În vraja lor

am ascuns în valul ierbii, marea
şi adâncul înflorind uşor,
sângeriu înlăcrimându-şi zarea
m-am pierdut demult, în lumea lor.

se dădu în chip de magi şi-obrazul
cu răcoarea lor în picuri prea flămânzi
îmi sărută glezna mea arzândă cu talazul
roşului de foc şi sânii dulci şi surzi.

mă îmbie cu pocalul lor, smintindu-mi
şi ultima fărâmă-n simţământ
vrăjitori din clipele iubirii dându-mi
elixirul lor şi-al dragostei în stropi de vânt.

câtă nebunie mă cuprinde?!...
şi-mi revarsă sângele murind
cu palmele rănite-n purpuriu, plăpânde
şi umerii înalţi în plecăciuni vibrând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur şi gol

şi ieri te-am văzut pe acelaşi ţărm
prea singur şi gol, cu marea în pumni
o oază pustie şi seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.

cu furie strigi, cu iubire rechemi
şi te laşi străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemenţă furtunii
sau braţele mele pe trupu-ţi urcânde.

ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te laşi îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
şi-ţi priveşti înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.

îţi întinzi braţele sforţoase peste zările toate
şi sorbi ca din buzele mele dulceaţa prelinsă
mă ştii că îţi sunt răsărit şi în miez de noapte
tu singur şi gol într-un gând peste marea întinsă.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele petală

ce simfonie poate să le-nvinga
a lor culoare şi parfum de mir?
sunt îngeri prinşi în ramuri, parcă strigă
să bem licori din pumnul lor, caşmir.

ce rugăciuni se-nsira pe lăstarii frăgezi,
şi cine mai genunche-n faţa lor?
îşi picură s-aline, parfum pe ochii umezi
din buzele petală, zâmbind în alb, uşor.

şi câtă eleganţă, şi cât mister ascund!..
în catifeaua strampta, corset ispititor,
lăsându-şi glezna goală şi-un decolteu profund
ademenesc fecioare în pragul zorilor..

jobene, felinare, în triste nopţi se-ascund
să fure elixirul iubirilor în ploi.
şi bântuie naluce, răcorile alung
prinzând şirag de perle perechilor în doi.

se-alintă până-n noapte, izvor de miruire
veşmântul lor sobor cântând necontenit
ninsori plecând din rouă cu-atâta dăruire
în arii fără capăt în anotimp grăbit.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Suspină-n adâncul meu dorul
Şi-mi cuprinde fiecare gând,
Nu ştiu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie şi vânt.

Îmi înalţ ochii şi privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Şi valurile mă poartă de zor.

Plutesc către larg în voia sorţii
Încercând să-înec dorul din mine,
Dar el răzbeşte şi-n faţa morţii
Şi mă readuce către mal cu bine.

Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!

08.09.2020

poezie de Camelia Boţ (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuşi
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.

si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.

si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.

se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.

e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.

salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
şi-mi scrii cu soapte,-ţi este dor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veninul lor

mă doare palma uneori de vechi cuvinte
şi degetele-mi sunt uitate in trecut
ma doare sangele -n boboci pe lujeri
cand ochii infloresc in lacrime de lut.

mă doare moartea ce rasare-n vrejuri
şi anii ei-si-mplanta in lastari
din limba ei de sarpe ce cuvanta
rasare alta rana in copaci amari.

din frunza verdelui izvor, laguna
se-aud adancuri chicotind ferici
de n-ar fi amintirea-n crusta un jaratec
ar fi un susur izvorand in irisi dulci.

plâng şi se usuca spini-n seva
veninul lor ca mierea-n ploi curgand
în palmele muscate de cuvinte
mormintele cu moartea lor murind.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sărută nimeni când apun

Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.

