Ademenit de vrajă

- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniştită
În golful cu magnolii şi aclamă
Toţi albatroşii-n noapte, bântuită

De paşii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale

Şi povestesc de ţărmuri nesfârşite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.

- Mai rog această clipă să rămână
Deşi-i târziu... Pe ţărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or creşte flori pe trupurile ude

Şi obosiţi de-atâta veşnicie
I-om cere, poate, mării, drept răsplată,
Să fim uniţi mereu în poezie,
Să nu ne-nvingă timpul niciodată.

Mai vreau să îmi aşezi pe sâni magnolii
Sau nuferi albi pe umeri şi pe pântec,
Când plaja mea îşi inversează polii
Să mă străbaţi încet, ca un descântec.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim o veşnicie

Sub sâni îţi înfloresc magnolii,
Eu smulg din rodul lor târziu
Şi-acopăr cu lumină zorii
Catifelaţi... Căci vreau să fiu

Întâiul val de lună plină
Ce să te soarbă se grăbeşe,
Cât ochii tăi sunt zi senină
Şi teiu-n păr îţi înfloreşte.

Te chem într-un ocean de sângeri...
Pe buze - mal catifelat...
O scoică şi-a ucis tăcerea
Şi-ntr-un surâs s-a înălţat.

O lotcă, blând precum un nufăr,
În larg, tăcut, spre necuprins,
Duce iubirea noastră-n visul
De neuitat, de neatins...

Pe stânci de coapse, -ngăduinţă...
Sub fantomatice priviri,
Sub plecăciune de dorinţă...
Mă cheamă pielea ta de crini.

În lotca-rază, ca-n iatacul
Înmiresmat, în paradis,
Gondolier, doar pescăruşul,
Precum o candelă s-a stins...

Şi-n noapte, eu şi tu, iubito,
În alte lumi ne-am înălţat,
Să ne iubim o veşnicie,
Să ne iubim cu-adevărat!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia surâsului

geografia surâsului o ştiu pe de rost
de pe buze prin cord coboară spre glezne
coloana iubirii destramă timp anost
prin vraja timplui nu circulă bezne.

avalanşe de poeme coboară spre călcâie
izvoare de emoţii scaldă mari pasiuni
cu magica splendoare ţin gândurile-n frâie
când lumini de aur se împletesc cununi.

o vară de poveste am cumulat în cord
magnolii roz au înflorit a doua oară
parfumul diafan pluteşte spre nord
estompând tămâia şi mirosul de ceară.

slove care zâmbesc lumii îi acord
boemia sufletului nu vreau să moară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cu albastru infinit am unit cerul şi marea
Printr-un zbor de pescăruşi ce scrutează depărtarea
Ascultând cântecul mării când se zbat valuri la mal
Şi-şi întinde pe nisipuri spuma albă ca un şal

Paşii mi se risipesc, spre înalt arunc privirea
Să adun în ochi azurul, să cuprind nemărginirea...
Ca-ntr-o navă în derivă fără vele şi catarg
Toate valurile vieţii când lovesc în piept se sparg

Gânduri mii se împletesc prin castele dărâmate
Şi refac drumul iubirii ca pe-un vis pierdut în noapte
Aş lua clepsidra-n palme ca s-o umplu cu nisip
Şi-aş schimba parcursul vieţii dacă m-aş întoarce-n timp...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografii cu sufletul pe-afară

- Azi răsfoiesc albume uitate dintr-o vară
Când valurile mării în ritmuri de chitară
Dansau cu noi flamenco... Îţi mai aduci aminte?
Atunci n-aveam nevoie de haine, de cuvinte...

Eram la fel de tineri, la fel fierbea în sânge
Dorinţa de iubire. Acum când luna plânge
Mă-ntorc pe plaje albe să reascult tăcerea...
Cad perlele pe nisipul care păstrează mierea

Din dragostea aceea născută într-o vară,
Fotografia noastră cu sufletul pe-afară
Închide tot albumul acesta fără nume
Ce evadând din pagini va construi o lume.

