Afundarea în păcat
Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.
Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.
Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.
Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Puterea dragostei
Apostolul al cărui nume-l port,
Mi-a fost, în deznădejde, un suport,
Că vorbele-i, din Cer aduse, sunt
Lumină a iubirii pe pământ.
Credința îmi e far spre Dumnezeu,
Dar tot ca Pavel, am gândit mereu,
Că mult mai tare-n lumea asta este
Doar dragostea din lumile celeste,
De unde își primește și izvorul,
Așa cum rânduit-a Creatorul,
Ce-a scris în Cer a lumii epopee,
Și-n dragoste-a scăldat-o pe Femeie.
Mă iartă dar, Apostole, că-n minte
Am reținut, din sfintele-ți cuvinte,
Că-n dragostea Femeii pot și eu
Să fiu, în viața asta, Dumezeu!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străino
De când ai apărut, minune,
Ca o Morgană întrupată,
M-am transformat dintr-un tăciune
În flacără învolburată.
Chiar nu-mi ajunge penitența
De a trăi însingurat?
Vii tu să-mi tulburi existența
Dorindu-te? Să-mi fac păcat?
Căci ard în propria-mi ființă
Să-mi mistui poftele păgâne,
Zăcând nebun de neputință
Mă descompun in mici fărâme.
Te plăsmuiesc adeseori
Și mi te simt, aici, cu mine,
Mirosul tău, miros de flori,
Se duce veșnic și revine.
Habar nu ai că te privesc
Cum treci în fiecare seară
Prin fața mea și nu-ndrăznesc
Să calc în urma-ți princiară
Esti doar o umbră diafană,
Atât de eterată esti,
Nu mai pun geană peste geană
Pe lângă mine când plutești.
C-am să te-ador mereu, străino,
Din iadul meu întunecat,
Când noaptea te strecori, felino,
În gândul meu înflăcărat.
Rămâi, frumoaso, doar în gând,
O, dulce, păcătoasă vină,
Să zac în iadul meu, arzând,
Tu, plăsmuiește-te-n lumină...
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste în două rupt...
De-o viață-mi duc blestemul sfânt,
Privind la Cer, de pe Pământ,
Cu trupul veșnic în păcat,
Iar sufletul de Cer chemat.
Și-i caut mântuirii chei,
Că prea robit sunt de femei
Și nu-nțeleg păcatul meu,
Când dragoste e Dumnezeu.
În ea văd daru-i părintesc,
S-aline-aici ce pătimesc,
Să am din Raiul Lui scântei,
Ascunse-n trupuri de femei.
Aici, cu Iadul dedesubt,
Pentru femei în două-s rupt:
Cu trupul păcătos în lut
Și-n Rai cu sufletul pierdut!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu vinul în păcat
De demonul iubirii-nlănțuit,
Mă las de bunăvoie răstignit
În brațele bacantelor, că vreau
Păcatul din pahare să îl beau
Cu vinul care este și mi-a fost
O scuză chiar și-atunci când fără rost,
Perfid amic îmi luam, plin de curaj,
Pe diavolul cel șchiop al lui Lesage,
Dând multe-acoperișuri la o parte,
S-adun între coperțile de carte
Femei descoperite numai mie,
Părtașe la o altă nebunie.
Și-acum îmi este vinu-apropiat
Și-mi umple-adâncul sufletului beat
De dragostea trupească ce m-a dus
Departe, mai departe... de Iisus!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt
Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
Să te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.
Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.
Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,
Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul roșu
Ascultați aici la moșu,
De când lumea, vinul roșu
E bun pentru sănătate,
Cu efecte minunate.
E grozav ca aliment,
Ba chiar ca medicament,
Dacă e de calitate,
Précum scrie în tratate.
Dar, luați aici aminte,
Căci vă spun ca un părinte:
Vinul roșu-ți dă vigoare,
Doar de-l bei cu cumpătare.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (1 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Destinul
Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeți pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - și-aceasta-i cel mai greu;
și ce e mai ușor - să n-am un nume.
