
* * *
Scrie cu sufletul
din interes o fac mulți azi
Căutăm ca poeți, poemul perfect
Fără vreun punct sau vers defect
Răscolind cuvintele bezmetici..
Ba sfinți, ba ruguri de eretici
Și uităm înăuntru să căutăm
Să scriem ce din pietrele sufletului storcem.
Ciobite ca un cub a lui Nichita
Și reci ca un Luceafăr sclipind
într-un ochi de căprioară moartă...
Căci poetii vor mereu după noi
Cu poezii cât stelele vor veni...
Dar cel ce-și moaie condeiul
acolo unde plânge sau are sudoare
de iubire sufletul
va atinge neantul
asternând pe file
ce cu adevărat simte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre suflet
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
A fi ceea ce vrei să găsești
Căutăm un prieten
Căutăm persoana potrivită
Căutăm pe cineva care să ne înțeleagă
Căutăm un iubit sau căutăm o iubită.
Căutăm un drum perfect
Căutăm o oază de liniște
Căutăm să ajungem undeva de unde să nu mai vrem să plecăm
sau căutăm cea mai frumoasă priveliște.
Căutăm sensuri, căutăm răspunsuri
Căutăm răsărituri și în același timp căutăm apusuri.
Căutăm, căutăm, căutăm și nu găsim
pentru că noi înșine
ceea ce vrem să găsim
trebuie să fim.
poezie de Mihai Gavrilescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre prietenie, poezii despre oaze sau poezii despre frumusețe

* * *
Scrie cu sufletul
Din interes o fac mulți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostie în poezie
Campionatul mondial de poezie
Mi se pare cea mai mare prostie
Dintre prostii ce nu are ce căuta-n poezie
Poetii suntem noi niște jucători
Pe terenul unde alergăm al filei
Cu spectatori ai noștri cititori
Scârbiți de trucajele arbitrajului
Criticilor supusi argintului și rutului
Pentru a desemna cel ce dă gol în gol
Când toti aplăudăm, fugim după o călimară
Aruncată de ai poeziei promotori
Să obtină averi din versuri
Și nejucând propria călimară pe file
Cu proprii ritmuri in zigzaguri
Cu foarfeci de metafore în zbor de fluture
Ascultând doar de antrenorul
Ce pare stăpân pe poemul
Nostru,.. numit și editorul.
Ce a vândut jocul cu poemul
Pentru ași mări argintul
Si fals în altii ochii prestigiul
Ce ar trebui să fie al tău poete
Ca un jucător de golf cu condeiul
Ce aruncă cu versul pe file
Simțind abisul sau nufărul
Unde o fi, jucând călimara
Cu propria lovitură pe file
Nu cu condeiul legat de lanțul
Cel fad al argintului dorit
De editorul ce te vrea robit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre prostie, poezii despre argint, poezii despre sport, poezii despre ritm, poezii despre prăpăstii sau poezii despre ochi
Căutăm
Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.
Căutăm frumosul când grădina n-are flori.
Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,
Căutăm tinerețea după ce îmbătrânim.
Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,
Căutăm înălțarea atunci când am căzut.
Căutăm totul.
Ce căutăm, nici noi nu știm.
Căutăm viața când este prea târziu.
O căutăm, dar n-o mai găsim.
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre sănătate, poezii despre nori, poezii despre flori sau poezii despre Soare

Unde este?!!!!
Gustul de ambrozie
a unui poet
se vede atunci
când el nu se mai vede aici
în acel punct
ce numai apare pe file
zi de zi
exclamat după moarte
cu condeiul lui deasupra
dispărut
cu punct dedesubt
cu intrebarea celor a celor ce l-au negat
Unde este?!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanatismul creează deșerturile rațiunii. Unde pare că e mereu soare, sunt nopți reci ale sufletului, ce macină totul în nisip de iubire!
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet, aforisme despre noapte, aforisme despre nisip, aforisme despre iubire, aforisme despre deșert sau aforisme despre Soare

Poemul perfect
Te-am citit cu buzele
să-ți găsesc defectele..
Ahh,... dar tu erai poemul perfect!
Pe ritmul bătăilor din piept
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem poemului
Aruncăm o frunză uscată pe o filă
părând un poem deosebit
și uităm că el, poemul
e sunetul aerului
lăsat fără mângâierea verdelui
în șoaptele de alinare
frunzei ce-l atinge
în cădere
ca un fluture
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre sunet, poezii despre fluturi, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre aer

Pânză pe condei
Asează-te pe piept
Fi-mi pânză de șoaptă
Mătăsoasă în adiere
Pe condeiul înfipt în stern
Spre etern...
Și eu am să-ți fiu
Pavăză valurilor
Ce vor încerca
Să-ți înghete pe trup
Adăpostindu-te în cabina inimii
Corsară regină
Să-mi arăți galioanele
Ce jefuiesc aurul din poezii
Dijmărind mateleoți poeți
Ce vâslesc sub punți
Auzind zarafeturi
Și dezmățuri
Ale colonialilor stăpâni
Peste marea de cerneală....
Să dezlegăm din lanturi
Bietii menestrei
Hrănindu-i cu miere de tei
Și pâine stelară
Plămădită de Luceafăr
Ce e Farul cerului
Aprinzându-mi felinarul de cart
Să veghez delfini lui eliberați
Din mâna dresorilor de pe la academii
Ce-i șoptesc poeziile
Printre condeie ce vâslesc
La galerele de Uniuni
Cu acei surzi ce-și spun "poeți"
Ce nu văd lacrimile de sânge
De pe sfânta iie a României...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre pâine, poezii despre mâini, poezii despre monarhie, poezii despre miere sau poezii despre inimă

