La poarta sufletului meu

La poarta sufletului meu,
De-acum, zadarnic, tu-mi vei bate,
De azi, oricât mi-ar fi de greu,
Clădi-voi inimii cetate!...

Te vei întoarce-ntr-un târziu,
Ştiu asta, ca să-mi ceri iertare,
Dar sufletu-mi va fi pustiu
Şi surd la orice întrebare...

Balsam nu-ţi voi mai fi de-acum,
Nici panaceu, nici alinare,
Iubirea prefăcută-n scrum
E sinonimă cu "UITARE"...

Nu mi-ai fost inimii ecou,
Povestea Evei se repetă,
Azi m-ai pierdut în Cazinou,
Jucându-mi soarta la ruletă!...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu fiu om părăsit

Ajuta-mă Doamne cum să trec
Ajuta-mă să-mi iert ce am gresit
Să-mi spăl sufletul si sa plec
Ajuta-mă să nu fiu om părăsit

Cu iubire in viata m-ai vegheat
Din pruncie cu dragoste eternă
Să iert, să nu urăsc m-ai inzestrat
Mi-e sufletul o lumina de lanterna

MUlţumesc pentru ce mi-ai hărăzit
Te voi iubi in vesnicie acum mereu
Chiar dacă sufletul imi este lovit
Uneori doare suferă îmi este greu

Nu te acuz de ceea ce fac eu
Te port in suflet si in credinţa
M ai ajutat pe drumul cel greu
Te iubesc la bine si in suferinţă

Deschisă-i poarta inimii tăcută
Eu iti aduc o dulce sărutare
Lacrima-mi pe obraz împietrită
Îţi cer acum din sufletu-mi iertare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă iubirii

Hei, cum nu înţelegi tu vântul dimineţii mele
El e povestea, tu iubirea...
A fost sau nu a fost...
Nu ştim şi gata.
S-au împărţit trandafirii şi nopţile
Şi poarta a devenit tot mai închisă
Cum? Tu nu ştii?
Ca dimineaţa asta e numai a ta
O cruce şi un dans ce ne desparte
Nu este moarte, nici iubire.
Fără dragoste şi fără închinări deşarte.
Orice poet ti-ar spune: -"Bate vantul!
Odă inimii mele eşti tu! "
Plecăm, zburăm.
Doar cuvântul undeva în inimi
Pentru dragoste rămâne!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un pas

Hai, viaţă, hai, încă un pas!
Din tine mult n-a mai rămas.
Da-i tot mai greu către sfârşit
Iar eu aşa am obosit...
M-ai înhămat. Nu am scăpat.
M-ai tras-napoi, iar am urcat,
De maluri m-ai izbit şi-am plâns,
Mi-ai dat copii şi-atunci am râs.
Ne-am învoit pe loc să-mi dai
Puterea-ntreagă ce-o aveai
Să-i cresc cu dragostea mea toată,
M-ai răsplătit cu o nepoată.
Îţi mulţumesc! Mi-ai dat să gust
Şi fiere şi un dulce must.
De-acum... nu-ţi cer un lucru mare
Mai ai oleacă de răbdare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată
C-a greşit amarnic şi adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.

Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegreşte. Nu iartă, haina.

Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ţi moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.

Inima nu-şi iartă vina nesfârşită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viaţa mea nu lasă umblarea greşită,
Al meu plâns cu jale şi fierul îndoaie

Dar tu, minunată, înger ca din ceruri,
Toate păsuit-ai şi le-ai şters pe toate.
Mi-ai cântat de una, mi-ai cântat şi-n coruri
Gata ca de nuntă hainele-s curate*.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă oarbă

Merg de-a-ndărătelea de când mă ştiu,
Şi-această funcţie, născând organ,
Mi-a dezvoltat la spate ochiul viu
Ce se transformă zilnic în ochean.

M-oi fi-ntâlnit în cale cu iubirea,
Pe care-oi fi călcat-o, căutând
În faţă, dar în spate cu privirea;
Ocheanul meu să vadă neputând.

De-acum e tot mai clar şi mai agil,
Arareori mai dau în gropi, de prost,
Crezând că, minte-ngustă de copil,
Urmează ce-a mai fost sau n-a mai fost!

