Lanțul
Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare și chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat și senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
și frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafața și cred
că totul e un coșmar
să mă trezesc n-am habar
și aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invațat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad
sunt doar un biet animal
mă chinui s-ajung la mal
să scap de eul vulgar
sunt captiv și legat
într-un tărâm minunat
- VREAU SĂ RUP LANȚUL -
poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zoologie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre teroare
- poezii despre superlative
- poezii despre soție
- poezii despre ocean
- poezii despre negru
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.