Pârâul cascadă
Mă uit la pârâul plin de crengi căzute,
Dar văd în apa cristalină lupte
Și stropi în cascadă ce dau nebunia,
Iar păsările pădurii-mi cântă agonia,
Apa-nvolburată cade printre pietre
Și-ți schimbă privirea către zări albastre.
Freamătă pădurea că asta îți dorești,
Păsările-și iau zborul, iar tu mă-nvelești,
Apa face valuri ca un covor în calea mea,
Aș merge pe aburi de apă dacă aș putea.
Puterea naturii mă poartă ușor spre rai,
Vaporii cascadei mă duc în vraja ce-o purtai
Și inima-mi bate-n mireasma florilor
Privind în pădure spectacolul culorilor.
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.