Telos

încercări de a duce la capăt povara.
nu e deloc o joacă de-a viaţa
când porţi firave straie de timp.

dimineaţa şi seara – două trecători.
deseori treci prin ele
deseori rămâi prins.
poate pentru asta
sfinţii păzitori ai călătoriilor
sunt cei mai iubiţi.

am găsit şi am rătăcit
iarăşi am găsit şi am rătăcit
acel galben ce-mi preface povara în pace
biet îndărătnic ceas de pământ
căutând stângaci peste tot un iarmaroc nevăzut:
de marginea sa cu fruntea mă voi sprijini
şi în marginea lumii cu un vârf de picior
să aşez povara pe-un taler
şi să cer pe ea după atâta-nnoptare în iarnă, ploi şi zăduf
să cer un capăt de timp
ori o uşă
pentru bucuria mea.
pentru aceasta sfinţii călătoriilor
sunt cei mai iubiţi.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am găsit, Minunea mea

Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze şi flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toţi ochii înlăcrimaţi şi hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică şi coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunţa regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.

Te-am găsit la marginea lumii,
Aşezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinţi, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri şi inimi,
S-alunge tristeţea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiţi!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile şi dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutaţi-vă, şi iubiţi-vă, să pot respira bucuros!!!

poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara libertăţii noastre

... Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertate
Un lucru însă-mi pare, Doamne, c-ai uitat -
Cumva să mi-o ridici, să mi-o aburci pe spate
De-atunce, Doamne, tot mă gârbovesc
Încerc să mişc din loc povara asta.
Povara ce-o crezusem har dumnezeiesc
Aşa şi şede neclintită lângă poartă...
Şi nicidecum, şi nicidecum nu pot intra
În raiul ăsta care-i peste drum de mine
Şi nici povara Ta n-o pot lăsa
Şi nici să mă ajute nu mai vine nimeni...
... Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertate
Îmi pare rău că atunci nu te-am rugat
Să-mi dai şi un salahor. S-o ducă el în spate...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara sării este mult mai grea decât povara băuturilor dulci, pentru că acestea din urmă reprezintă doar un tip alimentar pe care oamenii pot să îl evite cu uşurinţă, în timp ce sarea se află în toate produsele.

citat din Dariush Mozaffarian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate!
Depărtarea, tutelara,
Are lanţuri ca de moarte.

Slove scrise, decriptate,
Ne sunt singure comoara...
Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate.

Când topită va fi ceara
Şi sigiliu pus pe toate,
Racilele expiate,
Ştearsă îmi va fi ocara!

Ce-i ia dragostei povara?

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datele false sunt extrem de dăunătoare pentru progresul ştiinţei, pentru că de multe ori rezistă pentru mult timp; dar opiniile false, dacă sunt susţinute de câteva dovezi, fac puţin rău, pentru că toată lumea obţine o plăcere salutară din a le dovedi falsitatea; şi când se face acest lucru, o cale care duce la erori este închisă şi drumul care duce înspre adevăr este deschis deseori în acelaşi timp.

citat din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutatea lumii este dragostea. Sub povara singurătăţii, sub povara insatisfacţiei.

citat din Irwin Allen Ginsberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

orice copac e un ceas
prin care timpul
ţi se arată-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori
prefăcut în cenuşă.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara aceasta în vase de lut

milioane de flori
se duc în fiecare an
pe lumea cealaltă a florilor
şi nimeni nu-şi face timp
să le plângă
poate nici măcar gândul
nu le încolţeşte în adâncul-înalt
timpul a fost arvunit
pentru dureri şi plăceri
pentru mici nefericiri de fel şi chip
celelalte sunt ale lumii, ale altora
iar "alţii-altele" sunt doar cuvinte
fără căldură fără durere
fără miros fără frică şi moarte –
simplu.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au rătăcit prin lume primăveri...

Se pleacă pomii grei de-atâtea flori,
Ca de povara unei frumuseţi
Ajunsă-n locul vechilor nămeţi
Să ducă mai departe din fiori.

E ca un vis... şi ninge peste glod
Cu fulgi din curcubeie colorate.
Potecile sunt învelite toate
Cu semnul bogăţiei pentru rod.

S-a stins culoarea vechilor zăpezi,
În fluturi cu sclipiri de diamant.
Parfumuri rătăcite prin neant
Împodobesc tăcerile-n livezi.

Smerit, se-apleacă muntele de dor
Spre poala împodobită-n măreţie,
S-asculte trilul lin de ciocârlie
Şi susurul măreţului izvor.

