Ochi cachi

! halucinaţiile înserărilor mele
îmi aprind gândurile,
într-un dor imanent firii,
în care adesea mă scald –
înger rătăcit prin sângele-mi cald,
favorabil iubirii!

! mi se strecoară Timpul, printre degete,
sufăr de-a fi om,
într-o lume de mărăcini,
dar mă consolează de puţinul înspinat
al acestei lumi, prea des
alunecând pe pârtii înfiorate de schi –
cele două lumini,
de zeie,
din ochii tăi cachi –
candidă Femeie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împrumut

Împrumută-mi visul, Criss,
Dă-mi-l aşa într-o doară,
Ca să văd a câta oară,
Mă înşeli chiar şi prin vis...

Să văd prin ce Paradis
Pasul tău de domnişoară
Şi-ochii-ţi verzi de căprioară
De-al meu nume s-au dezis!

Împrumută-mi visul, zeie,
Dăruieşte-mi-l o noapte,
Ca să văd cui, măi, femeie,

I-ai dat sfârcurile-ţi coapte...
Şi-apoi coapsa-ţi rotofeie,
Printre mângăieri şi şoapte!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul glonţ

Sufăr în lume,
viaţa-i o clipă,
zbateri de-aripă –
chip fără nume...

Boabe de linte,
anii mi-i număr,
paseri pe umăr,
somn în morminte.

Floarea de colţ
înfloare regeşte,
tu-mi pregăteşte
ultimul glonţ!

În vidu-mi din suflet
ocheşte, Femeie,
ucide-mă, zeie,
cu-n ultim răsuflet.

Tristeţea mi-o curmă,
cu râsu-ţi şăgalnic,
când pasu-ţi năvalnic
m-ajunge din urmă...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spaţiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emiţând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.

Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie şi... cuiva...

poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru primăvară

primăvara-i adormită într-un cânt de greier
izvoarele iubirii treptat se dezgheaţă
tărâmuri de poveste vreau să mai cutreier
cu garoafe-n par cu lumini pe faţă.

în grădini de vis cu fluturi să dansez
să împletesc cu raze gândurile mele
sentimente romantice să le modelez
după triluri create de mierle.

călătoresc prin lume cu speranţa la bord
primăvara mă seduce cu minunile ei
când iarna e plecată departe la Nord
se umple oraşul cu miresme de tei.

fac o plecăciune soarelui- divin lord
cu lumini albastre zâmbeşte-n ochii mei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori cu miros de femeie

La început de martie, femeilor iubite

Scaldǎ-mǎ într-o cupǎ de piatrǎ, iubitule
Sǎ curgǎ limpezi din ochii mei cele douǎ izvoare
Sǎ şiroiascǎ pe sânii mei apa
Bea din mine, fǎ-mǎ un vas între buzele tale.

Într-o cupǎ de piatrǎ a munţilor, te scald iubito
Prin mâinile mele curgi, sunet de cascadǎ
Sânii tǎ i, flori cu miros de femeie,
Din ei petale dulci curg, apǎ cu trupul tǎ u voi bea.

Întinde-mǎ pe piatrǎ sa mǎ ardǎ şi sǎ mǎ doarǎ
Sǎ curgǎ din pǎ rul meu iubire şi iar iubire,
Ca iedera te cuprind cu braţele, mǎ desfac toatǎ
Şi între coapse te inchid, departe cazi, departe.

Te întind, iubito, frumoasǎ din piatrǎ ruptǎ eşti
Vise cad în jur, un vis eşti tu, un vis sunt eu
Pǎ rul tǎ u mǎ înfǎ şoarǎ, trupul tǎ u mǎ cuprinde
Sânii uzi îi sǎ rut, ape cu gust de femeie.