Familia o am și nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ți-i poate anotimp.
Eu totu-i dau și nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Și aș fi vrut, atâta aș fi vrut
într-un urmaș să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naște de-obicei sfârșitul.
Și nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Atât cât fi-voi pe Pământ,
De n-am s-ajung la Templul Sfânt,
Să-mi, lași, o, Doamne, ce nu vrei:
Iubirea mea pentru femei.
Că însuți Tu puteri le-ai dat,
Să ne și spele de păcat,
Că viață ele dând mereu,
Ca Tine-s, unic Dumnezeu,
Deci, lasă-mi trupu-acesta-n chin,
La trupul lor să îl închin,
Și sufletu-mi doar să Ți-l las
În Cer, cât fac pe-aici popas.
Și nu mă lua de-aici curând,
Cât încă sper, cu Tine-n gând,
Că dragostei, dacă-i slujesc,
În Cerul Tău mă mântuiesc!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
E dragostea salvarea de păcat,
Deși-n păcat m-am tot scăldat mereu,
Și-n sine-mi, ipocrit, am tot sperat
Că dragostea e însuși Dumnezeu.
Uitasem de "Poruncile" dintâi,
Și de Porunca-a șaptea, mai ales,
Dar cum să-mi fie ele căpătâi,
Când trupul către dragoste-mi dă ghes?
Sunt un Poet, o, Doamne și aș vrea,
Să-mi ierți tot ce nu pot să-ndeplinesc;
Aș vrea, când mor, să fiu doar într-o stea
Pe care-o crești în Raiul tău ceresc,
Că ai iertat, cum nici nu am gândit,
Chiar și o păcătoasă-n al tău drum,
Care-a iubit, la fel cum am iubit
Și eu, sperând la mântuire-acum.
Fără iubire, Doamne,-s doar pustiu,
Și fără ea, în lume-s fără rost;
De nu mă ierți, las lumii tot ce scriu,
Iar ea să creadă doar că sunt un prost!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
EDENUL DIN PĂCAT
A fost o noapte-n care, un șarpe înălțat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranță de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!
Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-același șarpe care mă-mbie-a face plod,
Să înmulțesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopții-n care trecut-am în păcat
Și-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu șarpele din mine s-o iau de la-nceput...
De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toți îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În păcat
În păcat se scaldă sorții
Vieții scurte și ai morții,
Că nu știu calea s-o țină
Spre izvorul de Lumină;
Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;
În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;
Dar în slaba mea credință
Îmi e chiar cu neputință,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adună încă Istru-n line unde...
Adună încă Istru-n line unde,
Nemuritoare râuri dintr-un timp,
Cioplit în stânca marilor secunde,
Rotite-n ceasul ăstui anotimp,
În care ne-am născut cu-o amintire,
Din soarele rămas pe veci în stei,
C-am fi avut cândva și nemurire,
Când după viață ajungeam la zei...
Adună încă fluviul, cu alt nume,
Aceleași râuri, dar din ceasuri noi,
Ce ne aduc aminte că, în lume,
Am fost cândva ai Daciei eroi...
Adună astăzi Dunărea-ntre maluri,
Aceleași râuri cu ai vieții zori,
În care lupul alb strigă din valuri,
C-am fost aici și-om fi nemuritori!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND TU, CA SĂ-ȚI CONDUCĂ DESTINUL, AI ADUS
Când tu, ca să-ți conducă destinul, ai adus
Străinu-n fruntea țării, cu votul tău chiar pus,
Să nu te miri că țara ți-o vinde-acelui neam,
La care el, prin sânge, i-a fost și-i e supus!
