...La cuţite

poezia
este atât de duioasă
ca un cuţit abia pătruns în carne
.
şi trece desculţ grafitul prin laptele foii
(precum Iisus deasupra apelor)
lăsând urmă de cuţit ce poate străpunge
doar carnea Cerului
.
dacă niciodată vreun ochi nu va lumina foaia
toate umbrele trecătoare pe străzile preajmei
vor resimţi neînţelese răni de cuţit
/
poetul este doar aruncătorul de cuţite cu ochii închişi
în mărul de deasupra capului fetei
iar voi o bănuiţi... muză
.
odată şters cerul ăsta incredibil de imediat cu mâneca inimii
întorşi în realităţile cotidiene
aflăm cu stupoare că poezia nicăieri
nu există

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o teamă teribilă de cuţite. Cumpăr doar mâncare care nu trebuie tăiată... Nu mă ating nici măcar de cuţite de plastic sau altceva ascuţit. Iar dacă sunt într-o bucătărie şi cineva ridică un cuţit, plec imediat.

citat din Christian Serratos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia este un cuţit ascuţit care face tăieturi curate şi drepte; indecizia este un cuţit bont care rupe şi sfâşie şi lasă muchii zdrenţuite.

citat din Gordon Graham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta noastră nu trebuie să fugim la cuţit, ca să nu ramânem pe masă.
(cuţit aici = bisturiu)

citat din Beatrice Vaisman (16 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

-Frunze de toamnă, frunze nătânge,

Miezuri de piersică, pline de sânge,

Cum v-aţi rănit atât de cumplit?
-N-am bănuit, n-am bănuit

Că soarele poartă-un cuţit, un cuţit.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

12

o scârbă
ca şi cum ţi-ai scoate inima şi ai şterge oglinda cu ea
un burete ce îţi pulsează în mână

te priveşti
unde
în ce
de ce
oglinda era doar un plan ce reflecta o imagine

poezia tot o oglindă

îmi scot ochii şi şterg cu ei foaia
cum aş şterge cu radiera
toată poezia mea
... o scârbă

bobocii de păpădii habar nu au de icter
chiar dacă au sânge galben

întinde-te spre mine cu soare
cu lumină
chiar dacă
nu mai am inimă
nu mai am ochi
sunt doar un pumn de carne în palmă de hipopotam
cerul mă înveleşte în aer ca într-o placentă comună
cu tine
cu tine
cu blecher
cu poe
cu toate sarcofagele lumii
cu apolodor

e o scârbă ca un ficat
o aglomeraţie de oameni reci
de care mă lipesc ca de cearşaful ud al unui tuberculos

o scârbă vie

să scriem deci
poezie
din vise ce se spală cu leşie

dar... nu toţi sparg placenta cerului
eu una
nu

întinde mâna sparge-mi oglinda
ca şi cum mi-ai sparge inima caldă
să înflorească păpădii

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai să o vezi plutind deasupra apei,
Cu ochii închişi, braţele încremenite...
Ai să tresari pătruns de jale şi ai să vrei
Să fii tu îngerul fetei adormite..

S-o înalţi duios şi lent până la ceruri
Gândind că, poate, în trecut, ai fi putut
Să o iubeşti şi s-o păstrezi în mii de feluri
Pe fata care acum, de la drum, s-a abătut.

De vrei, acum, să fii al fetei înger
E prea târziu, tu n-ai ales în ea să crezi..
A fetei vieţi a fost lovită de un fulger
Atunci când ai ales să o abandonezi.

Sunt doar regrete-n jurul tău. E trist,
Dar, de vrei, timpul nu-l mai poţi întoarce
Spre clipele în care un pasionat artist
Iubea o fată care, acum, cerul de nori stoarce

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dâră din balans

Simţind că mereu te iert
Infingi cuţit după cuţit
in piept,.. lăsând în urmă dâră
Sufletului meu, ruginită..

Pe fila-mi lumii de bazalt
Într-un balans de rănit...
De condei ţie cu sânge smerit.
şi nu prea ştiu cât o să mai salt...

Genunchii-ngropaţi-n asfalt
In soclul dăruit de ador
Cu inima-mi poeziilor
In această ploaie în asalt

De miraje ce par tulpine
De flori ce-mi sunt venine
Guri deschise de hangere
Cu şerpii şoaptelor morgane

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-a creat Dumnezeu

Dumnezeu, când m-a creat,
a zis -drăguţul de el- că ar fi bine ca,
lutul meu să aibă o plămadă cât mai consistentă!
Aşa că, înainte de a trece la frământatul divin,
a chivernisit în covată, cu multă râvnă,
Cutia Pandorei, cu trei căpeţele de speranţă:
un cântar pentru jumătăţi de măsură,
un cuţit cu două tăişuri
şi un potir pentru fericire, cu gura în jos!
Dar, din lipsa obiectului muncii,
-norocul- aceste odoare sfinţite, vor fi rivalizat
atât de mult între ele, încât, după încăierare,
din fiecare au rămas numai nişte cioturi:
din jumătăţile de măsură, doar măsura;
din cuţit doar partea care secţionează fericirea;
şi, din potir, doar un ciob!
Dumneazeu, când m-a creat...

