Dealul

Tu, dealul acela, mamă, îl lasă-
Sunt alţii mai tineri să-l suie-
Pune lacăt de amintiri la casă
Şi vino la mine-n câmpie!

Aici, drumul timpului va lumina
Umbra pasului tău mărunt!
Vreau să obosesc sărutându-ţi tâmpla
Cu buzele dorului mut.

Vom merge încet către Dunăre-
Visul meu de copil, vis prea frumos,
Te voi plimba-ntr-o barcă târzie...
Pe spinarea unui şarpe lucios!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra dorului

Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopţii,
Scoate din singurătate
Sensul vieţii, rostul morţii.

Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Şi ne scaldă-n ceaţa deasă
A şoptitelor cuvinte.

Umbra dorului se-nalţă
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viaţă
Flacăra, de vis nestins.

Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoţeşte zi şi noapte.
Mă învăluie în şoapte
Cu iubirea ei maternă.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul spre neant

Eu vin cu toată viaţa mea şi gulerul deschis
Şi pe peron aştept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări şi nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari şi pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau şi inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ţipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, şi mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aştept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toţi au murit cândva,
Eu sunt de-o viaţă în neant şi nu am cum pleca.

Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-aşez la geam în trenul meu şi simt că-ncep să pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.

|

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mi mamă umbra (amprenta energetică)

- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă şi-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie şi de crini!

Mamă, umbra mea poate să mai fie
Ascunsă tainic ca un scump odor
Pe cărarea ce vine şi duce către vie
Caută-mă mamă când ţi-este tare dor!

Aminteşte-ţi mamă cât eşti pe Pământ
De tine tânără, să vadă cerul ce-ai zidit
Cum presărai mereu mireasma unui gând,
Vise pentru viitor şi candela aprinsă infinit!

De-auzi de mine acum că sunt sfâşiată
De propria-mi eroare, să nu crezi!
Căci am iubirea în care sunt drapată
Şi-n mine joacă mereu lumini, nu vezi?.

Mă visează măicuţă cum te visez şi eu
În nopţi cu lună plină, după zile-ntunecate
Învăluită în lumină pură şi în curcubeu
Mai caută-mă mamă şi prin vise spulberate!

- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă şi-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie şi de crini!

poezie de Elena Armenescu din Joc Tainic (2008)
Adăugat de Alina Teodora Musat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat tăicuţul meu

Te-am visat, tăicuţul meu,
Te-am visat târziu în noapte.
Mi te apropiai de pat
Şi-mi vorbeai încet, în şoapte.

Dragul meu, fecior odor,
Eu simt clipa c-am să mor.
Grijă să ai de a ta mamă,
Că-i bătrână şi-i bolnavă.

Mă uit la el şi-l privesc,
Chipul lui îl preaslăvesc.
Vreau încet ca să-l ating,
Da-mi dau seama că-s în vis.

Şi deodată mă trezesc,
Cu tata vreau să vorbesc.
Însă chipul lui drăguţ
Din vis el mi-a dispărut.

Încet paşii mi-i îndrept
Spre icoană să-i vorbesc.
Să-i vorbesc lui Dumnezeu,
Despre frumos visul meu.

poezie de Dorel Marin (9 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteore

Aici icoanele nu plâng
aici şi-n flori e închinare,
aici suspinul nu mai doare,

Aici lumina nu e albă
aici lumina-i curcubeu,
aici Iubirea este zeu,

Aici fereastra e deschisă
şi drumul suie către cer,
aici miresmele nu pier.

Aici sunt munţi cu palme-ntinse
ce pun alean pe dorul meu,
aici e cald şi bine-n mine
în braţe sunt la Dumnezeu.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea dorului (sonet)

RENAŞTEREA DORULUI
(sonet de restrişte)

Se plimbă dor pe-a speranţei câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.

Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Şi lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.

Dar spiritul dorului renaşte iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.

Va creşte-n speranţe înmugurite
Şi regăsindu-şi iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.

Maria Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când dormi...

