
Cât o mie de cuvinte
Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.
În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.
Doritul meu, singurătatea mea,
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cât o mie de cuvinte
Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.
În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.
Doritul meu, singurătatea mea
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributul
Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...
Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...
Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...
poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogați, săraci, egali în fața morții,
Sub coasa ei cădem, ca vechi datornici.
Ăsta-i tributul nostru-n fața sorții,
Dar să-l plătim, nicicând nu suntem dornici.
catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
și-a luat toamna tributul de verde
și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...
și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt acela
Eu sunt acela care cântă
O datorie de Poet
Tributul unui zbor ascet
Pierdut cu fiecare trântă
Iar salturile înspăimântă
O viziune de cadet
Pe care poate un profet
O vede cu aripa frântă
Și păsările care cântă
Apusurile violet
Sunt numai lacrimi, un buchet
Al celui ce binecuvântă
Eu sunt acela care cântă
O datorie de Poet
Când trece luna prin brădet:
Un zbor de Poezie sfântă!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt din pupa
Mi-e dor de tine ca și când
Aș trece marea cu vaporul,
Escalele îmi sporesc dorul
Și n-am din pupa nici un vânt.
Tu, nepermis iubirii ești,
Dar ea nu-mi este interzisă,
Căci viața mi-e în ea cuprinsă,
În circumstanțele firești.
Eu vinovată sunt moral,
-Se sinucide înc-o vară,
Fără să-mi pese c-o s-o doară-
Când noi ne-am despărțit brutal.
Sper totuși să te văd curând,
Mi-e dor de tine ca și când...
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregire
"Adu-ți inima acasă, mi-ai spus,
Și o s-o hrănesc!
A te iubi
Înseamnă a retrăi
Printr-o eternă primăvară
Lângă tine, Mioara!"
"Tu ești ceea ce mă întregește, ți-am spus.
Rareori în viață este 'pentru totdeauna',
Dar, iată,
Se întâmplă cu noi, acum, iubirea,
Mario!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e loc pentru doi
Am trecut pe lângă fericire.
Leneșă, dormea pe patul ei,
Nu ne-a dat nicio-mputernicire,
Doar a nins pe noi cu flori de tei.
Am admis că-i sinceră cu mine
Și c-a rupt din timpul ei un pic,
Chiar și lacrimile ei puține,
Tot au fost mai mult decât nimic.
Mi-a zis foaia albă de hârtie:
"Nu e loc în viață pentru doi!"
"M-am întors la tine poezie,
Să rămână vorba între noi!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipocrizia este tributul pe care viciul îl plătește virtuții.
citat din Grover Norquist
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea plătește, încă, tributul asupririi omului de către om.
aforism de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
- gelozie
- Gelozia este tributul pe care mediocritatea îl plătește geniului.
definiție de Fulton J. Sheen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvinte pierdute-n eter
cer azi tributul de ieri
eu caut un sens
și mai sper
că nu sunt doar
vorbe rostite prin ger
topite de soare
când stelele pier.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă sub ploi
Tot plouă. Prea multă tăcere
Se așternuse ca un strat de praf,
Iar dragostea, căzută în zăcere,
Se răsucea-n coșmaruri pe cearșaf.
Tot plouă. Pe acoperișuri
Bat darabana stropii înciudați,
Cum niște pumni, plini de reproșuri,
Arată înspre noi, doi condamnați.
Tot plouă. N-ai niște cuvinte,
Pe care să le ții deasupra mea?
Mireasă, flori și legăminte,
Rămân sub ploaia care mă tocmea.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru E.C..
... stai Basarabie puțin
să-l pomenim
pe cel plecat să-și are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ți-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăți
la fel ca el să le arăm
în alte vieți...
poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anim singurătatea scriind. N-o las să se plictisească!... Dar, cel mai mult mi-ar fi plăcut s-o pictez!
aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptare
Mă voi face cămașa ce-o porți,
Și postava în care frămânți
Pâinea jalei pe care-o mănânci,
Insomnia pe care-o suporți.
Cu genunchii la gură voi sta
Și cu brațele moi atârnând,
Furișată tiptil într-un gând,
Într-o altă poveste, cândva.
Peregrin levantin pe pământ,
Înspre Marea cea Moartă pornesc,
Să învăluie ea în firesc
Trupul meu de tăcere înfrânt.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, ca o rodie
Iubitul meu, apleacă-te și adună
Din trupurile noastre care ard,
Scânteile ce pot să recompună
Iubirea. Să nu piară în hazard!
Această plinătate dureroasă,
-O rodie din care ne-nfruptăm-
Pe cât ne este azi de generoasă,
Pe-atât ne va fi dat să îndurăm.
Ca într-o za de carne și dorință
În palma ta se-ascunde pumnul meu,
Și în strânsoarea care-l înființă
Rămâne precum un opiaceu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
definiție de Jean de Rotrou
Adăugat de Peter Gluck

Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeți-vă
O moarte din o mie de tăieturi
Este umblarea omului pe pământ.
Liberi suntem doar în pruncie,
Până când niște părinți ne învață
Cum este să iubești din frică:
"Temeți-vă de Dumnezeu și... dați-I slavă!"
Citiți și răscitiți cartea aceea neagră
Despre care spuneți că
Este bine s-o aibă oricine în casă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul singurătății
Această încăpere strâmtă
Ce pare a fi viața mea,
Cuprinde numai rime-n ea
Plus visul care mă frământă.
Luna-n haloul ei de sfântă
Cu indulgență oglindea,
Această încăpere strâmtă
Ce pare a fi viața mea.
Singurătatea ne-ntreruptă
Îmi e decor, îmi e perdea
De ploaie, ca-ntr-o zi de nuntă
Din care mirele lipsea.
Această încăpere strâmtă...
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!