Icoanele noastre
Fost-au și ei demult, tineri visători,
Cu obrajii rumeni la suave sărutări.
Pentru ai lor copii trudit-au neosteniți pe pământ,
Căci, una e dragostea de mamă și-al tatălui cuvânt.
Viețuit-au la apusurile vieții îndoliați între pereții muți,
Cu încrețituri adânci, doruri nestinse și ochi greoi, frânți.
Rămas-au astăzi cu plăcerea de a săruta vechile fotografii...
Sărutul timpului pe al lor trup, bătrânii, icoanele noastre vii...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (1 octombrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.