Părelnică...

Sunt o copertă aspră cu titlu imoral,
Pe file cu esenţă de filosof sacral...

Sunt un azil de gânduri ce-şi fabrică eseu,
Din ziduri reci cu-o poartă sculptată-n dumnezeu...

Sunt un nimic din totul şi totul din nimic,
Pretind un bun tovarăş, al unui inamic...

Când dragostea-i imensă scăpată tumultuos,
Din hâdul boţ de humă, mă simt mărinimos...

Departe mi-e realul de plasic înrămat,
La braţ, naiv mă poartă, fantasticul sedat...

Sunt foc de mitralieră cu gloanţe oarbe-n ea,
Riposta e uşoară, răbdarea tot mai grea...

Sunt mai puţin ca tine, ca altul sunt mai mult,
Viziuni de geometrie dintr-al genezei cult...

Născut sînt cu bravură, îmbătrânind în prunc,
Strâng clipe de tăgadă pe care-apoi le-arunc...

Sînt flamură de aur într-un prezent complex,
De şteahuri şi ruine intrate în reflex...

Calc pe un preş de ceaţă umplut vârf de-afront,
Eu nu mă port pe palme, ci-mi dau chiar câte-un ghiont...

Prin păduri de capcane vâslesc anevoie,
Fără aripi zbor seara pe vânturi în voie...

Lacrimi vreau să se verse, când eu n-am să mai fiu,
Fiindcă mă voi întoarce şi iar – sunt - am să scriu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (Neg-Nul)

Şi neghiobii pretind că sunt oameni deştepţi.
Şi cei neîndurători pretind că sunt îndurători.
Şi nelegiuiţii pretind că nu sunt nelegiuiţi.
Şi nemernicii pretind că nu sunt nemernici.
Şi cei nemiloşi pretind că sunt miloşi.
Şi neobrăzaţii pretind că au obraz.
Şi cei neomenoşi pretind că sunt omenoşi.
Şi nepoliticoşii pretind că sunt politicoşi.
Şi nerecunoscătorii pretind că sunt recunoscători.
Şi cei nerespectuoşi pretind că sunt respectuoşi.
Şi nerozii pretind că sunt deştepţi.
Şi neruşinaţii pretind că au bună-cuviinţă.
Şi cei neserioşi pretind că sunt serioşi.
Şi cei nesimţiţi pretind că au bun-simţ.
Şi cei nesinceri pretind că sunt sinceri; mai ales cei nesinceri...
Şi cei nestatornici pretind că sunt statornici; mai ales cei nestatornici...
Şi netoţii pretind că sunt deştepţi.
Şi netrebnicii pretind că nu sunt netrebnici.
Şi nevolnicii pretind că sunt oameni capabili.
Şi oamenii de nimic pretind că sunt oameni de caracter; mai ales oamenii de nimic...
Şi nulităţile pretind că sunt genii; mai ales nulităţile...
Şi nulităţile pretind că sunt oameni de valoare; mai ales nulităţile...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pestriţe...

Aripi de pui congelate sau fripte,
Prin coteţe de ouă sau date pe cripte,
Aripi de porc făgăduite-n discursuri,
Aripi de fier ce te cară-n văzduhuri....

Pe aripi de fluturi
Îmi arde stomacul,
Cu aripi de înger
Pe umeri stă dracul,
Pe aripi pufăite
Din fire-aromate
Şi bahice aripi...
... simţiri minunate!...

Când te-aud,
Când te văd
Când te simt sunt zvârlit
Pe aripi duioase ce mă fac împlinit...
Sunt tot o aripă,
Sunt tot hotărât,
Dar să nu calc smintit,
Să-mi stea aripa-n gât!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi voi mai fi

Încrezut, naiv, deştept,
Narcisist fără defect.
Aiurit, vulgar, ţicnit...
Simplu spus: un ipocrit.

Eu sunt tot ce mi-am dorit,
Sunt nimic din ce-am simţit,
Sunt ascuns, nu sunt privit,
Eu sunt totul, sunt nimic.

Prefăcut, exagerat,
Nesimţit şi deplasat.
Un ciudat, un diferit,
Nu sunt simplu de citit.