poezie de Cornel Marginean
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul unei mici flăcări

joc moartea pe degete
cu un descântec
intru în transă şi-mi induc nefiinţa

închid în cerc patimile şi suferinţele
teama mă face să rămân în afară
şi nu mă plâng

poate instinctul de a trăi
urcă forţat timpul prin sânge
fulgere de viaţă

neliniştea se scurge într-o tăcere
de piatră zidită-n cetatea
pe care o cuceresc

prea multă cruzime şi nepăsare
Doamne, schimbă destinul ori legea
prin care murim

nopţile care vin tulburi
întoarce-le din drum
nu-ţi cer decât puţinul
unei mici flăcări
care nu se stinge niciodată
sub o icoană sfântă

la care nu obosesc să mă închin

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru univers

Cânt universal mă cheamă
Să cutreier alte lumi,
Să-mi trec pieptul prin furtună,
Prin dureri şi prin genuni.
Reverii, pierdute umbre,
În palate de gheţari...
Dorm vulcani de pietre scumpe
Şi slugarnici oameni mari.

Cânt universal mă cheamă,
Altei lumi să aparţin...
Suflet – munte de aramă,
Viaţă – suflet de creştin.
Unduielnică chemare,
Clopot lent zbătându-se,
Căutăm eliberare,
Fremătând de dragoste.

Să cutreier alte lumi,
Sufletul olog, aşteaptă.
Unde-s oamenii cei buni,
Cu inimă mai curată?!
Unde-i soare în privire
Şi-nfloresc pe câmpuri stele,
În ocean de fericire
Să-mi scald gândurile mele.

Să-mi trec pieptul prin furtună,
S-ascund lacrimile mele
Unde stelele-şi adună,
Trena lor de giuvaere.
Să alerg printre comete,
Biet quasar cugetător,
Poeme, iubiri ardente,
Vis, trecut şi viitor.

Prin dureri şi prin genuni,
Prin vulcanică uitare,
Prin tăceri şi prin furtuni,
Vedem zilnic cum se moare.
Toate-n lume s-au schimbat,
Plâng mormintele deodată,
Plâng, pe cerul înnorat
Prunci şi fraţi, mamă şi tată.

Reverii, pierdute umbre,
Pietre scumpe şi morminte,
Premoniţiile sumbre
Şi aducerile-aminte,
Prin clepsdire se strecoară
Ca un râu de giuvaere,
Într-o lume ireală
Plină de stihii mizere.

În palate de gheţari,
Vis de stele căzătoare...
Univers, printre quasari
Înger sunt, pictând în zare,
Aripă de curcubeu
Şi ocean de bucurii,
Pentru a trăi mereu
Evantai de poezii.

Dorm vulcani de pietre scumpe,
Lumea noastră-i în schimbare,
Lacrima, sufletu-l umple,
Inima de doruri doare.
Scânteiază-n noapte stele,
Repetat se pierd quasari,
Suntem fulgere prin ere
Şi-ai cuvântului zidari.

Şi slugarnici oameni mari
Se întorc spre rugăciune,
Suntem calfe şi zidari,
Trupuri făurim... şi nume...
Azi, în carne-nmuguresc
Glosse, semne şi cuvinte...
Viaţă, viaţă, te iubesc!
Dumnezeule Prea Sfinte...

Şi slugarnici oameni mari
Dorm – vulcani de pietre scumpe.
În palate de gheţari
Reverii, pirdute umbre...
Prin dureri şi prin genuni
Să-mi trec pieptul prin furtună,
Dorm vulcani de pietre scume,
Cânt universal mă cheamă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini în aer cristalin

În lume se deschide alba poartă
prin care trece lumea ca la moară,
şi se agaţă de pământ o toartă
să-l ridice la cota necesară.

Te chinui fără a-ţi afla ieşirea,
un fluture rămas într-o fereastră
ce nu-şi găseşte nicăieri iubirea
cu mângâierea florilor din glastră.

Liniştea pe care o vrei aproape
într-un ungher să îţi rămân-o clipă,
la ruga lăsată, să te îngroape
un înger al iubirii sub aripă.

Şi noaptea să îţi fie lungă, blândă
c-o adiere ţesută-n somnul lin,
să aprindă sub albia flămândă
lumini cu flacăra-n aer cristalin.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
De necuprinsu-ţi sufletesc,
Mi-e dor de versu-ţi îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ţi de smarald...