pamflet de Iulia Mirancea (15 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea căprioarei din parcul de distracţii

Când văd un om
nu ezit. Îi înfig un craniu de cuţit
în limbă.
Veţi spune:
Criminalule
cum poţi să îi înfigi craniul în cuţit???
Atunci mă aplec
şi plec ascuţit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

copilăria s-a topit în ziua când
mama s-a mutat departe
să-mi facă un ibric de ceai
din stele

tinereţea mi s-a împlinit
când glasul ei a răsucit ecoul ca un cuţit în rana
zisă viaţă
iar zilele mele
amiază amară, doar o promisă proiecţie chemându-mă
... să plec?
- nu plec, stau încâlcit în ore
şi simulez plânsul

un deal
împarte cerului semne
cruci
plouă fierbinte, mama o fi răsturnat ibricul
îi tremură încă mâinile, sărmana...
precum mie aici
fotografia copilăriei

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut vreodată vreun zorab? Eu am văzut unul, mort, în Borbisthanul meridional. Înainte de-a fi fost împuşcat, omorâse un lup, o cămilă şi trei ţărani. E o pisică tot atât de sălbatică pe cât erau odinioară pisicile, cu două sau trei milioane de ani în urmă. Sare direct la ochi, pe care-i străpunge cu ghearele-i ascuţite; muşcă vena jugulară ca o maşină mortală. Totul durează cel mult un minut. E rapid ca o clipire de gene şi sângeros ca un cuţit de abator. E arma zoologică, cel mai de temut şi cel mai eficace instrument al Bedeker-ului imperial.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de iarbă

Inelul de pe deget
în formă de lună
mă strânge.
Ustură lacrima
trecută prin ochi
ca un cuţit
şi visul stă agăţat
deasupra pleoapei
ca o duminică
ce aduce vindecarea...
Să ne iubim, îmi spui,
să nu lăsăm timpul
să fluture ca un steag prin noi,
ca şi când ne-ar închide
într-o icoană de iarbă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proastă calitate

Am fost indus în eroare,
C-aşa-i negoţu' azi la noi,
Poate să fie şi-un gunoi
Reclamă-i doar şi prezentare;

Am cumpărat nişte cuţite,
Vreo şase toate, set frumos,
Mânere vere, de-abanos
Şi lame frate, ascuţite;

Le-am luat pentru bucătărie,
Nu mă-ntreba cât am plătit
Că sunt atât de şucărit,
Le duc ‘napoi la prăvălie;

S-a întâmplat ieri după masă
Ceva de am rămas blocat,
Cuţitele ce le-am luat
Nu vreau să le mai văd în casă,

Nu mint şi nu fac băşcăle,
Că soacră-mea, pe negândit',
Căzu cu burta-ntr-un cuţit...
Păi nene, să vezi tragedie:
Al dracului... s-a îndoit!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de răni

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând pe muchie de cuţit

Poezia ar putea fi
şi-un joc extrem

Poftim

Cine are
curajul
să-i
scriu
un
poem

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex

(ai tinde să crezi că poezia este
de sex feminin din versuri neutre
şi că pixul meu
foarte masculin şi prepotent
în coala ta caută
satisfacţia amândurora)

fiinţele sunt instalaţii sofisticate
o încrengătură de tuburi şi secreţii
şi doar un bob de muştar
care
mai înfundă (pe nesimţite)
ţevile
este perceput drept muză

spiritualitatea
este cuantificată pe cântare măsluite
(de aia lumea şi crede în dumnezei gumaţi
supraelastici, să le vină pe măsură precum blugii)
lirica, doar un pretext să ne scuipăm în ochi cuvintele
restul
o foarte-foarte mare foame
de nejustificată importanţă sau
gălăgie
să creadă Moartea că
noi încă mai suntem vii după
sărutul ei
foarte sexi

ce se-ntâmplă cu toate acestea
după ce ideea de eternitate ne lămureşte
ştie doar
coala

(dar n-o să-ţi spună ţie totul
misterul feminin se pătrunde doar
cu un cuvânt penetrant
nu cu pixul)

şi tu încă mai cauţi
prima iubire?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Se făcea o câmpie,
crescând din ape de Dunăre.
Un lotus alb îmi stă deschis în palme.
Deasupra, mult deasupra foii,
creştea poezia ca o cruce a mea.
Eu, m-am întors cu faţa spre înapoi.
Mănăstire, cuib de raze,
inima mea trăia cu poarta deschisă.
Atunci m-am trezit.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezia

Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.

Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veşniciile,
sub care nimeni nu este singur.

Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineţilor.

Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că şi de la naşterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!