Mergând pe drumul lung ce l-am ales,
Aleg un gând urât ce nu l-am înţeles,
Şi-o clipă aş vrea ca tu să-mi dăruieşti,
Un vis frumos din care să nu te trezeşti.

Tu să m-aştepţi să vin pe înserate,
Dar eu să nu pot să vin din păcate.
În toiul nopţii îngerii tăi te păzesc,
Dar eu la acest vis nu râvnesc.

Voi veni încet şi pe-ndelete,
Atunci când trupul meu vrea să se-mbete.
Nu vreau ca liniştea să-ţi necăjesc,
Vreau numai visul tău să-l întregesc.

Iubitul meu, din vis când te-ai trezit,
Gândind frumos, să fii fericit,
Să fii pe valul unde din nou pluteşti,
Vorbind în somn tu gânduri să-mi şopteşti.

Apoi, în patul tău târziu eu voi veni
Şi visul tău uşor se va-mplini.

poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui pescar bătrân

dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
şi-aruncă marea peştii ne-ncetat
către bordeiul meu
de peşti,
răsună-ntreg bordeiul ca de bani
şi iată-acuma,
iat-o...
şi umbra tinereţii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai că ţi-e foame
bine-ai venit...
ia peşti câţi vrei, ia peşti câţi poţi căra
mie mi-i silă, nici să nu-i mai văd
prea mulţi sunt,
mult prea mulţi...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi soarele a scăpătat

Sonete disperate:

Frate Pituţ, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituţ)

Şi soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat

Şi a căzut din cer lumina
S-au stins şi stelele cernite
Şi toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina

Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreţi să distrugeţi floarea
Ce străluceşte o clipită

Mai bine daţi-mi mie visul
Remodelat în paradisul
Care mă duce în ispită

sonet de Ioan Lila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui vis

Visam ca suntem în visul de ieri,
vroiam să înmănunchiez cateva primaveri
să ţi le dăruiesc intr-o cupa de lacrimi
dar nu puteam să-l fac sa zboare spre înalţimi
... aşa ca m-am trezit.
Visam apoi ca suntem în visul unui Univers
ce de atăta învărtit epuizat s-a oprit
iar clepsidra Timpului nostru a pornit invers
pentru a ne da şansa unui nou Rasarit.
... aşa ca m-am trezit.
Visam ca sunt în visul de seară
acolo unde erai şi tu.. in sfărşit
zambeam cand chipul ţi-am zărit în oglinda de ceară
probabil asa a fost de către Destin ursit.
... aşa ca m-am trezit.
Visul meu în visul tău sunt în spirală
şi se ating doar acolo... în Infinit
ştiu ca e vis dar mă simt ca intr-o catedrală
înconjurată de iubire şi de Bine... aşa ca fericită m-am trezit.

poezie de Adela Bădulescu (2011)
Adăugat de Adela Bădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Eu sunt mama-ngrijorată
Tu copilul alintat
Ţi-este faţa-mbujorată
Oare-ai plâns sau ai cântat?...

Mamă?... Nu!... Tu eşti aleasă
Ani în braţe să te strâng...
Eu aş vrea să-mi fii mireasă...
Şi-acum pot să cânt... să plâng?

Mireasă?... Ooo!.. Frumos nume!...
Dar e greu în gând să-l strângi
Vrei să fugi cu mine-n lume?...
Cântă!... Eu nu vreau să plângi.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către nicăieri

Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori şi plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic
Şi de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,
Uşor de străbătut şi poate,
Ce ţie-ţi pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut
Să se pietrifice cu moarte
Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut.
A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai eu
Mai ştiu ce-nseamnă şi odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-şi găsească tihna.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de îndoliere

Şi noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, aşa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Şi noaptea ca un vis se lasă
Şi frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viaţă,
Tu ai sperat că-ţi vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă –
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ţi fie calea mai uşoară...
Oh, iartă-mă, măicuţa mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuţă-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm şi te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuţă prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Şi-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuţă, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greşit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi-n noapte-i mare jale,
Nu-ţi mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îţi pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar şi iar...
Doar tu ştii cum se moare.

