Fluturi ridicându-se din aceeași țărână
Celui care mă ridică, de câte
ori cad...
Trup nins în rochia de mireasă,
de niciunde vin, doar o întrupare
a sângelui meu fierbinte,
vis frumos printre spinii flămânzi de carne...
Îngerii cos la cămașa mirelui!
Pereții de sticlă au înflorit,
ziua aceasta are un semn desenat în frunte,
iar palma ce miroase a iarbă cosită,
mă ascunde părintește în ea...
Ascultă cum harpa cântă din sufletul meu!
Pune-mi cununa și lasă aerul dintre noi să fluiere,
ca și cum ar fi într-un gât de pasăre,
apoi mâinile să ni le prindem în formă de cruce,
așteptând iubirea ca pe-o împărtășanie...
Fluturi ridicându-se din aceeași țărână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
După ce îngerii trec prin iarbă, ea se roagă să nu fie cosită...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
* * *
Ne ducem iubirea ca pe o cruce,
amândoi ținem de ea
cu mâinile tremurânde
și nu ne dor pietrele
care sunt aruncate în noi,
lumina ne șterge lacrimile de pe față
la fel ca o mamă blândă,
iar rănile au jarul stins.
Ne minunăm cât de frumos
ne cresc cireșii din carne,
aruncând peste toamne
cel mai frumos curcubeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă refac în vers
Mă rup din mine, bucată cu bucată,
La fel cum lemnul, țăndări e sub daltă.
Și nu regret deloc, cât mă refac în vers,
Nimic nu-i mai frumos decât acest demers.
Deși mă strânge ridul, pielea nu îmi plânge:
Un mire și-o mireasă mi se răsfață-n sânge!
Astfel mă simt un ghem ce se destramă-n iarbă,
Văzându-mi tinerețea cum încă vrea să fiarbă.
În streașină de stele mi se oprește gândul,
Iar șoaptele-ți trimise tot prelungește rândul...
Cămașa mea de noapte mi s-a lipit de trup
Și încep să tremur ca foamea într-un lup.
Tu mi-ai promis că vii în visul care cântă
Privighetori frumoase, alese pentru nuntă...
Dar sufletul din mine a decupat din ape
Inelul lunii ce ți l-am lipit de pleoape.
Acesta este semnul că unde ne vom duce
Vom fi inseparabili, cum brațele din cruce...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorire de flaute
După ce aerul trece prin flaut,
înflorește sub aripi de păsări
și are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.
Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o ușă în formă de cerc
se înroșește de așteptare.
Smerită și blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânța de rai.
Până unde crește sufletul în pâine?
Până când?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În rochia de cuvinte,
tu ești un munte,
cel mai frumos,
locul în care îngerii
se întâlnesc
ca să îmi facă în ciudă
că ajung primii la tine,
adorându-ți sânii,
demni de cel mai frumos poem...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă printre spinii ce în carne au pătruns, voi cădea un strop de sânge de pe fruntea lui Iisus.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce semn frumos: doi fluturi pe cumpăna fântânii...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea îmi miroase a ploaie
Fericirea se plimbă prin mine
legată la ochi,
e ca o pasăre împușcată
ce nu vrea să renunțe la aripi,
strigându-mi numele,
în timp ce îl rog pe Dumnezeu
să-mi facă fluturi din trupul căzut,
iar sufletul să mi se plimbe desculț
prin cea mai frumoasă miriște.
Fericirea îmi miroase a ploaie,
o văd ca pe o femeie
ce stă în genunchi
și se roagă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă simt ca un înger crescut la sânul tău
și miros a iarbă proaspăt cosită
când îmi scutur părul
fără să-mi pese
că moartea îmi suflă în ceafă:
atât de frumos bate ceasul vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mestecând aceeași bucată de cer
Tu nu recunoști timpul dintre noi,
îl strivești sub picioare
privindu-mă-n ochi
ca și cum trenul în care suntem
nu va opri nici într-o gară...
Secundele bat de acum
în trup de fluture
și amândoi ne facem cruce
cu mâna celuilalt,
mestecând aceeași bucată de cer,
până când sufletele ne vor da binețe
din ochii lui Dumnezeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare doar mie, sau tot mai mult au început să miroase poemele a îngeri... și îngerii a poeme?
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia e pe marginea patului
Inima mi s-a făcut praf
tot zbătându-se în clepsidra nopții
visând că o altă femeie
mi-a îmbrăcat rochia,
iar tu îi căutai formele prin ea
fără să simți că acel trup era străin
și mâinile ei te prindeau ca într-o capcană
din care nu te zbăteai să scapi,
ci dimpotrivă sperai să te afunzi
ca într-un somn de iarnă lungă.
Numai dorința din mine
a deschis o ușă
prin care m-am strecurat,
agățându-te cu unghiile de coapse,
mi-ai zis, iubito, nici moartea nu poate
să îmi ia mirosul tău inconfundabil
forma sânilor tăi, ca niște aripi de înger,
îmi pare una dintre cărări ce duc spre rai,
iar rochia ta, la marginea patului,
îmi face cu ochiul...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În toată iubirea pentru tine,
țipătul sângelui meu,
se încheagă într-un poem...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înflorit...
A înflorit speranța
Din spinii din cunună,
A înflorit credința
Din țepii ascuțiți,
A înflorit iubirea
Din flamura creștină,
A înflorit și moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit și lacrima
Simbol al suferinței,
A înflorit și soarele
Vâslaș neobosit,
A înflorit și cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tușe de creion,
A înflorit căința
Pe muchii de amvon,
A înflorit virtutea
Sub al iubirii blazon,
A înflorit nemurirea
La al sorții ponton.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre îngerii sculptați
Peste trup presară-mi luna,
ca să mor spre a învia,
dă-mi batista ierbii crude-
semnul de a îngenunchea.
Fă-mi din lacrimă un cuib
mai adânc decât fântâna;
printre îngerii sculptați,
o să-ți prind în taină mâna.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am îmbrăcat cămașa ta
și trupul îmi miroase a ploaie...
îmi șoptești la ureche
despre raiul nostru,
acela în care iarba e una cu noi...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am sărutat mâinile care au străpuns crucea de lacrimi... Doamne, câte aripi pot încăpea într-un zâmbet!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem numai al tău
Știi, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune
ce așteaptă înălțarea,
te ating cu blândețea unui curcubeu
apărut din coastele lui Iisus...
Te port în ochi ca pe o duminică
cu ferestre de iarbă înaltă,
mă privesc într-o oglindă de cer
și îmbrac cămașa ta de mire
în care ți-au rămas bătăile inimii,
luminându-mă atât de frumos.
Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,
îmi râd macii de sub pleoapele timpului;
știu că voi ajunge
așchii de ploaie într-un poem
numai al tau...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul iubirii
Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.
Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!
Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!