- Imagini ne recheamă pe-o plajă azi pustie,
Vezi, marea se frământă chiar şi-n fotografie,
Îşi aminteşte oare nisipul de o taină
Pe care ne-a ascuns-o crepusculul sub haină

Să nu cunoască nimeni cum ne pulsau prin vene
Talazurile mării, dorinţi sahariene,
Când mă topeam în tine iar tu-mi curgeai prin sânge?...
Doar valuri înspumate ne răcoreau nătânge

Nebănuind că timpul oricât ar cerne vraja
Nu poate şterge urma iubirii de pe plaja
Unde doi oameni simpli trăiau o poezie
Pe care-a scris-o marea pe-o scoică sidefie.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesenţă
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezenţă
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
uşor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum mă răsfaţă cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu ştiu de urlete nici de dezastru
ştiu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi aşterne lumina departe de nori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au scuturat magnolii

S-au scuturat magnolii! Ce trist oraş în noapte!
Lumina taie cerul în arce şi-n felii...
E simfonia vieţii caleidoscop de şoapte,
Pe care cad în ploaie, petale viorii.

Ne ning castani la tâmple... Pe notele albastre,
O altă partitură istoria rescrie...
Plâng la fereastra nopţii şi florile din glastre
Şi viaţa este clipă de albă poezie.

Sub cumpăna fântânii, mister şi renegare
Sunt lacrimile strânse în ciutura de veci
Spre ceruri adormită... doar suferinţa doare.
Străin, spre altă lume, tot singur ai să pleci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Veghează, spirite, veghează,
nu pierde niciodată al tău nord,
fii printre cei ce nu ancorează
în apa liniştită a nici unui port.

Dă roată, roată cu privirea-mprejur,
nu te uita la ţărmuri în ruină,
ridică-ţi fruntea spre văzduhul pur,
mereu, mereu, în larg, în a mării cortină.

Mereu cu velele întinse
din cer la transparenta mare,
la aste ape necuprinse
cu a lor veşnică mişcare.

Fugi de pământul încremenit,
cu zare îngustă, meschină,
în nobil freamăt, neobosit,
mereu, mereu în larg, în a mării cortină.

Lasă ţărmuri, pământ
de orice-ntoarceri uitând:
nu se curmă-al tău drum sub vânt
şi nu se va curma, nicicând.

poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Coman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja

dimineaţa
viaţa îmi pare a fi
o plajă ce odihneşte
suflete albe şi colonii de crabi
e liniştită marea
până la apus
când cerul înghite destine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc

Eu dragule îţi scriu scrisoare
Gândesc că ai să mă nţelegi
Vreau să mă transform în floare
Când treci să mă culegi

Ori stea să fiu eu arzătoare
Căci ochii tot spre cer privesc
Prin norii albi eu pribegesc
Să-ţi fiu eu scut apărătoare

Sau înger în somn să mă visezi
Mi e dor de tine vreau să ti spun
Miros de tei si frunze verzi
Si toate acestea ce ti propun
Că te iubesc tu să mă crezi

Mai bine floare am să fiu
Să înfloresc pe câmpul înflorit
Cânta-va greirii până târziu
Acolo unde dragule tu ai copilărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolii

Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
Încununând eternul paradis.

Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
Voi care-aţi înflorit întâia oară
Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
Şi gustul de-nceput de primăvară.

Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină şi ce linişte de vis!
Şi parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe ţărmuri fiul
întristatelor agape

musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină

păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,

teama care circumscrie
paşii noştri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veşnic suie...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură magnolii

Se scutură magnolii,
Lumina cade lin
La tâmple, când cocorii –
Un voal de stele, vin.

Lumina ne-mpresoară,
Tăcerea se topeşte,
E iarăşi primăvară!
În suflete priveşte!

Trec voaluri de speranţă,
Lumină şi culoare...
Magnolie în muguri,
Ne-aduci eliberare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja Dover [Dover beach]

Marea e calmă în această noapte.
Luna-i frumoasă, fluxul poartă şoapte
Dinspre strâmtoare; în Franţa, pe mal,
Lumina s-a dus, dar peste canal
Văpaia e vie pe ţărm englezesc.
Hai, ieşi la fereastră să te regăsesc!
Stropi fini, albi ca spuma, în aer ajung
Când marea s-azvârle pe ţărmul prelung,
Ascultă! E-un zgomot strident, dar cuminte,
Pietrişu-i mişcat înapoi şi înainte,
Pe plaja înaltă un pic zăboveşte,
Apoi marea-l trage şi iar îl loveşte,
Cadenţa e plină de naturaleţe
Da'-n ea e prezentă eterna tristeţe.

