Ca două picături de apă (I)

Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopţilor în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Şi o femeie părăsită de o femie veşnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenţi visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindeşte-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândeşte la neştiinţă
Şi neştiinţa e stăpână
De am nădăjduit în toate
Şi-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viaţă în uitare în dragoste în somn
În forţă şi în slăbiciuni
Azi nimeni nu mă mai cunoaşte
Numele umbra mea sunt lupi.

*

Fete de nimic bune şi gata la orice
Surori ale florilor fără rădăcini
Surori ale copiilor răzvrătiţi
Mărunte
Nepăsătoare
Mărginindu-vă la iscusinţa voastră
La chibzuiala dusă până la deznădejde
Mărginindu-vă la secretele voastre
Străine părăsite
Tovarăşele mele-ndepărtate
Şi cu sentimentală carne
Frumoase abia frumoase însă mereu frumoase
Mai simple ca nenorocirea
Şi mai de preţ ca frumuseţea
De pe-ale voastre buze prăbuşite
Şi din surâsul vostru năruit
Voi îmi încredinţaţi veninurilor mele
O, mitridatizate

Şi-nfăţişez iubirii
Imagini vechi în loc
Să născocesc imagini.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă poate cunoaşte

Nimeni nu mă poate cunoaşte
mai bine ca tine.

Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omeneşti
O soartă mai bună decât nopţilor lunii.

Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.

În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârşita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.

Nimeni nu te poate cunoaşte
Mai bine ca mine.

poezie celebră de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi urmăriţi pe cât posibil să învăţaţi ceva nou, atât despre voi, cât şi despre fiinţele pe care le iubiţi. În fiecare zi focalizaţi-vă, măcar din când în când, cât mai stăruitor, atenţia şi urmăriţi să deveniţi cât mai conştienţi de toate cele care sunt atât de frumoase, atât în cei dragi care vă înconjoară, cât şi de toate cele bune şi frumoase care se află în universul vostru lăuntric. Vegheaţi şi nu-i lăsaţi niciodată pe cei sceptici sau pe cei cu sufletul mort, care sunt perverşi şi răuvoitori, să vă convingă prin sugestiile lor calomnioase, viclene şi veninoase, de contrariu.

Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă şi mândră ca zeiţa Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Stolniceni...

la Stolniceni sunt cele mai frumoase văi
şi dealuri line
la Stolniceni sunt cele mai lactee căi
pe zări senine

la Stolniceni sunt cele mai frumoase fete
cum nu-s în lume
la Stolniceni sunt huligani fără pereche
şi fără nume

la Stolniceni mai este-o şcoală nouă
şi alta veche
la Stolniceni cărările-s în rouă
şi cu pereche

la Stolniceni mai este şi- inc-o gară
cu sălcii triste
la Stolniceni, cu rampa ei, marfară
şi atîtea piste

la Stolniceni cresc holde aurii
şi mere verzi
la Stolniceni lăsat-am cuib de nebuni
cu... şăzi, văi, şăzi...

la Stolniceni sunt două cimitire
cel vechi e plin
la Stolniceni se bea de pomenire
şi de blagin

la Stolniceni mai stă copilăria mea
şi adolescenţa
la Stolniceni auzul mi-am pierdut cîndva
şi inocenţa

la Stolniceni mai stă tot neamul meu
în veşnicie
la Stolniceni voi reveni şi eu
din begenie...

poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci

mi-am luat frica de gât şi am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme şi a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât şi s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
şi de frică a intrat în tocătorul de carne
şi mie nu mi-a fost milă de frica mea
şi am dat-o la carne deşi putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa

apoi mi-am vopsit buzele cu roşu aprins
foarte aprins de urlau după mine ştii cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele şi toate altarele
şi nu mă durea nimic şi umblam liberă
printre aceste stări roşii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
şi nu ştie de frică şi nici frica n-o mai cunoaşte
pe ea atât de roşie ca o unitate inamică

în sfârşit! fricii îi era frică!
panica o trăgea de mânecă gândurile mele roşii
ieşeau din ea aşa cum razele intrau
prin lucarne
frica se obişnuise frica cerea visa mesteca
şi fuma carne
aproape devenise celebră
această frică a fricii mele şi nu-i mai păsa că n-o simt
se dădeau pe ea blănuri la schimb
aur epopei argint
se mânca la masa
celor mai frumoase familii din vechiul corint

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o stâncă

O zi de iarnă
Într-o lună adâncă şi întunecată
de decembrie;
Singur,
Privind în jos de la fereastră mea pe stradă,
Unde-a căzut un şal tăcut şi proaspăt de zăpadă.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă.
Am înălţat ziduri,
O fortăreaţă tainică şi tare,
În care nimeni nu poate pătrunde.
Nu caut prieteni, prietenia poate-aluneca-n durere,
Iar râsul sau dragostea n-au ce să-mi ofere.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă.
Nu-mi vorbiţi despre iubire,
Am mai auzit cândva aceste cuvinte,
Ele-acum dorm în memoria mea.
Nu vreau să trezesc din somn sentimente de-altădată.
Dacă n-aş fi iubit, n-aş fi plâns vreodată.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă.
Am cărţile mele
Şi poeziile care mă protejeză,
Sunt de neatins în armura-n care stau,
Retras în camera mea. În placenta mea nu ninge.
Nu ating pe nimeni şi nimeni nu m-atinge.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă –
O stâncă nu simte durerea,
Iar o insulă nu plânge.