Mă sărută despărţirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre paşi de-argint

printre pasi de-argint, primăveri trecute
îşi arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet şi nuferii ce rad pe rand.

prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.

mă imbraca zorii-n roua albastrie
şi-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.

picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.

alta primavara cu ciresi in floare
un alt anotimp cu racoare-n zori
ma cuprinde raza, ca un ger de soare
printre pasi de-argint simt ca-n dor ma dori.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

anotimpul iubirii e doar pentru noi
epopee eternăace-i scrisă-n destin
mai sus de răscruce, mai jos de pământ
ne batem cu bulgări de dragoste-n gând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

eşti primul val ce bate în fereastră
când marea-nvolburată răsună
şi îşi cheamă cu scâncetul spumei albastre
adâncul lagunei în care suntem.

eşti prima poveste ramasa in urma
pe nisipul fierbinte si ud
un cuvant din sideful pietrelor planse
invelite in naframa de asfintit.

eşti marea uitata in mine de vreme
pentru clipa in care nu te mai stiu
să-mi trezesti simtamintele moarte
când te caut pe tarmul infinit

te-am uitat cand talazul inimii noptii
se surpa cu fiecare ecou
ca o grota flamanda inghitind
picaturi de lumina in magia gurii de foc.

eşti. eşti primul val ce mă trezeşti
sărutandu-mi visul in care ma pierd
eşti glasul mării ce-şi strigă iubirea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş reface dintr-o risipă de gând, strânsă undeva în mine, fără să ştii şi te-aş iubi pe ascuns în fiecare clipă.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta prea mult, nu oferi prea mult. Ambele te pot dezamăgi.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima, soră cu sarea

Din culoarea sidefie
A nisipului cernut
Marea -n sindrofie
Murmură al ei trecut

Soarele urcă spumat
Valul sărută un mal
Cerul priveşte mirat
Inima agăţată-n coral

Luna oglindită-n val
Amintindu-mi de tine
Uşor pluteşte un voal
Din vara cea fierbinte

Aerul străbate zarea
Mă sărută pe obraz
Lacrima soră cu sarea
Picură nu -mi dă răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

azi cerul meu e fără de ferestre
prin ramuri razele nu mai străbat
o frunză-n prea înalt se zbate
în adieri nebune de oftat.

catren de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot şi nicăieri

Hoinărind peste tot şi nicăieri
Aşa e astăzi, aşa a fost şi ieri
Privesc în jos, privesc şi-n sus
Pe cer planează un vultur pleşuv.

Un om uscat, pare-a fi viu
Păşeşte sub cerul cenuşiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peştii Piranha aşteaptă flămânzi.

Şi am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toţi şi toate
Am fugit, mă ascund, peste tot şi nicăieri.

poezie de Edmond Ioan Siladie (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, poetule

cu magia gurii mele te-am strigat şi
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.

iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.

tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.

starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.

ma cutremur si teama ma cuprinde
de iubirea ce imi asterni dincolo de marginea lumii.
ma ucizi cu iluzii si viata imi smulgi din fiecare secunda ce mor
intr-un sfarsit ce ramane etern in cuvinte.

te iubesc poetule, obsedant si tacut.
te iubesc asemeni atingerii buzelor tale.
esti misterul mintii mele in care am invatat sa zbor
nimicind tristetea si lacrima noptii cu ochii de soim neînvins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind eternităţii mute

nu mi-am dorit vreodată nemurirea
şi nici sa stiu ce-nseamna a iubi
partasa sa mai fiu peste vecie
în lumea ce va fi, a nimănui.

e crud şi fraged inca tarmul
mintind stafilopozi cantand
lasandu-si tuluri de smaralde
în ochii mei tarziu visand.

nemarginiri se încrusteaza
în cratere curg amintiri
lăsand morminte triste-n valuri
cu şoaptele zvacnind trairi.

în prea departe se-ntrevede
o mana-ntinsa din neant
as prinde inelarul lunii
ce-mbraca timpu-n ceas galant.

şi sunt prea mandra si tacuta
sunt doar talazul infinit
scriind eternitatii mute
iubirea ochilor granit.