rubaiat de Pavel Lică din Sub steaua lui OMAR KHAYYAM
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu o singură dată am judecat o femeie după înfățișare. Dar nu oricum, și nu pe oricine... ci doar pe cele frumoase. Mereu am considerat că femeile frumoase sunt mult mai expuse "prostiei" decât cele urâte. Într-adevăr chiar și acum consider că teoria mea este întemeiată. Detaliind, îți pot da exemple atât de logice, încât chiar și tu, ca femeie, îmi vei da dreptate. Alta mi-a fost eroarea. Am greșit prin faptul că am îndrăznit să amestec pe majoritatea în aceeași oală. Excluzând toate aceste "mimoze", care-s frumoase în zadar, am ajuns la concluzia că nu există femei inteligente și urâte în același timp. Femei urâte și proaste, există. Femei frumoase și inteligente, la fel, există. Femei frumoase și proaste, de asemenea. Însă niciodată, femei urâte și inteligente în același timp; pentru că femeile inteligente nu pot fi urâte. Din contră, consider că sunt cele mai mișto ființe din univers.
Andrei Ș.L. Evelin în Începuturi (2016)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste veselă
sunt liberă să gândesc tot ce vreau
să-mi imaginez un miracol nocturn
în brațul unei stele mereu să stau
clădind din emoții confortabil turn.
visul de afirmare alungă plictiseala
căci în versul clasic găsesc satisfacții
cu iubiri de viață destram oboseala
inima mea parcă-i motor cu reacții.
nutresc doar magie că mai este timp
să-mi ordonez destinul în pur crez
să nu simt robia străvechiului Olimp
din ghearele tristeții mereu să evadez.
curajul e virtute, cu vesel anotimp
ies mereu din coșmare să mă extaziez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distihuri
Isus cântă pe deal la violoncel...
Iar Iuda-i cu țambalul după el...
Femei ușoare de ce mă provocați mereu?
Peste o mie v-am testat. Îmi e și mie greu!
Nu pot să-i sufăr (mama voastră tu-vă!)
Femeia proastănacă și bărbatul curvă
Ochii blegi și triști, în lacrimi, la bărbat
Dezvăluie nu chin, ci câtă ceapă a tăiat.
Sofisticate explicații se dau prin horoscop,
Concluzia e clară: trăim fără vreun scop!
Ce să mai scriu să vă uimesc, de anvergură?
Lăudații mei s-au dus. Mai bine tac din gură...
Știam, fără de clasici să fiu avertizat,
Fii domn în societate și armăsar în pat!
Iabrașo pofticioasă din vaporos Fanar
Te zbenguie cu mine într-un valah Fânar!
Spun toate, tu ești al doilea din viața mea,
Dar, monstruosul, primul, a fost etcaetera...
Așa-i va percepe, peste ani, liceanu',
Pleșcar ca Pleșu și lichea ca Liiceanu!
Picioarele femeii, ca stâlpii de pod,
De treci pe deasupra, pericol de plod!
Ninge-n Cișmigiu. Primarul ăsta ramolit
A uitat să scoată niște utilaje la deszăpezit...
Ascult o aiureală... Și-s tare nervos, cu motiv:
De ce nu băgăm maneliștii în arest preventiv?
La "Select", icrele-s negre, alb natural e vinul,
Se pare că-n alb-negru mi-a fost croit destinul
Femeile ce-n lupte grele mi-au cedat
Cunosc dulceața de armistițiu încheiat
Mi-i rău în capitală, urât mi-i la Strasbourg,
Doar în Brașovul mamei mă simt un Demiurg!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iadul
O, ce măreț e iadul!
În iad nu vorbește nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pământului
și-i înfrumusețat cu flori de jăratec...
În iad nimeni nu spune cuvinte deșarte...
În iad nimeni n-a băut și nimeni n-a dormit
și nimeni nu zăbovește și nimeni n-are tihnă.
Nimeni nu vorbește în iad, și totuși strigă cu toții,
lacrimile aici nu-s lacrimi și mâhnirea și-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăvește nimeni și nimeni nu obosește.
Iadul e același mereu. Iadul e veșnic.
poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!