Ocheanul meu, (de nu mi-ar fi crescut!),
Mi-arată că nimic din ce-am văzut,
Nici n-am avut, nici nu mai am, nici n-am pierdut,
Ci, orbital, orbeşte am crezut.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu sunt un cântec Spin, tu-ciocârlie surdă-
Eu, lacrimă damnată; tu, plângere absurdă...
Regretul tău, poete, nu crezi că-i prea târziu?
Căci, totul e... zadarnic şi sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevărat...
Sau... m-ai minţit?

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Nici roşu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,

Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,

Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,

Şi tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri şi ochi şi păsări
Se vor preface-n scrum.

poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom mai sti

Ai bătut la uşa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am ştiut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Şi totuşi, te-am pierdut.

Nu pot să-nţeleg cum ai plecat,
Fără doruri şi regrete-n tine,
Cum poţi să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?

Mi-ai lăsat doar vis şi disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut şi-acum te pierzi pe tine.

Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopţile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să ştiu şi nici tu nu vei şti.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de azi şi de ieri

Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aş vrea obştescul adăpost
Să-mi fie la un colţ de drum.

Ştiu al vieţii mele rost
Simţirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.

Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea ştiu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Mai aruncă-mi un sărut,
Mai acordă-mi o privire,
Tot te vreau şi nu te uit
Nici acum, la despărţire!

Ca un muribund îţi cer
O ultimă-mbrăţişare,
Jurământul efemer:
Iubire egal uitare!

Nu contează cât am plâns,
Tu mereu ai vrut să pleci,
Ochii mei nu te-au convins...
Mi-ai lăsat doar tăceri reci!

Să te-ntorc din drum acum
Aş încerca în zadar,
Mi-ai făcut iubirea scrum
Şi-mi laşi durerosul "dar"...

Dar dacă m-ai fi-nţeles?
Dar dacă m-ai fi iubit?
N-aş fi plâns atât de des,
N-ai pleca, cum ai venit!

Mai spune-mi măcar o dată
Că-s frumoasă, că-s nebună,
Dă-mi privirea ce mă-mbată,
Lasă-ţi inima să-mi spună...

Vreau să te păstrez în minte
Cu privirea ta, scântei,
Cu inima-ţi ce nu minte,
Ce mi-ai dat, nu poţi să-mi iei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei să vii

Te-am aşteptat în gând la miezul nopţii,
La cea mai tainică-ntâlnire,
Te-aş fi lăsat să intri, dar momentul
Era ca strigătul iubirii.

Nici uşi deschise sufletului nu aveam,
Doar o părere sub un cer de stele,
Mi-ai arătat cărarea dealtădat',
Să-mi laşi iluziile să mai spere.

Priveam pe lângă tine toată clipa,
Ca un balsam ce împletea o dimineaţă,
Simţeam îmbrăţişarea nopţii ce se duce,
Şi ploi de lacrimi îmi curgeau pe faţă.

De vrei să vii din nou, să vii în zori,
Şi-am să deschid ferestra inimii rănite,
Un basm aş scrie, cum adeseori,
Noi ne-am pierdut în lucruri diferite.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa nebunului

Din pachetul meu de cărţi de joc,
Azi am tras o carte, la-ntâmplare -
Doamne, tocmai cartea cu noroc,
Ea mi-a fost şi vis şi alinare!...

Am privit, apoi, într-un album
Cu-amintirile din tinereţe,
Cine crezi că mi-a ieşit în drum,
Cu privirea ei să mă răsfeţe?...

Erai un boboc de trandafir,
Un boboc mirific de zambilă,
Astăzi, chiar şi eu, în gând, mă mir,
Cum de m-ai putut iubi, copilă?...

Singhuratic lup, orfan şi rău,
Eu eram un semn de întrebare;
Ce-o fi fost, copilă,-n capul tău,
De mi-ai fost şi-alint şi alinare?...