Cu mulţi ani în urmă Sofocle asculta
Cum Marea Egee foşnea şi sălta
Şi flux şi reflux îi vorbeau negreşit
Că omul în lume e trist şi zdrobit;
Şi noi auzim cuvinte şi şoapte
Rostite de marea din miazănoapte.

Marea Credinţei, pe vremuri a fost
Întinsă şi pură şi plină de rost,
De jur împrejur, ca un brâu luminos;
Dar azi eu aud doar un vuiet duios,
Profund melancolic şi poate pierdut,
O briză de noapte ce suflă plăcut
Spre marginea lumii, spre ţărmul trufaş
Pe care se-ntinde pietrişul golaş.

Hai să fim sinceri, iubirea mea mare,
Unul cu altul! Căci lumea îmi pare
Că e un ţinut de vis călător,
Frumos, inedit şi mereu schimbător,
Nu are iubire, lumină sau haz,
Nici pace sau mână întinsă-n necaz;
Ca pe o câmpie în beznă noi stăm
Suntem tulburaţi de oştiri, ezităm,
Căci ele se luptă şi nu au răgaz.

poezie de Matthew Arnold, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis exotic

pe un ţărm de vis sub un cocotier
îmi întind prosopul ţesut cu fantezie
din valuri turcoaz spuma de poezie
am să o răspândesc la mine-n cartier.

în braţele soarelui mă simt răsfăţată
flămândă de iubire cu razele vorbesc
am atâtea vise care mă împlinesc
lumea pretutindeni îmi pare minunată.

lumini angelice mi se joacă pe chip
şoaptele palmierilor mă umplu de vrajă
visez momente magice pe plajă
senzaţii şi amprente sculptez pe nisip.

în marea speranţei delfinii de strajă
deschid cărările iubirii- vital prototip.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea mea, cu valuri repezi,
Şi cu pescăruşi în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalţ, şi-apoi cobor...

Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...

Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar paşii amintirii
Şi mă răscolesc uşor...

Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ţi fiu talaz şi soare,
Când e zbuciumul mai greu..

Camelia Cristea

Camelia Cristea

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna şi murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine ţărmuri părăsindu-şi malul
Şi-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna şi murise marea
Şi plângea nisipul sărutat mereu
Îţi ador sărutul şi-ţi urmez chemarea
Şi te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârşit povestea şi ne-am dat uitării
Mai puteam o viaţă să trăim în doi
Ce păcat iubito că la ţărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâieri de alean

mă trezesc în zori fericită, dorind
fiecare vis să se împlinească
în noaptea grea o stea să aprind
lumina ei să mă călăuzească.

aştept primăvara când iubiri înfloresc
şi muguri de speranţe ating zarea
pe aripi de dor să mai călătoresc
pe ţărmul unde mă întâmpină marea.

până atunci sorcovesc noul an
pluguşorul de poveste ca un ecou răsună
simte şi inima mângâieri de alean
când la masa cu delicii cei dragi se adună.

izvoare de cântec, murmure de mărgean
trec prin mine pe sub clar de lună.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Respir încet
şi văd
se unesc în sânge şi trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului

Respir încet
şi văd
căzuţi sunt toţi
în strângerea de şarpe
măslinul singur
stă drept în noapte

Respir încet
şi văd
la ieşirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
şi treizeci de arginţi

Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici şi în ocară
ei nu mai sunt

Respir încet
şi văd
sunt toţi
suntem toţi
răstignim Coloana Infinitului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mă ţin

în braţe după această fugă
mă împiedic de pipa din colţul
străzii şi această piedică
este echilibrul ce cască atent
cerul ca un vas ciobit ce tremură
un mic izvor de unde răcoresc
versul când voi cădea în noapte

alerg ţinându-mă de mână
pe sub geamurile iubitelor trec
ca un tren accelerat în urletul
furtunii ce smulge flori spre iadul
în care dragostea se zbate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism frenetic

frumuseţea vieţii constă în poezie
în cântec în dans în extaz suprem
atunci când trec momentele prin fantezie
capătă savoare romantismul extrem.

gândesc că şi tristeţea poate avea umor
mă străduiesc să o transform în rapsodie
n-am să mă las învinsă până am să mor
cuget că şi moartea va fi o parodie.

mai am atâtea vise să le împlinesc
şi mii de gânduri să le transpun în fapte
mottoul zilei să nu uit să iubesc
din zori de zi până târziu în noapte.

veşnicia-n lumină cu ardoare nutresc
cu liniştea din raze vreau să mă contopesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!