În văzul dragostei

piciorul inorogului împiedici
jăratec îi aşezi de demâncare
şi către-a sufletului vindecare
în munţi la arbori ţii multiple predici.

cunosc în raţiune-ntunecare,
te scriu lenos sub zei enciclopedici
îmi vin la căpătâi în şleahtă medici
cu limbi de iască stând în guri flecare.

mai torn în pielea ce mă-mbracă straie
să n-adâncesc al nemuririi morb
cuţitul buzei şoapta dacă taie.

iar în auz tăcerea o absorb
şi fluturi îmi aleargă-n măruntaie
în văzul dragostei de care-s orb.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Jumbo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârnaie

pe strada cu sensul unic fiinţă
clipa se prostuează cu Dumnezeu,
în iarăşi năvălirea curgerii
e un sânge întărind falusul timpului

de mă renaşti e tot spre a muri

cenuşa e rece, pasărea e-n adânc de cer,
respirarea-mi atinge-n aripă

eşti mai frumoasă când plângi dintr-o jale
în zemuri lacrimale fierbe taina
pe foc al privirilor spre zare,
distanţele se absorb în mine, coastă femeie

îţi scriu de la o margine
gata, gata de a mă arunca în hău
voi avea preoţi de întuneric lenos
şi poate pleoapele tale
cu genele ca de gratii
la temniţa cuvintelor folosite

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Medusa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celuilalt

Pământul e-o batistă cu lacrimi de mistere
şi nu-ţi ajunge viaţa spre-a te mira de toate
dragonul nemuririi în foaie flăcări scoate,
cuvintele de oameni în văzuri austere.
e Dincolo un astăzi de clipă ce-i întruna
dar cugetul acolo e doar paiangul orb
doar tresărirea pânzei i-aduce-n foame struna
tăcut în carne-i ţipă şi-i cântă-al setei morb.
purtându-ţi poezia în nupţialul semn
în forma ta cea fixă aplauzi stih degeaba
ci tot la vânt în arbori tihnirii te îndemn
să-ntunece hârtia stiloul cu silaba.
în zile-acum în linişti o noapte de mai deapăn
la umbră de-al tău codru îmi creşte-al serii jneapăn.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sângelui înnoptat

Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunţi viclene...

Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...

Şi duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerşit
născându-ne în fără de sfârşit
păcatul raţiunii a se şterge...

Cunosc tăcerii viciu-n minţi sculptat
a şti-nţeles de sânge înnoptat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Olaf
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultând tăcerea

de frumuseţe ai făptura udă
şi feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puţină şi zăludă.

tăcerea sta aproape ca sonoră
şi lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
şi rugăciuni o pace grea imploră.

ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-şi găsesc lumină de soroc
şi nu-i auz la ele să asculte.

adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
şi ţes în aer umbre-n nimb de joc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariaj pe pleoape indecise

pe degetul de moarte ţii verigă,
meleag nălucă, umbra taine-şi lasă...
lenos prepari o dragoste de casă
din patimi ce în rosturi să se-nfigă.
de frumuseţe-n chipul tău grimasă
mă oglindeai la tine-n văzul rigă...
pe voci de întuneric iaduri strigă
şi chemi pe sfinţi la oaste numeroasă.
că prin acoperişuri de pagode
ploua-n inel un mariaj hain,
ca şerpi treceau deşertăciuni apode.
pe-amor în colţ de-apocalips anin,
din buze îmi dezbrac, foşnind din ode,
sărutul veşted, putrezit puţin...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Xena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără stih

biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor beţive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.

mă şterg la gură de-alte-n ceas motive
şi-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineaţă-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.

tăceri ne ţes în vise taina-n straie
căzând în linişte ca într-un morb
dar chinul existenţei ne-ncovoaie.

din strigăt de fiinţă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu devenea atingere

între noi era ascuţirea dragostei
în toxicitatea păcatului din perne
eternitatea părea clipa în care suiam
ca într-o caleaşcă având destinaţia visul
deasupra statuie sta cerul
învelindu-ne-n glăsuire a pietrei
adiam tăcerea aceea
cu urechea din spatele timpului
pe muzica aceea ne dansau toate flăcările şi
ochii noştri aveau straie lichide

ne piteam undeva între întrebare şi răspuns
între inimă şi duh poate
eram posibili drumeţi pe calea lui mâine
sângele ne venera minciuna
să se poată aşeza mai lesne
lângă adevăr
nefiindul

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui prof. dr. I. Cantacuzino şi celorlalţi medici care iau masa împreună la "Modern"

Mănâncă toţi. Azi nu ţin predici,
Nu dau reţete de rigoare:
E singurul consult de medici,
La care nimenea nu moare.

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers sonet

cât încă sânge a fiinţă urlă
necoborând din pământeanul ropot
mai am puţinul din înalta surlă...

