Să ne iubim o veșnicie
Sub sâni îți înfloresc magnolii,
Eu smulg din rodul lor târziu
Și-acopăr cu lumină zorii
Catifelați... Căci vreau să fiu
Întâiul val de lună plină
Ce să te soarbă se grăbeșe,
Cât ochii tăi sunt zi senină
Și teiu-n păr îți înflorește.
Te chem într-un ocean de sângeri...
Pe buze - mal catifelat...
O scoică și-a ucis tăcerea
Și-ntr-un surâs s-a înălțat.
O lotcă, blând precum un nufăr,
În larg, tăcut, spre necuprins,
Duce iubirea noastră-n visul
De neuitat, de neatins...
Pe stânci de coapse, -ngăduință...
Sub fantomatice priviri,
Sub plecăciune de dorință...
Mă cheamă pielea ta de crini.
În lotca-rază, ca-n iatacul
Înmiresmat, în paradis,
Gondolier, doar pescărușul,
Precum o candelă s-a stins...
Și-n noapte, eu și tu, iubito,
În alte lumi ne-am înălțat,
Să ne iubim o veșnicie,
Să ne iubim cu-adevărat!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.