NB.
Pentru audiţie: I'm a rock ( Paul Simon) - www. youtube. com/watch? v=R6iFNk60xP0

poezie de Paul Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, femeie !

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a ştiut
să-ţi spună "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care şi-a pierdut primăvara şi vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care şi-a pierdut
orele şi minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aş vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aş vrea să mă încălzesc,
dar e frig şi eu sunt...
Rece!

Bună seara, femeie!
Aş vrea să-ţi spun "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...

În curând,
Noapte bună, femeie!

poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două fete

două fete frumoase
una blondă una brunetă
la 14 ani una
la 14 ani alta
scriu poezii dar nu se-ntâlnesc
vers cu vers
nici sfiiciune cu sfiiciune
atunci
două fete frumoase frumoase trec una pe lângă alta
ca două
fregate deja scufundate
în mările
ochilor atât de sărate (?!) încât nici piraţii din filme
nu calcă valuri pe-aici
nu sabordează
la pradă subţire
iar ele
rămân două fete
frumoase
frumoase
...
nu
mai ştim despre ele
nimic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Stark: V-au amăgit de o mie de ori, aşa cum m-au amăgit şi pe mine. De această dată eu voi fi cel care va amăgi pe cineva. Voi rămâne în cursă. Sunt de unul singur şi vreau să le vânez capetele. Ascultaţi-mă, dragi ţărani! Ridicaţi-vă privirea şi uitaţi-vă la singurul adevăr pur, cel al lui Dumnezeu. Acesta este adevărul! Voi sunteţi ţărani. Nimeni nu a ajutat niciodată vreun ţăran, în afară de alt ţăran. Ascultaţi-mă, ascultaţi-mă! Aveau de gând să se folosească de mine pentru a împărţi voturile. Dar eu sunt aici în faţa voastră, stând pe cele două picioare ale mele. Până şi un câine poate învăţa să facă asta. Voi staţi pe cele două picioare ale voastre? Aţi învăţat să faceţi asta? Luaţi aminte, dragi ţărani! Distrugeţi pe oricine vă stă în cale! Distrugeţi-l pe Joe Harrison! Distrugeţi-l pe McMurphy! Dacă nu se învaţă minte, lăsaţi-mă pe mine să le arăt eu lor. Vreau să-i văd cu gâtul tăiat.

replică din filmul artistic Toţi oamenii regelui, scenariu de Steven Zaillian, după Robert Penn Warren
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o singură dată am judecat o femeie după înfăţişare. Dar nu oricum, şi nu pe oricine... ci doar pe cele frumoase. Mereu am considerat că femeile frumoase sunt mult mai expuse "prostiei" decât cele urâte. Într-adevăr – chiar şi acum – consider că teoria mea este întemeiată. Detaliind, îţi pot da exemple atât de logice, încât chiar şi tu, ca femeie, îmi vei da dreptate. Alta mi-a fost eroarea. Am greşit prin faptul că am îndrăznit să amestec pe majoritatea în aceeaşi oală. Excluzând toate aceste "mimoze", care-s frumoase în zadar, am ajuns la concluzia că nu există femei inteligente şi urâte în acelaşi timp. Femei urâte şi proaste, există. Femei frumoase şi inteligente, la fel, există. Femei frumoase şi proaste, de asemenea. Însă niciodată, femei urâte şi inteligente în acelaşi timp; pentru că femeile inteligente nu pot fi urâte. Din contră, consider că sunt cele mai mişto fiinţe din univers.

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi (2016)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pir (2)

Ceva
vine pe lume nepoftit,
invitând dezordinea, confuzia –

dacă mă urăşti atât de mult,
nu te obosi să-mi dai
un nume: chiar ai nevoie
de încă un cuvânt insultător
în vocabularul tău, de-un alt fel
de a blama
un trib de toate relele?

Amândoi ştim,
când slujeşti
unui singur zeu, ai nevoie
de-un duşman –

nu eu sunt duşmanul.
Sunt doar o scuză
pentru a putea ignora
ceea ce vezi că se întâmplă
chiar aici, în acest pat,
o mică paradigmă a eşecului.
Una din cele mai frumoase flori ale tale
moare-aproape în fiecare zi,
iar tu nu ai odihnă până când
nu ataci cauza, adică
ceea ce a mai rămas, orice
s-ar întâmpla să fie mai puternic
decât propriile tale patimi.

Nu era de aşteptat
să dureze o veşnicie în lumea reală.
Dar de ce să accepţi, când poţi face
ceea ce-ai făcut mereu,
regretele şi acuzele,
mereu venind împreună?