Mereu aş vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
În el vreau să mă ispăşesc!

Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri şi dăruiesc,
Şi-n visul tău sălăşluiesc,
Eşti totul, Simm, totul, my heart...

Mi-e dor de infinitu-ţi cald!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Hellen

Soţiei mele, de ziua ei

Îţi scriu pe umeri versuri cu polen
Şi nu ne refuzăm iluziei nicicum,
La margine de timp, acelaşi drum
Ni-i îndreptar şi spirit, şi refren...

Urcām şi coborâm, din tren în tren,
Ne comportām ca la un ultim bal,
Şi-n sânge ne cad stele... Conjugal,
Ne-am rătăcit în noi, deja, Hellen!

Ni se topesc din nou gheţari în vine,
Apun şi răsar sori, ninge şi plouă,
Iar ochii-ţi verzi, cu raze olivine,

Ne introduc parcă-ntr-o sferă nouă,
A sentimentelor de-a pururea depline,
În care, simultan, bat două inimi. Două!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit prin mine

Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simţi absent, dar eşti acasă,
în adăpostul fiinţei mele.
Iţi sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iţi mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ţi umbrele răsfirate prin părul meu.
Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeţ flămând cu traista uşoară.
Iţi întind palmele pline de iubire
şi-ţi hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
şi adoarme-ţi temerile în ochii mei.
Iţi veghez liniştea în toate anotimpurile tale

poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul
e un dor imanent firii,
supravieţuindu-ne într-un echivoc prelung
şi oprindu-se doar atunci
când sângele şi carnea dau semne
că au înţeles sufletul!

Încântare şi suspin –
păcatul reinventează existenţa
şi ne antrenează cu cel viclean,
Amin...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ceva

În primăvara vremelnică
Îmbobocitoare de copaci goi
Mi-am afundat mâinile ca într-o iarbă
În căldura sânilor tăi moi

Ploua cu fulgi de soare
În ochii răsăritului crepuscular
Iar noi, precum secunde nemişcătoare
Ne ofeream sentimente şi minciuni în dar.

Din când în când, copiii strigau
Şi asurziţi vegheam la mormântul vieţii,
Eu rece, tu caldă, tu rece, eu cald
Ca toate fetele şi toţi băieţii.

Cu timpul, am prins rădăcini în tine,
Ca un parazit monstruos şi buimac
Şi înotam în fericire mocnit-apoasă,
Ca o broască într-un lac.

M-ai crescut, iubito, aproape cu dragoste,
Cu degete înfiorate model ai creat
Şi în flacăra iubirii m-ai ars
Ca pe un obiect magic, uitat.

Am ajuns să strălucesc precum ochii tăi
Şi aşteptarea ta sfârşindu-se-n fericire
M-ai spart de pământ, fără să pot
Să-mi mai revin din uluire.

Ai plans apoi ca un copil
Şi cu mâini însângerate ai adunat
Cioburi nemaifolositoare
De sub petalele unui cais scuturat.

Şi asta a fost tot.
Povestea e veche,
Şi ţi-am spus-o
După ureche.

poezie de Eduard Burlacu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

În ochii-ţi de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
şi-n sufletu-ţi tandru, văratic,
nu păşeşte, subtil, nicio urmă...!

Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ţi desferec, des, siderat,
lăuntru-ţi de falnică zeie...!

Iubito, noi urcăm cu tandreţea,
pe funii lungi, de nisip şi de aur,
ne strigă din nou tinereţea,
istorică (de acum) de tezaur...!

Şi, Doamnă, un plus de trăire
renaşte în ochii-ţi, de-a pururea, verzi,
şi murmure albe se-nalţă din tină,
cu fluturi verzui şi demenţi de lumină,
şi sângele începe să-ţi fiarbă...!

Iubito, de-ajungem pe plaur,
ai grijă să nu mă repierzi,
prin rizomi, rădăcini şi prin iarbă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralele

Visurile,
dune mişcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.

Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranţa,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea cinci vieţi de-a rândul să sufăr, ca tu să rămâi aşa cum eşti, tânără; timpul să mă ardă pe mine numai, pe tine să te lumineze. Pricepi tu preţul iubirii mele?

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncimea iubirii

Dragostea e un dezastru delicios,
Care nici măcar nu-ncape-n viaţă,
Este când fierbinte, când de gheaţă,
Îţi înfige cuţitul, mândro, până la os...

E un şarpe-nsetat de dulce otravă,
Lie-Cocârlie, cu trup îngeresc,
Un freamăt de aştri, cu suflu ceresc,
Fructă zemoasă, de-a pururi, pârgavă!

Este o scăpare-n dezastru suprem,
Fundătură şi ireparabil năvalnic,
E o tristeţe şi-un zâmbet zburdalnic,
O infracţiune cercetată... in rem.

Adâncimea iubirii se măsoară-n suspinul
Pe care-l arunci în eter, mângâiato,
Într-un ritm perseverent – ostinato –
Dragostea-i complice cu absolutul şi chinul!

E un trăsnet sonor şi un crin otrăvit,
O culoare a clipei în scufundare,
E-o fântână de lacrimi în lepădare,
Un mod fecund de-a te înşela: îl admit!

Cum de nu mor la sânii tăi, femeie,
La sânii ce-mi ţin cald şi frig simultan?
Vai!, Mais où sont les neiges d' antan,
Ce-mi desenau pe trup curcubeie?

Unde e Iris sărutul tău diafan,
Unde e coapsa ta rotofeie?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aripi de aer

în balsamul acestei nopţi hrănită cu întuneric
într-un ocol al pierzaniei
se rup
părţi din gândurile puse pe fugă
spre lumi necunoscute din cauza noastră
în care întâmplările se sparg de pereţii incolori
prin care nu pot trece
şi se opresc în trupul unor coincidenţe stranii
vulnerabile până la urmă
ca şi noi oamenii la timpul invulnerabil

cred că sunt doar un aspirant silitor
care-şi poartă bagajul cu el prin mijloacele de transport
şi stă cu ochii pe el să nu dispară
şi se bucură să-l poarte-n spate prin oraşele îndepărtate
ca pe un suport al existenţei reale
în care păstrează neatinse visele tale de iubire
înspicate cu ale mele

rămâi ca o mireasă a sunetelor din silabele melodioase
pe care inima mea o poartă
lângă apa din bidonul militar verde
pe care are grije să o împrospăteze din când în când
şi să surâdă singur
ca o pasăre ce-şi învaţă puii să zboare
şi ei zboară
cu aripi de aer

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinta

Pe umeri s-au aşezat toate grijile acestei lumi,
Ca lupii flămânzi trag de carnea mea obosită
Iar noaptea vine să spele ruşinea acestei vieţi
Cu somnul ei dulce şi cald...

Sunt un ins oarecare într-o lume oarecare
Din acest univers pierdut...
Şi mi-e somn, atât de somn că aş dormi o viaţă!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti

Când iubeşti o femeie cu sânii mici şi sfioşi,
De inima-i curată, tu te simţi mai aproape,
Mai aproape de ochii ei verzui şi umbroşi,
Mai aproape de gura ei, cât mai aproape...

Când iubeşti o femeie cu trup de vioară,
Te preschimbi în arcuş fermecat, sângeriu,
O acorzi şi-i vibrezi, siderat, subsuoară,
Şi-i striveşti pe genunchi un boboc vioriu.

Când iubeşti o femeie cu păru-i de foc,
Te prelingi pe sub ea, ca un şarpe de lavă,
Printre coapsele-i dulci, cu mireasmă de soc,
Murmurând către Cer şi Priinţă, şi Slavă...

Când iubeşti o femeie pe câmpul muriu,
Luminat serafic şi cald de raze cereşti,
Fii tandru, fii nobil şi Om, arcuş sângeriu,
Ai grijă de delicatele ei corzi sufleteşti...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!