Pânză pe condei
Asează-te pe piept
Fi-mi pânză de șoaptă
Mătăsoasă în adiere
Pe condeiul înfipt în stern
Spre etern...
Și eu am să-ți fiu
Pavăză valurilor
Ce vor încerca
Să-ți înghete pe trup
Adăpostindu-te în cabina inimii
Corsară regină
Să-mi arăți galioanele
Ce jefuiesc aurul din poezii
Dijmărind mateleoți poeți
Ce vâslesc sub punți
Auzind zarafeturi
Și dezmățuri
Ale colonialilor stăpâni
Peste marea de cerneală....
Să dezlegăm din lanturi
Bietii menestrei
Hrănindu-i cu miere de tei
Și pâine stelară
Plămădită de Luceafăr
Ce e Farul cerului
Aprinzându-mi felinarul de cart
Să veghez delfini lui eliberați
Din mâna dresorilor de pe la academii
Ce-i șoptesc poeziile
Printre condeie ce vâslesc
La galerele de Uniuni
Cu acei surzi ce-și spun "poeți"
Ce nu văd lacrimile de sânge
De pe sfânta iie a României...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre pâine
- poezii despre mâini
- poezii despre monarhie
- poezii despre miere
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.