Ciudate umbre-i răscolesc privirea;
Trec ciute care-aleargă nicăieri.
S-au rătăcit prin lume primăveri
Şi-n suflete s-a cuibărit iubirea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă ca timp uimit

vom scutura frunzele de gheaţă
pentru căldura din umbra lor,
tu vei purta bucuria iernii ca pe-un fular.
nu-ţi trebuie mult să asculţi
tainele din spatele lucrurilor,
câteva clipe ce smulgi vanităţii
şi dorinţa de-a sta locului
doar de dragul împăcării cu alt ritm al respiraţiei.

tot nebuni vor părea şi mâine şi-altădată
cei ce nu vor primi lanţurile de aur ale timpului,
cei ce nu-şi vor vinde zilele la târgul de mărunţişuri
şi da, nebuni vor părea aceia rămaşi în urmă
să scuture frunzele de gheaţă
pentru a găsi neaşteptata căldură
din umbra lor.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat iubirea...

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...

-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea?... fu răspunsul străinului. Eu sunt...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treizeci şi cinci de munţi şi o piatră

acum
a rămas această fâşie de timp –
deasupra, umbra mea de viaţă
dedesupt, o viaţă de umbre
ducându-şi lupta cu tot ce sunt.
cineva le ţine în lanţ
şi-asmute câte una
când braţele îmi sunt mai slabe,
rănile mai adânci şi vremea potrivită
pentru lovituri ce trec din sânge
în duh.
nu mai vreau daruri ale nimicului,
balsam de foc, leac băbesc de minţi furate
în jocuri de oglinzi,
nu mai vreau daruri
precum acelea zămislite
în dărnicia vânătorului –
frânghii, ţepuşe, fier şi cuie
pentru prea strânse-mbrăţişări ale durerii.

a rămas
acum
această fâşie de timp,
o poartă strâmtă în capăt,
o sită cu ochiuri mici
de tot.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara tresaltă

povara tresaltă pe umeri
forma crucii apasă concret
mărturisirea rămâne lipită de buze
se calcă-n tristeţea luminii

ramura vestirii Domnului e îndoliată
locaşul sfânt e coborât în pământ
călugări în sutane de colb
trimit rugăciuni către cer

e un timp de moarte structurat în tăceri
iarba şi cerul sunt martori
mersul devine o spaimă
oboseala împarte gândul între rece şi cald
mâine e o altă zi fără zâmbet

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei buni, sfinţii sunt la lumină, iar pentru cei răi, "sfinţii " stau în umbră.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Sfinţi (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accept

Un ultim drum
Când te mai am in gand
Şi te pastrez
În ceas de seara
O ultima speranta
Ca poate vei veni
Cu ochii visatori
Si tristi
Ducand o grea povara
Aceea de a-mi spune
Cu glasul tremurat
-Eu uit....
Şi vreau sa cred
Ca te-am uitat
-Accept
Tu nu esti ultimul proscris
Multe povesti în timp
S-au scris.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar este greutatea cu adevărat atroce şi frumoasă uşurinţa? Cea mai grea povară ne striveşte, ne încovoaie sub ea, ne împinge spre sol. Dar în poezia de dragoste a tuturor secolelor, femeia doreşte să primească povara corpului bărbătesc. Cea mai grea povară este aşadar, în acelaşi timp, imaginea celei mai intense împliniri a vieţii. Cu cât este mai grea povara, cu atât viaţa noastră este mai apropiată de pământ şi cu atât este ea mai reală şi mai autentică.

Milan Kundera în Insuportabila uşurătate a fiinţei
Adăugat de Ioana Fraiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducere aminte

S-a răcorit prin toamnă şi-ntreg sufletul lumii,
În ploaie, 'şi-aminteşte secretu-nchinăciunii...
Că-n fierbinţeala verii, ne-am rătăcit de noi
Şi am uitat de timp, dând ceasul la gunoi.

Dar timpul nu permite să-l luăm peste picior
Şi ne aduce-aminte de apa din ulcior.
De nu o-mprospătezi, se tulbură sau seacă,
Doar ploaia cea curată îl umple şi-apoi, pleacă...

Să ne-amintim de timp, să ne-amintim de noi
Şi-n suflet, de-i noroi,
Să îl spălăm în ploi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traiectorii

în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns

trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi copilul

Iubiţi copilul ca pe-un sfânt,
"Conjuncţie" pe-acest pământ;
Diurn o cosmică-ncercare
Şi exclamare cu-ntrebare.

Iubiţi copilul ca pe-o floare,
Un mini-univers şi soare;
În spaţiu-timp mereu comoară
Şi-n basm "luceafărul de seară".

Iubiţi copilul ca pe-un dar
Sfinţit cu-o zi în calendar;
Colindă-n oricare credinţă
Şi imn al vieţii-n biruinţă.

Iubiţi copilul, cu respect
(Într-ale legii, cel mai drept!);
Diurn un subiect şi predicat,
Un purtător de bine şi păcat.

Iubiţi copilul ca speranţă,
Fără "dictat" sau "ordonanţă";
Purtaţi-i paşii spre-nălţare
Cât EL e fiul unui soare.

poezie de Constantin Iordan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!