* * *
Ne ducem iubirea ca pe o cruce,
amândoi ținem de ea
cu mâinile tremurânde
și nu ne dor pietrele
care sunt aruncate în noi,
lumina ne șterge lacrimile de pe față
la fel ca o mamă blândă,
iar rănile au jarul stins.
Ne minunăm cât de frumos
ne cresc cireșii din carne,
aruncând peste toamne
cel mai frumos curcubeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.