Şi eu sunt candelă aprinsă
Şi lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă şi sunt tristă
Şi-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îţi las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Şi cerul plânge, aşa i-e vrerea,
Clopotniţa răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuţă, noapte bună!"
De-acum veghezi tristeţea mea
Şi vântul suflă-a jale,
Măicuţă dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-aşezi în palma mea
Şi plângi şi tu! Şi tu eşti tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Şi doliul se revarsă
Pe cer măicuţă... şi în gând...
Tu nu mai eşti acasă.

În casă e lumina stinsă
Şi cerul plânge,-aşa i-e vrerea
Şi ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Şi noaptea ca un vis se lasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornii să duc...

pornii să duc în cârcă a doua jumătate
de veac muiat în pâclă şi uns cu nedreptate
uşor mi-a fost cu prima- un Cronos lent din greacă
când tâmpă şi sublimă, când oarbă şi posacă,
iar drumul curge parcă-i un râu în şerpuire
pe râu numai o barcă - în barcă omenire
în fund de zări se vede noian de-ntunecime
în formă de monede şi alte sinonime
alături merg cu drumuri, duc timpul meu în spate
îl scald mereu în fumuri de ape nespălate
mereu îl bag în găuri de şarpe sacadate
mereu îl scot din hăuri turnate pe la spate
îl vreau intact şi sobru ajuns în veşnicie
şi falnic ca un codru şi larg ca o câmpie
îl vreau un pisc de munte şi val îl vreau, de mare
îl vreau cu stea în frunte şi stele la picioare
îl vreau ca pe-o podoabă cu nimb îl vreau de focuri
îl vreau ca pe-o zgârcioabă (de timp nu de norocuri)
şi-ncă mai vreau să-mi ţese din har înţelepciune
chiar dacă n-o să-i pese că sunt demult jenune
pornii să duc în cârcă a doua jumătate
de veac muiat în pâclă şi uns cu nedreptate
uşor mi-a fost cu prima- un Cronos lent din greacă
când tâmpă şi sublimă, când oarbă şi posacă...

poezie de Iurie Osoianu (30 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă târzie

O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Şi plâng!
Mi-e viaţa şi visul, azi, tristul amurg.

Mi-e gândul amară şi casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Şi mie
Mi-e dor de copii şi nepoţi bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la ţară.

Mi-e dor de muşcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Şi el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...

Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopţii ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toţi aţi plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am să strâng în braţe iarba
ca şi cum te-aş strânge pe tine,
lumina din ea va tresări ca un copil în somn
şi eu voi merge mai departe pe drumul meu,
având grijă să-mi crească frumos aripile,
ca să te pot iubi din plin cu ele...

Miros de iasomie şi cioburi de cer,
ca un semn, într-o carte abia născută...
Numai tu vei afla când visul din icoană
îşi va face semnul crucii,
iubindu-ne într-o profundă tăcere...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Dacă-i o lege, vreau s-o calc,
Dacă-i un jurământ, să-l ţin,
Dacă-i o foaie, s-o îmbrac,
Dacă sunt foi, să mă abţin

Dacă eşti tu, să te susţin,
Dacă sunt alţii, să ne lase,
Dacă sunt nopţi, să dau festin,
Visând la zile glorioase

Tu-mi eşti busolă şi atlas,
Extras de cont, atac de cord,
Diavol şi iconostas,
Etern acord si dezacord

Aşa că vino şi rămâi,
Am o banchetă pentru doi,
Drumul e încurcat şi şui,
Ruta perfectă pentru noi.

poezie de Teodor Burnar (2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Zăpuşeala nopţii se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ţi va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vişinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzeşte,
mândru, falnic, înfloreşte,
timpul retezându-i viaţa,
ofilind încet, speranţa.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urcat, pe dealul nucilor

Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd şoimii cum se înalţă,
Când badea mă tine în braţe,
Am urcat pe dealul nucilor.

Nucilor batrăni, înalţi şi verzi,
Pe bădiţa să-l opriţi din mers,
Că îl aştept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
În braţe cu un buchet de flori,
Coroniţă să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădiţa dor cu dor,
Şi-am făcut un legământ
Să ne iubim şi-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!