Aia-i mască, ăsta-i scop,
Ăla-i test fără noroc,
Ăsta-i gând cu sentiment,
Ăla-i fapt făcut atent.

În prezent un râu vestit
Plin cu fire de nisip.
Plin cu lacrimi şi eşec,
Gol de tot ce eu aştept.

Sunt un om cu vise vii,
Încercând eu voi trăi,
Înc-un test, Încă o mască,
Iar eşec c-un râu să nască.

Eu sunt totul, sunt nimic,
Doar aştept să pot să-ţi zic,
Să-ţi rostesc în zori de zi
"Sunt Andrei... şi voi mai fi".

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreţie,
Trăiesc din ameţeala cerului;
Tu eşti o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-şi caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aş da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu şoimii şi areţii,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălţimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipseşte,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
şi, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.

Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Şi mor, şi mori.

Fie-ne ţărâna uşoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Şi nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.

Sabat Şalom!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

O fântâna de lacrimi,
De vorbe
De vis...
Clipe vin să se-adape
Cu ce încă
N-am zis...
Nicovală răzbită
De-atâtea
Tăişuri
Purtate de gânduri
De vânt
Prin hăţişuri...
O strună ciupită
Agale
De dor,
Stau demoni şi îngeri
S-asculte
De-amor...
Punte-ntre maluri
De zâmbet
Şi chin
Sub marea imensă
De lapte
Şi vin...
Sunt...
Un gol pe deplin...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pam-pam

Sunt umbra micii bucurii
şi a durerilor intense,
sunt tot ce-am fost şi nu voi fi
cu preţul vrunei recompense.

Sunt boare unui vis pierdut
ne'nsufleţit de cutezanţe
da's tot ce-am vrut şi am făcut
fără lacune şi uzanţe.

Sunt amintirea unui dor
ce-a prins contur pe o iubire
sunt coastă-abruptă, sunt ponor,
sunt ploaia fără păgubire.

Sunt nerostiri într-un surâs
ce nu-ţi va spune niciodată
dacă sub el am râs sau plâns,
sau amândouă deodată.

Sunt uneori, ahhh, cum mai sunt
sub o migrenă sufletească
când leacu-i amănunt mărunt:
îmbrăţişarea omenească.

Dar cine-s eu să spun ce sunt
când mintea mea patine poartă
pe gheaţa părului cărunt
doar valsul gândului mi-e soartă.

Nu mai scriu versuri... sau mai scriu?
cine mă simte, nu mai spună,
mi-e-atât de bine în pustiu
tăcută, tristă şi... nebună...

24.02.2022

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (A-C)

Şi abjecţii pretind că nu sunt abjecţi.
Şi adulterii pretind că sunt fideli; mai ales adulterii...
Şi afemeiaţii pretind că nu sunt afemeiaţi.
Şi cei agresivi pretind că sunt paşnici.
Şi antipaticii pretind că sunt simpatici.
Şi aroganţii pretind că sunt modeşti.
Şi arţăgoşii pretind că sunt calmi.
Şi avarii pretind că sunt generoşi.
Şi bandiţii pretind că sunt cinstiţi.
Şi bădăranii pretind că nu sunt bădărani.
Şi beţivii pretind că nu sunt beţivi.
Şi bezmeticii pretind că nu sunt bezmetici.
Şi blegii pretind că nu sunt blegi.
Şi boii pretind că nu sunt boi.
Şi bolânzii pretind că nu sunt bolânzi.
Şi calomniatorii pretind că nu sunt calomniatori.
Şi canaliile pretind că nu sunt canalii.
Şi cei lipsiţi de caracter pretind că au caracter; mai ales cei lipsiţi de caracter...
Şi certăreţii pretind că sunt nu sunt certăreţi.
Şi cei lipsiţi de coloană vertebrală pretind că au coloană vertebrală; mai ales cei lipsiţi de coloană vertebrală...
Şi corupţii pretind că sunt oameni cinstiţi; mai ales corupţii...
Şi cretinii pretind că sunt oameni normali.
Şi oamenii cruzi pretind că sunt miloşi.
Şi curvarii pretind că nu sunt curvari.
Şi curvele pretind că nu sunt curve.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (O-Pot)

