Suntem o singură inimă

te-am văzut sfasiind dimineata
aveai ochii tristi privindu-ma
ai ascuns si ultimul licar de lumina
sa-ti raman eu, trezirea inimii.

trupu-mi fierbinte iti simtea atingerea de roua
a degetelor timide,
lasandu-si un freamat usor sa rasune
asemeni clapelor de pian
mangaiate cu firul vantului nebun.

îţi sunt peste vreme din viata
în care ne-am pierdut cautandu-ne.
acum ne suntem acelasi glas
ce se sfarma in fiecare noapte iubindu-ne.
suntem o inima ce bate in ritmul iubirii
ce noi i-am dat viata sa fim.

ofranda templului, lasam tristetea
ce-n zbucium ramasa-i de-atunci,
cu tampla pe-o raza ce ne invesmanta trupurile.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleci în iubire

te oglindeşti în franjurii lunii
printre norii ce inghit gandurile mele
devii parte tacuta a noptii
şi ma imparti cu tine
în bolta ce demult m-a ascuns.

curgi asemeni lavei incinse prin mine
te zbati in orologiu pe puntea secundei ce ma ucide
cu pieptul vanjos strapungi clipa
în care am ramas sa-ti fiu privire
privindu-ma in tine.

mă vrei sa iti fiu in tampla vantului
să te pot saruta cu fiecare dimineata
te lupti cu profetii ce striga cu glasul
pasarilor mereu ca exist.

lancea iubirii o implanti fara teama
orbirii, muscandu-mi linistea ce ma tine
prizoniera in lumina lunii in care m-ai uitat.
pleci în iubire, te intorci in iubire
mă zidesti cu degetela tale
gustându-mi fiecare zbatere sub vesmantul in care
dormim amândoi fără să ne fim.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-ma cu maiinile, faptura
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca într-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-maă cu maiinile, făptură
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca intr-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In fiecare dimineata, la sculare, suntem creditati cu 86400 de secunde de viata pentru ziua respectiva, si seara, cand ne culcam, nu exista un report al lor, ce n-a fost trait in cursul zilei este pierdut, ieri a trecut. In fiecare dimineata, magia reincepe si noi ne jucam cu aceasta regula de neocolit: banca ne poate inchide contul in fiecare moment, fara nici un preaviz; in orice moment, viata se poate opri. Si atunci, ce facem cu cele 86400 de secunde zilnice? Nu sunt oare secundele de viata mai importante decat dolarii?

Marc Levy în Şi dacă e adevărat..., 14
Adăugat de Georgeta Jenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuşi
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.

si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.

si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.

se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.

e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.

salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
şi-mi scrii cu soapte,-ţi este dor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi că sunt

să nu uiţi să rascolesti prin ploaia de ieri
ma gasesti ascunsa intr-un mugur din urma
ti-as fi ramas tie pe buze inainte de sfarsit
daca iti lasai raza iubirii sa ma cuprinda.

să nu uiţi că voi inflori in ploaia din vara
sau pe marginea toamnei
cand bruma isi infige coltii in frantura ramasa in sloiuri
dorminde in acelasi iatac
unde numai noi doi am gustat nectarul nestins al iubirii.

as curge necontenit, de tu ai fi pamantul.
si m-as prelinge usor prin venele tale
sa-ti pot stapani tremurul adanc
sa adorm la radacina iubirii noastre.

să nu uiţi să ma cauti in causul palmei
ce inca mai prinde stropii rebeli cazuti din neant.
sunt la radacina inimii unei picaturi
încolţind din samanta unei priviri uitate.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

eşti primul val ce bate în fereastră
când marea-nvolburată răsună
şi îşi cheamă cu scâncetul spumei albastre
adâncul lagunei în care suntem.

eşti prima poveste ramasa in urma
pe nisipul fierbinte si ud
un cuvant din sideful pietrelor planse
invelite in naframa de asfintit.

eşti marea uitata in mine de vreme
pentru clipa in care nu te mai stiu
să-mi trezesti simtamintele moarte
când te caut pe tarmul infinit

te-am uitat cand talazul inimii noptii
se surpa cu fiecare ecou
ca o grota flamanda inghitind
picaturi de lumina in magia gurii de foc.

eşti. eşti primul val ce mă trezeşti
sărutandu-mi visul in care ma pierd
eşti glasul mării ce-şi strigă iubirea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, poetule

cu magia gurii mele te-am strigat şi
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.

iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.

tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.

starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.

ma cutremur si teama ma cuprinde
de iubirea ce imi asterni dincolo de marginea lumii.
ma ucizi cu iluzii si viata imi smulgi din fiecare secunda ce mor
intr-un sfarsit ce ramane etern in cuvinte.

te iubesc poetule, obsedant si tacut.
te iubesc asemeni atingerii buzelor tale.
esti misterul mintii mele in care am invatat sa zbor
nimicind tristetea si lacrima noptii cu ochii de soim neînvins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul si nimic

Mai da-mi o ora din viata ta fugara,
Cat de nebun am fost sa-ti spun
Cum din iubirea noastra de o vara,
Acum isi canta doua flori viata amara
Mergand pe nori, tinandu-se de mana.