înfigu-mi umbra-n larma ta de clopot
şi rugăciunea mi-o agăţ de turlă
bisericii veninde, blândă,-n şopot.

de o eternitate-ncerc te-a scrie
dar nu găsesc spre Paradis cheiţa,
îţi netezeşti de frunză-n trup rochiţa
pe sub aceeaşi ploaie cu sicrie.

ci sunt lăuze nopţi ce cuceri-ţ-a
nesomnul, alb, pe taine bisturie
să taie morb în plaga timpurie
şi să întorc spre tine iar peniţa...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vină are cuţitul dacă un nebun, în loc să taie pâine cu el, taie un om?

aforism de Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorarii

Dacă răul dă probleme,
Neputând să-l mai împiedici,
Am ajuns de a ne teme,
Nu de boală, cât de medici.

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru cunoscut

tăceai pe alb cuvântul care cheamă,
ţi-era în sâmbure de fructe veste
ca flori morminte-s în grădini funeste
ce cresc în gândul tău spre ieri în teamă.

când mâine îţi va fi doar de poveste
căzând în amintire, sânge-aramă,
sămânţă-i azi fiinţei încă-n poamă
doar fum de-adie-n pipele celeste.

râzând a teatru-n vămi adiacente
se deschideau corole de sicriu
în pielea ta iubire-n pace-ţi scriu
şi coborând tăcerea în placente.

interioarei zări nu-i da pricină
în raclă cu odaia mea vecină...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schizoapatra

Ţi-e umbra pe nimicuri leziune
şi imn de întuneric porţi în salbă
în pielea ta fiind o rugă alba
vestind apus de oameni pe genune.

Aleargă-n piepturi linişte codalbă
veghind a patra-n har dimensiune
cometă a tăcerii ce ne spune
cu vârf de cer, peniţă-n zodii jalbă.

La oşti chemându-mi visele cu surlă
respir în lacrimi aşteptarea-n uşi
tu mă primeşti în perne, vremea urlă...

Aprind în duh văpaie către duşi
şi plouă în biserici fără turlă
a stins sub Păsări jarul din cenuşi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe căi de veacuri

mă varsă vremea-n sens de prin suişuri
şi doar în morb de ploaie curg în tină
şi-n dulcea ta făptură clandestină
în patrii de cuvinte cu tăişuri.

mai duc rostiri de drag la ghilotină
spre a le curăţa de mărunţişuri
şi ape pietruiesc acoperişuri
dansând sub gene până pe retină.

apoi suiau din soare raze-n scaldă
a duhurilor noastre, ce zâmbesc
prin anotimp cu sângerare caldă.

cu vise de lumină mă umbresc,
metalic duc tăcerea noastră-n haldă,
pe căi de veacuri munţii noştri cresc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Hades
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nălucă pe zare cu trist de femeie

îţi locuiesc a lacrimi ochii minimi
şi moarte bând la birtul de sub aştri
vedenii vin şi înfrunzind sihaştri
ni-s arbori cugetând a mere-n inimi

&

a existenţă amăgirii dintru
cu pasul de enigmă-n iaduri intru...

&

în sânge ni se răsturna minciuna
ce omenesc sub zodii ne cufundă
fiind s-ascult în pieptul tău secundă
ploua cu mine văzul tău întruna

&

aceleaşi vorbe-s însă-n zare scundă
pe alb de zic, de lepăda-mi-aş struna
că tot nu eşti, nici suntem clipei una
tu, nălucire, taine să te-ascundă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Sussy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu rime facile

pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.

ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiţi pe guri şoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.

erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
şi-n înţeles cu miezurile coapte.

din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ţi văzul, mut în multa noapte
şi-n calea apei timpurilor dig.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tril defect

îmi venerez visarea-n taină mică
şi mă îmbrac în ale tale braţe
de inimă amorul să mă-nhaţe
şi crucea asta-n căpătâi mi-e-amică.

sicrie, în eternităţi paiaţe,
lăuntru-mi scaldă, setea toată-mi strică
pe la fântâni o flacără să-mi zică
de pasăre aceleaşi triluri hoaţe.

mormântul tău e tânăr, sur nu are
în mine, unde e hârtia turlă,
grădini acolo-s în amurg de floare.

pe-o iarnă ce tot vine-n alba surlă
la geam de ochi ţi-am desenat candoare
iar îngerul în şoapta criptei urlă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde cosmic

Ci fără-ambrozii trec şi zei la Punte
pe guri de-olimp sărut de moarte-a strânge
plătind, sub lacrima ce sete-nfrânge
un ban de vorbe-n tinereţi cărunte.

Nelinişti beau din ochiul care plânge
în trist de gând cu văzul de sub frunte
când omul scaldă dogme-n zări mărunte
ori de fiind când patimi plouă-n sânge.

Din lumânare fumegau duminici
şi ruga rod de taine bandaja...
Final trăind, născută-n lut deja
a dimineaţă şoaptele-ţi sunt birnici.

Femeie,-n cosmic verde-i, ne reneagă
mereu de brâu sub Măr cu frunza-ntreagă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru soţ

Ţi-am ţinut atâtea predici,
N-o să spui că nu ţi-am spus-o:
Dacă n-apelai la medici,
Doamne, cât ai mai fi dus-o!

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Empiric (de groază)

de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămăşaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...

fiirea are cojile crăpate
şi-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenuşă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...

ci sensuri neavând a da peniţei,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în iţe-i...

că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre şoapta rămăşiţei
de când lumina-n ape se văita...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompierul
Comentează! | Votează! | Copiază!