Şi obraznicii pretind că au bună-cuviinţă.
Şi cei obsceni pretind că sunt pudici.
Şi cei obtuzi la minte pretind că sunt inteligenţi.
Şi cei fără onoare pretind că au onoare; mai ales cei fără onoare...
Şi oamenii ordinari pretind că sunt oameni extraordinari; mai ales cei ordinari...
Şi cei orgolioşi pretind că sunt modeşti.
Şi cei ostili pretind că sunt prietenoşi.
Şi paranoicii pretind că nu sunt paranoici.
Şi paraziţii pretind că sunt trăiesc din munca lor; mai ales paraziţii...
Şi parşivii pretind că nu sunt parşivi; mai ales parşivii...
Şi parveniţii pretind că nu sunt parveniţi; mai ales parveniţii...
Şi păcătoşii pretind că sunt neprihăniţi; mai ales păcătoşii...
Şi penalii pretind că sunt nu încalcă legile; mai ales penalii...
Şi cei penibili pretind că nu sunt penibili; mai ales cei penibili...
Şi perfizii pretind că sunt sinceri; mai ales perfizii...
Şi perverşii pretind că nu sunt perverşi.
Şi pesimiştii pretind că sunt optimişti.
Şi piloşii pretind că nu sunt piloşi.
Şi plagiatorii pretind că sunt originali.
Şi ponegritorii pretind că nu sunt ponegritori.
Şi porcii pretind că nu sunt porci; mai ales porcii...
Şi cei porcoşi pretind că sunt cuviincioşi.
Şi potlogarii pretind că sunt cinstiţi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (S-Ş)

Şi cei sadici pretind că sunt miloşi.
Şi cei sarcastici pretind că nu sunt sarcastici.
Şi săriţii pretind că sunt oameni normali.
Şi scandalagiii pretind că nu sunt scandalagii.
Şi sceleraţii pretind că nu sunt sceleraţi.
Şi scrântiţii pretind că sunt oameni normali.
Şi secăturile pretind că nu sunt secături.
Şi cei semeţi pretind că sunt modeşti.
Şi cei servili pretind că nu sunt servili.
Şi cei sfidători pretind că nu sunt sfidători.
Şi sforarii pretind că nu trag sfori; mai ales sforarii...
Şi cei slugarnici pretind că nu sunt slugarnici.
Şi slutele pretind că sunt frumoase.
Şi sluţii pretind că sunt frumoşi.
Şi smintiţii pretind că sunt oameni normali.
Şi smuciţii pretind că sunt oameni normali.
Şi snobii pretind că nu sunt snobi.
Şi sonaţii pretind că sunt oameni normali.
Şi sperjurii pretind că nu sunt sperjuri.
Şi oamenii strâmbi pretind că sunt oameni drepţi; mai ales cei strâmbi...
Şi cei strâmbi pretind că iubesc dreptatea.
Şi cei stricaţi pretind că nu sunt stricaţi.
Şi stupizii pretind că nu sunt stupizi.
Şi cei suficienţi pretind că sunt modeşti.
Şi şantajiştii pretind că nu sunt şantajişti.
Şi şarlatanii pretind că nu sunt şarlatani.
Şi cei şireţi pretind că nu sunt şireţi.
Şi şmecherii pretind că nu sunt şmecheri.
Şi şovinii pretind că nu sunt şovini; mai ales şovinii...
Şi şpăgarii pretind că nu sunt şpăgari.
Şi şuţii pretind că sunt cinstiţi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct şi de la capăt

aproape mă învârt cu tine in loc
nu mai sunt stabil
sunt altul,
iubito, sunt altul, poate altceva
dragostea nu mă mai poartă departe
romantismul mi-a secat subit
până am devenit incolor,
crede-mă, chiar
nu pot,
nu mai vreau
să pictez,
să însăilez pe inima unsă cu lacrimi
o simt,
ah, vechile plăceri,
n-au decât să vină
să mă coplesească cu încăpăţânare
tu ce-i mai poţi oferi?
nu mai vrei, nu mai poţi
punct şi de la capăt pentru doi
noi amândoi.

poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (Pr-R)

Şi pramatiile pretind că nu sunt pramatii; mai ales pramatiile...
Şi oamenii prădalnici pretind că sunt cinstiţi.
Şi prădătorii pretind că sunt cinstiţi.
Şi oamenii prefăcuţi pretind că sunt sinceri; mai ales oamenii prefăcuţi...
Şi oamenii primitivi pretind că sunt rafinaţi.
Şi profitorii pretind că nu sunt profitori.
Şi prostituatele pretind că nu sunt prostituate.
Şi prostănacii pretind că sunt deştepţi.
Şi proştii pretind că sunt oameni deştepţi; mai ales proştii...
Şi pungaşii pretind că sunt cinstiţi.
Şi pupincuriştii pretind că nu sunt pupincurişti.
Şi puşlamalele pretind că nu sunt puşlamale.
Şi puturoşii pretind că sunt hărnici.
Şi cei ranchiunoşi pretind că sunt iertători.
Şi rasiştii pretind că nu sunt rasişti.
Şi oamenii răi pretind că sunt oameni buni.
Şi cei răzbunători pretind că sunt iertători.
Şi răufăcătorii pretind că sunt binefăcători.
Şi răutăcioşii pretind că sunt oameni buni.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (T-U)

Şi tălâmbii pretind că sunt oameni normali.
Şi tâlharii pretind că sunt oameni cinstiţi; mai ales tâlharii...
Şi tâmpiţii pretind că sunt oameni deştepţi.
Şi târfele pretind că nu sunt târfe.
Şi tembelii pretind că sunt oameni normali.
Şi ticăloşii pretind că nu sunt ticăloşi; mai ales ticăloşii...
Şi tiranii pretind că sunt oameni buni.
Şi tiranii pretind că sunt democraţi; mai ales tiranii...
Şi tolomacii pretind că nu sunt tolomaci.
Şi tonţii pretind că sunt deştepţi.
Şi trădătorii pretind că nu sunt trădători; mai ales trădătorii...
Şi trândavii pretind că sunt harnici.
Şi cei triviali pretind că sunt decenţi.
Şi trufaşii pretind că sunt modeşti.
Şi tupeiştii pretind că nu sunt tupeişti.
Şi turnătorii pretind că nu sunt turnători; mai ales turnătorii...
Şi ţăcăniţii pretind că sunt oameni normali.
Şi ţicniţii pretind că sunt oameni normali.
Şi ţeparii pretind că sunt cinstiţi.
Şi uitucii pretind că au ţinere de minte.
Şi cei urâcioşi pretind că sunt oameni plăcuţi.
Şi bărbaţii urâţi pretind că sunt frumoşi.
Şi femeile urâte pretind că sunt frumoase; mai ales femeile urâte...
Şi cei ursuzi pretind că sunt oameni veseli.
Şi cei uşuratici pretind că sunt oameni serioşi.
Şi utopicii pretind că sunt realişti.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (D-G)

Şi demagogii pretind că nu sunt demagogi; mai ales demagogii...
Şi cei lipsiţi de demnitate pretind că au demnitate; mai ales cei lipsiţi de demnitate...
Şi demenţii pretind că sunt oameni normali.
Şi depravaţii pretind că nu sunt depravaţi.
Şi descreieraţii pretind că sunt oameni normali.
Şi desfrânaţii pretind că nu sunt desfrânaţi.
Şi dilii pretind că nu sunt dilii.
Şi dobitocii pretind că nu sunt dobitoci; mai ales dobitocii...
Şi duplicitarii pretind că sunt sinceri; mai ales duplicitarii...
Şi oamenii duşmănoşi pretind că sunt prietenoşi.
Şi egoiştii pretind că sunt altruişti.
Şi escrocii pretind că nu sunt escroci.
Şi extremiştii pretind că sunt toleranţi.
Şi oamenii falşi pretind că sunt sinceri.
Şi fanaticii pretind că sunt toleranţi.
Şi fanfaronii pretind că sunt modeşti.
Şi fariseii pretind că nu sunt farisei; mai ales fariseii...
Şi făţarnicii pretind că sunt sinceri; mai ales făţarnicii...
Şi fricoşii pretind că sunt curajoşi.
Şi oamenii fuduli pretind că sunt modeşti.
Şi cei furioşi pretind că sunt calmi.
Şi gangsterii pretind că sunt cinstiţi.
Şi gogomanii pretind că nu sunt gogomani.
Şi grandomanii pretind că sunt modeşti.
Şi grobienii pretind că sunt bine-crescuţi.
Şi grosolanii pretind că sunt politicoşi.
Şi guralivii pretind că sunt tăcuţi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără inspiraţie