N-am nevoie de laudele voastre
pentru a supravieţui. Am fost aici
înaintea voastră, înainte
chiar ca voi să fi plantat o grădină.
Voi fi aici când vor mai rămâne doar soarele şi luna,
marea şi câmpia întinsă.

Eu voi reprezenta câmpia.

poezie de Louise Glück, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descrierea

Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
şi pot să spun că sunt oglinda ei
în care îşi piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la uşa naşterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
şi nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Fiinţa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Fiinţă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toţi trec! Şi trec! Toţi trec prin faţa mea!
Este adevărat, sunt o Fiinţă din care sevele ţâşnesc
Şi sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeiţa Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemişcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea îşi află destinul Prezentul.
Nu mă cunoaşte nimeni:
Eu pe toţi vă pot cunoaşte, vă pot şti;
Pe mine nimeni nu mă poate simţi
În timp ce eu pe toţi vă port în Inimă.
O, tu, Ou cosmic! Ascultă-mă!
Eu sunt Horus! De milioane de ani vă trimit
Focul din razele mele ţâşnit,
Pentru ca inimile voastre spre mine, să le întorc.
Eu sunt Stăpânul pe tron,
Liber de orice Rău, străbat Timpurile şi Spaţiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia îi lipsesc picioarele şi braţele,
În templul din Memphis se află tronul meu...
Să ştiţi: dacă eu o duc bine şi el o duce bine, mereu,
El, chinocefalul de aur din Memphis!

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De treizeci şi cinci de ani lucrez între hârtii vechi şi acesta este love-story-ul meu. De treizeci şi cinci de ani presez hârtie veche şi cărţi, de treizeci şi cinci de ani mă murdăresc cu litere, astfel încât mă asemăn dicţionarelor enciclopedice, din care, în tot acest timp, am presat treizeci de chintale. Sunt ca un ulcior plin cu apă vie şi cu apă moartă, destul să mă apleci un pic şi încep să curgă din mine idei frumoase. Sunt educat împotriva voinţei mele, de aceea nici măcar nu ştiu care sunt ideile mele şi care cele citite. Aceşti treizeci şi cinci de ani i-am petrecut singur, doar eu cu mine însumi şi cu lumea din jurul meu. Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândeşte în mine, ca alcoolul. Şi astfel, ideea se resoarbe în mine, se resoarbe în creierul şi în inima mea, făcând să-mi pulseze venele până la rădăcină.

Bohumil Hrabal în O singurătate prea zgomotoasă (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii... Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte, foarte săraci...

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate singura diferenţă dintre mine şi tine este că eu chiar sunt un nimic în sensul real al cuvântului, pe când tu chiar şi când afirmi căci "cunoşti" nimicul eşti tot un mare "CINEVA"!. Tu în faţa mea afirmi: "Chiar sunt un nimic, sunt nimeni!" dar imediat cum te întâlneşti cu 898989, uiţi nimicul şi devii brusc "Cineva"! Nu e nimic nenatural în atracţie, dar de ce să uiţi adevărata ta natură pentru ea? Fără ca adevărata ta natură să existe, atracţia dintre un bărbat şi o femeie ar exista? Fără ca mai întâi SĂ FII, poţi fi bărbat sau femeie? Prima condiţie este "A-FI". Recunoaşte-o degrevată de orice gând, ea este natura ta reală, este libertatea. Când erai prunc făceai pe tine şi habar nu aveai de bărbăţia ta. La 90 de ani datorită Alzhemer-ului vei face pe tine şi vei uita de toate rolurile tale. Află cine eşti tu, pentru că mintea care se dă spirituală acum e top cea mai bună comedie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie frumoasă este ca o carte pe care o poate citi oricine! Însă cel ce o va citi cu adevărat, trebuie să fie pe măsura ei! Toate femeile sunt frumoase!

Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua voastră... nu mă bag

Mă pregătesc de ziua lor,
Şi nici nu ştiu ce se mai face;
Să le vorbesc despre amor,
Nici nu mai cred, nici nu le place.

Să le minţim că sunt frumoase,
Nu prinde, că s-au săturat;
Majoritatea sunt prea grase,
De-atât amar de aşteptat.

Să le mai cumpărăm o haină
Sau câteva bijuterii?
Să le şoptim, precum o taină:
Vă mulţumim pentru copii?

Nimic se pare că nu ţine
Decât o zi, deci nu mă bag
În a bărbaţilor mulţime;
De ziua voastră, mă retrag.

Şi-aştept acele zile care
Sunt parcă toate pentru noi,
La fel de singur cum se pare
Că sunteţi toată viaţa voi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

m-am strecurat în viaţa ta
încet pe nevăzute
eu cu tristeţea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima şi sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăţie de iubire
prin şoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieşit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi şi stejari
am pus poeţii ţie dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
şi...
am trudit pentru ele
am sculptat pictat şi desenat
prin cuvinte
chipul tău într-o mie de feţe
toate frumoase strălucitoare
cu mare răbdare şi nădejde
le vei primi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!