Nu vom mai sti
Ai bătut la ușa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am știut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Și totuși, te-am pierdut.
Nu pot să-nțeleg cum ai plecat,
Fără doruri și regrete-n tine,
Cum poți să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?
Mi-ai lăsat doar vis și disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut și-acum te pierzi pe tine.
Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopțile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să știu și nici tu nu vei ști.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeria Pintea. [Vezi poezii despre trecut, poezii despre noapte, poezii despre viitor, poezii despre suflet, citate de Valeria Pintea despre suflet sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.