Da-mi un minut din timpul tau acum,
Sa-ti arat, poate-ai sa vezi ca sunt
O floare tanara cu sufletul batran,
C-am rasarit in drumul tau ca sa raman
La tine cu tot ce-i mai frumos si bun

Mai da-mi secunda blanda din visare
Cand ma iubeai ca intr-un Paradis,
Cand ma agatai de-un colt de soare
Si-mi promiteai iubiri si vise in culoare,
Poate-a fost totul, dar acum... s-a stins.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul ploii dincolo de noi

te-am invitat la un dans în noaptea ce tocmai s-a dus
am vrut sa dansam dansul ploii de inceput
am crezut că eşti pasul ce-mi poarta picioarele spre altă lume
am dansat pe luciul apei strivind fiecare strop
ce ne cânta valsul în care ne-am pierdut.

a fost visul in care te-am vrut atat de aproape in mine
ca misterul noptii ce ma cuprinde de fiecare data.
zorii m-au trezit cu soaptele lor de roua aratandu-mi
ringul ranit de talpile mele ce-au calcat apasat in ritmul
notelor ce infrangeau orizontul.

sunt eu aceeasi floare de noapte ce-si potoleste setea dansand in visele infinite
sunt eu-l tau ce demult m-ai ademenit cu setea iubirii
ce mi-ai asternut cu licarul fiecarei straluciri
pierzandu-te in lumea infinita.

sarut fiecare urma spunandu-i adio pana la urmatorul pas
spun adio fiecarei imbratisari careia mijlocul meu s-a lasat prada.

iubirea primilor paşi în ploaia fără de sfârşit.
dansul ploii dincolo de noi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire

Cand despartirea ne bate -n usi ce facem?
Avem copii, familie si vise,
Suntem maturi si acceptam, ori ne prefacem
ca tot ce sa-ntamplat nu e real, si inchidem totul in uitare c-asa e ideal,
Lasand portile acestui episod pe veci inchise.

Cand partenerul ne tradeaza cum uitam?
Ori sa uitam e oare chiar unica salvare?
Maturitatea cere asa cum e sa-l acceptam,
Un adevar ce duce usor spre despartire,
Sa dam uitarii tot ce am numit candva iubire,
Tot ce-am cladit de-o viata sa presaram cu sare.

Acum ca suntem pusi la zid de o tradare
Ce n- o sa ne-ocoleasca oricat am incerca,
Avem de-ales fie sa lasam totul in uitare,
Ori sa luam viata-n piept, sa nu dam inapoi,
Sa ii iertam pe cei ce nu s-au multumit cu noi,
Dar sa-ncheiem acolo, viata oricum va continua.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna neagra...

In causul palmei tale, inima mea se sfarma,
Picurand sfasietor lacrimi moi de roua...
Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda...
Sunt precum smoala in mainile tale
Usor, tandretea ta ma invaluie...
E rece mormantul tau, acolo, sus, in stele..
Ma avant cu aripile scaldate in lumina,
Prabusindu-ma tacut in tristetea abisului tau...
Caci nastem mereu... doar haos...
din iubire....

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viata asta e o comedie,
Altceva nu poate sa fie.
Suntem toti acelasi lut
Mort de mult ori nenascut
Izgoniti din Paradis
Cu destinu-n zodii scris.

Cum in vise nu simtim
Lumea asta ce-o traim
Nici in viata nu vom sti
Unde oare ne-om trezi
Din adincul somn in care
Viata ni-i dulcea visare.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce moare zâmbind

Te-am văzut cu ochii închişi peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă ţipete peste umbre de smalţ,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalţ.

Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranţa zâmbeşte trufaşă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.

Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem începutul iubirii

opreşte-te din drumul tau fara zambet
opreşte-te sa zambim amandoi
opreste-te pentru o clipa de iubire
ce-am strâns-o din roua intalnita in calea mea
căutându-te
stai! în vremea ce-am oprit-o pentru a te gasi.
da-mi mâna să ingradim lumea
cu fiorul din palmele noastre
şi-apoi sa sadim universul in fiecare licar pamantean.
vrei?
vrei să fim iubire pentru a ramane?
vrei să fim inceputul unei lumi?
dincolo de cantecul necunoscutului infinit,
rămâi să fim noi pictand bolta cu soapta ce se zbate
în orizontul fara sfarsit.
prinde zborul de fluturi ce saruta noaptea
viselor dintre cele două continente inlantuite de iubire.
eu, apă, tu pamant,
eu zâmbet, tu fior,
eu, femeia
tu, capătul cautarilor noastre.
opreste-te pe buzele mele
opreste lumea sa ne-auda spunand
suntem începutul iubirii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire silnica pe viata

Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

Si de s-ar da si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.

Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.

M-au condamnat juratii mei de gheata
La o iubire silnica, pe viata.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc la tine

Mă-ntorc mereu la tine, când vidul mă cuprinde,
Cand nimeni nu m-alina, ci focuri grele aprinde.
Caci tu mi-esti inspiratie si-a diminetii stea,
Ce reveleaza Raiuri nestiute-n ea, inima mea.
Asterni usor, dulce fior pe trupu-mi ostenit
Si-ale iubirii doruri, campii de flori in gandu-mi chinuit.

Ma-ntorc mereu, parca asta-ti doresti si ma surprinde,
Cand cred ca m-ai uitat, tu mi-amintesti ca fac parte din tine.
De-ajuns ar fi sa te privesc, sa risipesc a plumbului perdea,
Ce greu se lasa-n suflet, croita in destin de-o prea cruda andrea.
Inger al vietii mele, asa cred c-ai venit,
Dorind sa-ti plamadesti in mine palat de neclintit.

Mă simt murdara, intinata, de mocircla unei lumi tot mai haine,
Cand fug din ale tale brate calde in cele ale unei carni plapande,
Ce-mi incalzeste pentru o clipa fiinta, starnind apoi nelinistea.
Atunci tanjesc sa-ti simt din nou de pace datatoare, atingerea.
Eu nu te merit si nicicand nu cred ca mi te-ai cuvenit,
Dar viata mi te-ntoarce zilnic in suflet inzecit.

Complot oi fi facut cu al meu destin, talanti ai dat pe visele din mine,
Ce mintea-mi binecuvanteaza, ca ploaia pajistile aride.
Si ii dai inimii tandri fiori ce-n spirit imi sadesc increderea
Ca tot in viata trece si-ntr-o zi-mi vei fi alaturea,
Sa nu mai plec nicicand din ale tale brate, ce-n mine aprins-au foc nestins,
Sa-ti stiu iubirea ce-am simtit-o de atatea ori numai in vis.

O adiere lina, asa mi-e tot ce te-aduce-n mine
Si toate caznele le vad prin ochii tai, vapai nestinse,
Ce-au biruit orice, si-mi dau si mie forta de a-ti fi asemenea,
Chiar de-ntre noi sunt grele hauri ce doar lumina le atinge pururea.
Din bratele luminii cu ochi de stele tu ma vezi, un biet destin vesnic cuprins
De-atata dor care la tine ma-ntoarce cu sufletul aprins.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a fost

Atat de falsa aratare,
Nimic nu esti din ce-ai jurat,
Te-am adorat ca pe o floare,
Dar nu prea esti, m-am inselat.

Te-am descusut asa usor,
Jurai ca ea, cu glas nemernic,
Stiam ca -n orice coltisor
E si lumina, si-ntuneric.

"Sa fim doar noi, sa fim pereche..."
Ori eu, ori altul, ti-e tot una,
Ori acea cunostinta veche,
Ce te urma precum furtuna.

N-am suportat in viata mea
Femeia -ndragostita-n gluma,
Ce spune nu crede nici ea,
Si mai nimic nu isi asuma.

Eu sunt acelasi om, tot unul,
Nu mai simt rani ca altadata,
Am mai patit si-n alte dati,
Nu esti in asta prima fata...

Sufletul meu facut covor,
De toate ce-ati calcat pe el,
Acum il scutur mai usor,
Si e si nu mai e acel....

M-am intarit, sufletul dur
E tot ce mai am amintire,
Am vrut iubirea sa ti-o fur,
Dar ce-am furat n-a fost iubire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Andrei Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul freamat de dragoste

Ma intorc la poezia petalelor tale,
La umbra gestului flamand
Din ultimul freamat da dragoste.

Ma intorc la suavul sarut
In timp ce mana grabita
Rupe ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la fierbintele gest
Fara a tine seama
De ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la tipatul strident
Ascuns in intregul meu trup,
Uitand de ultimul fremat de dragoste.

Ma intorc la linistea profunda
Parcurgand inclestarea ochiului tau
Si ascult ultimul freamat de dragoste.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!