Un loc
Cunosc un loc, e o splendoare,
O floare plină de noroc,
Unde magia-i călătoare,
Purtând iubirile în cioc.
Un loc miraculos, perfect,
E viața mea și îl ador,
Și chiar de are vreun defect,
Ca un făcut, eu îl ignor!
Cunosc un loc și cât mi-e dor,
Când uneori îl părăsesc,
Numai la el și la izvor,
În pribegie, mă gândesc!
Acolo e sufletul meu,
Căci el nu pleacă niciodată,
Iar eu mă-ntorc mereu, mereu,
Să-mi pun semințele în teacă!
Cunosc un loc, este o țară,
Care în gându-mi înverzește
În fiecare primăvară
Și-n simțurile mele, crește...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre primăvară sau poezii despre noroc

Poemul sufletului
"Dă-mi sufletul"
Smerit șoptea demonul:
"Si-mi vei fi împăratul!'
"Dăruieste-mi-l mie"
Cânta îngerul:
"Si-ti voi da Raiul!"
Si lung uitându-mă la ei..
"La nici unul!
El imi este Dumnezeul"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre smerenie, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre muzică

Căutăm pietre. Căutăm flori. Căutăm fluturi. Căutăm adevăruri. Dar întotdeauna trebuie să ne amintim că important e ce căutăm, nu ce găsim. Ce găsim e numai o scuză...
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fluturi, citate despre flori, citate de Osho despre flori, citate despre adevăr sau citate de Osho despre adevăr

Sufletul
Taina sufletului este boală sigură.
Conștiință nepurificată sufocă sufletul.
Acolo unde Conștiința este pură, purifică sufletul,
Acolo unde nu există conștiință
Sufletul moare odată cu sufletul.
Armonia sufletului cu viața
Te înalță într-o lume purificată
Plină de viață și Lumină!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre conștiință, poezii despre moarte, poezii despre medicină, poezii despre lumină, poezii despre existență sau poezii despre boală

Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut
Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"
Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum să topești în adiere o piatră!"
Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!
Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!
Și început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold
De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.
Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...
Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!
VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,
Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt
Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...
Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre întuneric, poezii despre început sau poezii despre zâmbet

Suntem două cuburi ciobite
Suntem două cuburi ciobite
in colturi de suflet lipsă, lipite
in trup de coloană infinită
de dalta genelor tale
cu priviri imortale
spre Luceafăr prelungite
să-ti fiu soclu de rouă
tălpii înspinată
sărutare spațială
până dincolo de stele
unde cântă cocoși de asteroid
a viselor mele
asteptând mângâierile tale
să se topescă în cântece
de lebede albastre
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre lebede sau poezii despre cocoși

În mijloc de cruce
Spre cer spre lut
Spre dreapta spre stânga
Așa ne e iubirea
Desemnând crucea
Și uităm ceva
În mijlocul ei
Stă totdeauna
Inima
Privind in toate părtile
Să o căutăm
Să o găsim
Și uităm
E în noi
Întotdeauna
Sus jos dreapta stânga
Cu privirea și gândul
Și doar ea e ce contează
Inima....
Nu o ai
Degeaba faci semnul
De a te împăuna
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce sau poezii despre gânduri

Vă rog, secera jos
Celor ce lingeți tușul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriți
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Ferițivă....
Si incercați să vă folositi
Inspirația proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simți
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tușului
Ce-l radeți lingând alte creații...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceți din literatura noastră
Cu
P ile
C unostinte
R elatii
Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiați voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreți să-mi cunoașteți
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre literatură, poezii despre dorințe, poezii despre diamante, poezii despre cenușă sau poezii despre umor

În veci...
Voi "preamăriților"poeți
Niciodată să nu uitați
Eu un simplu menestrel
Scriu de abia de un punct de secol
Și deja vă și inspirați!
Căci mintea nu o mai lucrați
Și din suflet ați uitat să dați..
Va veni și aceea zi când mirați
Cu gurele de călimari căscați
La zborul meu o să vă uitați
Fiindcă cu penele altuia
În veci nu o să zburați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulți se cred Eminescu
Pandora faimei invrăjbi poeții
Cuțite-și infing în numele eternității
Se haituiesc ponegrindu-și versurile
Corupția-și alege înțelepții
Versul suferă, poezia plânge
Critica-i pe relații și interes
Răutatea-i cu colți de ipocrizie
Principiile morale sunt moarte
Se aude ecoul șpăgi și in academie
Se aud înjurături in poezie
Bunul simț, onoarea au fost uitate
Poeți sunt puțini, mulți se cred Eminescu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre uitare, poezii despre principii, poezii despre onoare, poezii despre moralitate sau poezii despre fățărnicie
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre negru