De dragoste în două rupt...
De-o viață-mi duc blestemul sfânt,
Privind la Cer, de pe Pământ,
Cu trupul veșnic în păcat,
Iar sufletul de Cer chemat.
Și-i caut mântuirii chei,
Că prea robit sunt de femei
Și nu-nțeleg păcatul meu,
Când dragoste e Dumnezeu.
În ea văd daru-i părintesc,
S-aline-aici ce pătimesc,
Să am din Raiul Lui scântei,
Ascunse-n trupuri de femei.
Aici, cu Iadul dedesubt,
Pentru femei în două-s rupt:
Cu trupul păcătos în lut
Și-n Rai cu sufletul pierdut!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.