Sunt cufundat în neputinţă
Oricât încerc şi am voinţă,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu văd, mi-e goală minte...

Şi sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoţie, n-am ţel,
Este ca şi cum aş fi mort
Epuizat, fără efort...

Şi-mi face rău şi nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă...
Sunt ca un autist, mi-e frică.

Şi boala parcă nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul...
S-a dus poemul, carnavalul.

E-o zi când pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent...
În fond, un semn de... impotent!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (Inv-L)

Şi invidioşii pretind că nu sunt invidioşi; mai ales invidioşii...
Şi ipocriţii pretind că sunt sinceri; mai ales ipocriţii...
Şi istericii pretind că nu sunt isterici; mai ales istericii...
Şi încăpăţânaţii pretind că nu sunt încăpăţânaţi.
Şi încrezuţii pretind că sunt modeşti.
Şi încuiaţii pretind că sunt descuiaţi.
Şi înfumuraţii pretind că sunt modeşti.
Şi îngâmfaţii pretind că sunt modeşti.
Şi înşelătorii pretind că sunt cinstiţi.
Şi josnicii pretind că nu sunt josnici.
Şi cei care jură strâmb pretind că jură drept.
Şi cei care îşi calcă jurământul pretind că nu îşi calcă jurământul.
Şi laşii pretind că sunt curajoşi.
Şi lăudăroşii pretind că sunt modeşti; mai ales lăudăroşii...
Şi leneşii pretind că sunt harnici.
Şi lichele pretind că nu sunt lichele.
Şi limbuţii pretind că sunt tăcuţi.
Şi linguşitorii pretind că nu sunt linguşitori.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul

Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare şi chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat şi senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
şi frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafaţa şi cred
că totul e un coşmar
să mă trezesc n-am habar
şi aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invaţat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad
sunt doar un biet animal
mă chinui s-ajung la mal
să scap de eul vulgar
sunt captiv şi legat
într-un tărâm minunat
- VREAU SĂ RUP LANŢUL -

poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...

În ţipătul de pescăruşi strig eu, dar numai păsările-mi înţeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor şi n-am avântul
Să mă înalţ la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Şi marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
şi versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun şi cină
şi totuşi muşc din lacrimi cu plăcere, când ştiu că mai am veri la rădăcină...
Şi noapte sunt mai mult decât sunt zi şi-n stele mă alint deşi la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă şi când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între gânduri

lumina zace într-un colţ
mi-e sufletul ros de gânduri târzii
la răscruce de zboruri
cer timpului odihnă să scriu
în adâncul clepsidrei noi începuturi
aşteptând zorii de apă
plutesc pe aripi îngheţate de foc
decojesc tulpinile lumii
să fiu frunză la umbra nucului bătrân de acasă
sunt stâncă a zilei nesfârşite
să şterg pleoapele umede ale nopţii
sunt marea rătăcită în ceaţă căutând veşnicia chemării
mă ridic umil şi stingher
strivind sub paşi umbra uitată
clepsidra e goală
măsoară umbre trecute
sfărâmat între gânduri
ascult ecoul clipei ce trece
mă arde atingerea Ta
cu paşii mă plimb prin izvoare de humă
să învăţ să scriu pe boltă silabe de taină
înnodând în zori pământul cu un surâs
urcând pe trepte spre pânze ce ard într-o zare
sunt vuietul lumii în amurg
sunt lacrima mulţimii în ceaţă
sunt glasul ce ţipă sfredelind necuprinsul
sunt valul ce îmbrăţişează femeia
sunt fluture îmbrăcat în lumină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!