în pergamente prin apusuri
de parca-s fluturi razvratiti
adandu-si picura cerneluri
în umbra paşilor trăiţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem începutul iubirii

opreşte-te din drumul tau fara zambet
opreşte-te sa zambim amandoi
opreste-te pentru o clipa de iubire
ce-am strâns-o din roua intalnita in calea mea
căutându-te
stai! în vremea ce-am oprit-o pentru a te gasi.
da-mi mâna să ingradim lumea
cu fiorul din palmele noastre
şi-apoi sa sadim universul in fiecare licar pamantean.
vrei?
vrei să fim iubire pentru a ramane?
vrei să fim inceputul unei lumi?
dincolo de cantecul necunoscutului infinit,
rămâi să fim noi pictand bolta cu soapta ce se zbate
în orizontul fara sfarsit.
prinde zborul de fluturi ce saruta noaptea
viselor dintre cele două continente inlantuite de iubire.
eu, apă, tu pamant,
eu zâmbet, tu fior,
eu, femeia
tu, capătul cautarilor noastre.
opreste-te pe buzele mele
opreste lumea sa ne-auda spunand
suntem începutul iubirii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul ploii dincolo de noi

te-am invitat la un dans în noaptea ce tocmai s-a dus
am vrut sa dansam dansul ploii de inceput
am crezut că eşti pasul ce-mi poarta picioarele spre altă lume
am dansat pe luciul apei strivind fiecare strop
ce ne cânta valsul în care ne-am pierdut.

a fost visul in care te-am vrut atat de aproape in mine
ca misterul noptii ce ma cuprinde de fiecare data.
zorii m-au trezit cu soaptele lor de roua aratandu-mi
ringul ranit de talpile mele ce-au calcat apasat in ritmul
notelor ce infrangeau orizontul.

sunt eu aceeasi floare de noapte ce-si potoleste setea dansand in visele infinite
sunt eu-l tau ce demult m-ai ademenit cu setea iubirii
ce mi-ai asternut cu licarul fiecarei straluciri
pierzandu-te in lumea infinita.

sarut fiecare urma spunandu-i adio pana la urmatorul pas
spun adio fiecarei imbratisari careia mijlocul meu s-a lasat prada.

iubirea primilor paşi în ploaia fără de sfârşit.
dansul ploii dincolo de noi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecări

M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Şi nu mai ştiu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.

Veghează luna peste câmpuri
Şi îmi trezeşte visele,
Şi-mi răscoleşte câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.

E noaptea pe umeri lăsată
Şi o simt grea, de nepătruns,
E-o linişte ca o angoasă
Şi al ei calm îmi e de-ajuns.

Stau pe o bancă doar cu mine
Şi fulgeră pe cerul meu,
Şi-o ploaie rece am în vine
Şi cât de tristă sunt mereu.

M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrăţit
Şi rugile îmi cheamă zarea
Cu liniştea ce-a înflorit.

E întunericul oriunde,
Împrăştiat e peste tot
Şi razele de lună plină
Mă luminează fără rost.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o singură inimă

te-am văzut sfasiind dimineata
aveai ochii tristi privindu-ma
ai ascuns si ultimul licar de lumina
sa-ti raman eu, trezirea inimii.

trupu-mi fierbinte iti simtea atingerea de roua
a degetelor timide,
lasandu-si un freamat usor sa rasune
asemeni clapelor de pian
mangaiate cu firul vantului nebun.

îţi sunt peste vreme din viata
în care ne-am pierdut cautandu-ne.
acum ne suntem acelasi glas
ce se sfarma in fiecare noapte iubindu-ne.
suntem o inima ce bate in ritmul iubirii
ce noi i-am dat viata sa fim.

ofranda templului, lasam tristetea
ce-n zbucium ramasa-i de-atunci,
cu tampla pe-o raza ce ne invesmanta trupurile.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!