M-am făcut sânge-n ruj de buze
Să mă-ntinzi cald, vorbe confuze.
Ți-am luat și fustă liră-n spumă
Să-ți stea pe șolduri moi de pumă
Să-ți ating coapse și genunchi,
Să-ți fiu cordon, de trup mănunchi.
Ți-am luat pantofi să calci în zbor
Să mă faci pas cu pas amor,
Să-mi fi sensul de mers în lume;
Să-ți strig pe străzi rimatul nume.
M-am înnegrit rimel de gene
Să-ți fac umbrar de suave semne
Și-n telefon m-am pus cartelă
Să-ți fiu minute-n șir... Rebelă!
M-am tras inel cu filigrame
Să-ți fiu ușor pe deget, grame
Să-ți iei din mine strălucire...
M-am dedicat ție iubire.
M-am tras ca glonțu-n ghint de țeavă
Străjer să-ți fiu la clipa gravă;
De singură vei fi vreodată,
Să rămâi castă, neîntinată.
Ți-am luat parfum să-l ai de iarnă
Când floarea ta în fulgi se cearnă.
M-am făcut tot miresmi de seră
Să-ți păstrez iz de efemeră.
Ți-am luat cercei pe gât s-ating
Catifelatul derm, să sting
Cuvinte ce n-ai vrea s-auzi
Și de-s iubiri să nu răspunzi.
Ți-am luat cadou salbă de vise
Să le-mplinești sau ții promise
Și perle ți-am făcut brățări
Să ți-ating mâna peste mări...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aștept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscălești pe inimă cu ochii!
Sau poate cu un țurțure de gheață,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineață,
Un nou sonet și-o nouă-nfiorare...
Să-ți simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic și spartan
Și, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.
Să-ți drăgălesc, pe trupu-ți de vioară,
Sânii semeți care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Și-apoi, dogmatici, să ne revenim...
O, Doamna mea de rouă, nălucă și ispită,
Trezește-te! În muguri, 8 Martie palpită...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce te-aș mai scălda în lumină. Să-ți mângaie cu raza blândă trupul gol. Să-i fie naivul freamăt și ispită în hruba uitării. Când apune tăcerea tu să-mi răsari în suflet cu senin. Să-ți fiu rugăciune și să ne-ntâlnească hazardul într-un singur gând, dincolo de punți netrecute. Pot și vreau căutarea aceasta neîntreruptă, febrilă, vindecătoare. Mă seduce până la agonie mușcând cu patos amalgamul trăirilor. Pot să-ți mestec amarul și-apoi să-ți dau înapoi fericire. Tu poți?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Mi-ai spus ca să-ți revin în gânduri
Când noaptea pleacă la culcare.
Dar Luna nu vrei să mă știe,
Nu vrei să vin în Carul Mare.
Și să-ți apar în rânduri veșnic?
Nu știu nici rime să adun,
A-ți sta în gând sub cer de stele
De toate visele să-ți spun.
E doar secretul dintr-o rugă
Mânată de un vis nebun,
N-aș vrea ca să-ți încurc din drumuri,
Nici gândul meu nu ți-e comun.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!