Doamne, ce nebun mai sunt şi eu!...
Parcă-mi vine-a săruta hârtia...
Ştie numai bunul Dumnezeu,
Unde poate duce nebunia!...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ţi zâmbitoare şi vorba-ţi după grai,
Să te privesc şi-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât eşti de suavă să înfloreşti mereu.
Puţine ştii de mine, dar... nu mă ştiu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ţi nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet şi-mi rătăceşti prin gând.
La ce şi amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Şi... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citeşti terţina în văzul tuturor.
Ţie să nu-ţi mai pese, cum nici nu ţi-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l ştii? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat şi ruga sărutului de dor.

Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
Să vii totuş cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laş la căpătâi,
Să-ţi răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ţi cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereţii reci.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu🌸

Tu mi-ai pus stele căzătoare
în păr
şi lacrimi de lalele in inimă.

Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereţii sufletului...
Şi suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieţii.

Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopţile pline de dor
şi m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.

Mi-ai fost
şi-n moarte
şi-n viaţă
mărturisire a propriei poveşti.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu mi-ai pus stele căzătoare
in păr
şi lacrimi de lalele in inimă.

Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereţii sufletului...
Şi suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieţii.

Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopţile pline de dor
şi m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.

Mi-ai fost şi-mi eşti
şi-n moarte
şi-n viaţă
mărturisire a propriei poveşti.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul

Copac bătut de ploaie şi de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,
mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,
ajuns cândva departe, în exil,
mi-ai fost balsam şi dulce alinare.

De strajă-ai stat în amintirea mea
să port în sânge patria străbună,
nimic în calea dorului să-mi stea
de voi gândi în limba mea română.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

dedicat lui Irimia-Lucian David

Când un rinichi mi-ai oferit "speranţă de viaţă" mi-ai dat,
de-aceea ne-am şi înfrăţit, dar, elegant, te-am refuzat.
Ai fost sublim în rugăminţi de sănătate şi noroc,
cuvintele-ţi erau fierbinţi, dar nu puteam să îmi bat joc.
Că fiecare-şi duce soarta precum i-o fi în destin scris,
iar tu ai vrut să-mi deschizi Poarta şi să mergem în Paradis.
E greu că în zilele noastre puţini ca tine mai găseşti,
ca un Luceafăr printre astre tu vieţii mele străluceşti.
Mi-ai dat lumină şi speranţă, cu dor de viaţă-am renăscut,
recunoştinţa, cu prestanţă, venea de la necunoscut.
Nici nu te ştiu de unde eşti, poate-ai familie, copii,
şi-i încânţi seara cu poveşti despre un om ce nici nu-l ştii.
Că ţi-a plăcut tot ce-am postat pe Facebook: proză, poezii,
încât te-am impresionat şi frate-ai vrut ca să-mi devii.
Ai tot respectul meu şi stima, nemărginita preţuire,
recunoştinţa şi sublima întoarcere în Nemurire.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

🌸🌸 🌸

Tu mi-ai pus stele căzătoare
in păr
şi lacrimi de lalele in inimă.

Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereţii sufletului...
Şi suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieţii.

Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopţile pline de dor
şi m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.

Mi-ai fost şi-mi eşti
şi-n moarte
şi-n viaţă
mărturisire a propriei poveşti.
🌸🌸🌸

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot a-ţi cere...

îţi cer să uiţi atâtea despre mine,
îţi cer să uiţi, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopţilor prea lungi

când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauţi în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopţi pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranţă,
de ea m-am agăţat cu dinţi,
mi-ai fost un clinchet dimineaţa,
acum trezit îmi ies din minţi

îţi cer, dar nu mai pot a-ţi cere,
să uiţi atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri

de-acum în noapte, fără tine,
de-acum în faţa foilor,
voi scrie rime peste rime,
în rând de foc mocnit, mistuitor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot a-ţi cere...

îţi cer să uiţi atâtea despre mine,
îţi cer să uiţi, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopţilor prea lungi

când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauţi în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopţi pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranţă,
de ea m-am agăţat cu dinţi,
mi-ai fost un clinchet dimineaţa,
acum trezit îmi ies din minţi

îţi cer, dar nu mai pot a-ţi cere,
să uiţi atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri

de-acum în noapte fără tine,
de-acum în faţa foilor,
voi scrie rime peste rime
în rând, de foc mocnit, mistuitor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!