Unde dai...

Voiam şi eu să-mi facă lipitura
Cu fata cea frumoasă din vecini
Şi am rugat-o ca-ntre doi creştini:
-Mamaie, îţi ajut progenitura,

Îţi angajez la firma mea nepotul,
Îi dau lu' fi'ta trei pachete Kent,
De mi-o aduci aici, că sunt potent,
Şi-ţi dau şi nişte bani, să-ţi schimbi capotul.

Când auzi aceste vorbe toate
Mamaia se-nroşi, pe loc, la faţă,
Vorbi la telefon...-Da, bre, se poate!

A zis că, până vine, mă răsfaţă
Cu o palincă sau... nenumărate,
Şi-acum e-n pat... cu mine... dimineaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Am rugat-o pe Grace să facă asta cu mine şi, la momentul acela, mi-a răspuns "Da". Oarecum. Dar...
Joan: Stai puţin, Grace Polk a fost de-acord?
Luke: Cam pe-acolo, da.
Joan: Vai de capul tău.
Luke: Dar nu ştiu dacă îşi aminteşte că am întrebat-o. Trebuie... Trebuie să o abordez iar, sau cum?
Joan: Ce o să poarte? Pentru că nu se fabrică rochii din oboseală.
Luke: Despre ce vorbim aici?
Joan: Ai rugat-o pe Grace să-ţi fie parteneră la bal.
Luke: Am rugat-o să-mi fie parteneră la târgul ştiinţific.
Joan: Uau. Ştiinţa chiar e ca sexul pentru tine.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clark Kent: Nu mă deranjează să ajut pentru o cauză nobilă. Doar că oamenii aceştia sunt...
Martha Kent: Bătrâni şi bolnavi?
Clark Kent: E greu să fac faţă. Nu putem face nimic să-i ajutăm.
Martha Kent: Ai dreptate. Nu-i poţi salva de bătrâneţe şi de boală, dar nu asta contează. Îi salvezi de singurătate.

replici din filmul serial Smallville
Adăugat de Laura Liţescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clark Kent: Ai rugat-o să-ţi explice varianta ei? Poate că nu totul este precum pare.
Lex Luthor: Cât aş vrea să-ţi împărtăşesc eternul optimism.

replici din filmul serial Smallville
Adăugat de Laura Liţescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cea mică se greşi într-o zi şi spuse surorilor cum argatul care le da flori se roşeşte ca o sfeclă când vine înaintea lor şi cum este de curăţel. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte că iese din gura surorei sale celei mai mici, unde începu să o dojenească cu nişte vorbe cam luătoare în râs, cum de numai să se gândească ea a scoate aşa vorbe blânde pentru un argat, căci asta ar semăna că inima ei este pornită a se planisi cuiva.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut om cu stare mare

Sunt frumoasă nu am carte
Tu tataie vino mai aproape
Cineva să-mi facă parte
Ochii-mi joacă pe sub pleoape

Nu am vilă am cocioabă
Caut om cu stare mare
N-am muncit şi n-am de treabă
De-i bătrân n-are cătare

N-am maşină am o roabă
O conduc că-mi este drag
Caut un bărbat de treabă
Nu vreau tânăr vreau moşneag

Să aibă măcar limuzină
Să îl duc eu la plimbare
De cu seară până se lumină
Am eu bani de-o lumânare

Sigur încerc să-mi fie drag
Il ajut să scoată banii de pe card
Am să l oblojesc de frig
Nu greşesc sigur nu mă ard

Când ajung mare doamnă
El bărbatul cel cu stare
Îi dau voie ca să doarmă
Când pe prispă când la soare

N-are voie-n casa mare
Se prea poate îmbolnăvi
Nu-l mai iau nici la plimbare
Cine ştie ce i s-o năzări

Am promis până la moarte
Dar văd că nu este rece
Iau averea doar jumăte
Şi-l ajut repede să plece

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam

Voiam să-ţi spun că ninge şi te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.

Un mărunţiş din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor şi tandru, dar cine să mai ştie
Şi viscolele sterpe incendiază marea,
Aş vrea să-ţi fiu Ovidiu în Getia pustie.

... Şi mai voiam să-ţi dărui un vechi cojoc de oaie,
Şi mai voiam să-ţi dărui un drum până la munte
Şi nişte flori de toamnă, ţinute-ntr-o odaie,
Dar nu ştiu câtă vreme avem de amănunte.

Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ţi spun că-i bine şi n-ai de ce te teme,
Voiam să-ţi spun adio. Voiam să-ţi spun că ninge...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia serii

Sunt, uneori, momente de magie
la care nu te-aştepţi şi te-nfioară
ca lacrimile dintr-o melodie
ce-ţi picură pe suflet din vioară.

Sunt clipele când seara se răsfaţă
în liniştea ce-aduce somnul zilei,
cu un apus ce-o mângâie pe faţă
şi pregăteşte visele copilei.

E scurtă vraja ei, căci noaptea vine
cu un alai de stele şi, grăbită,
o-ndeamnă ca, şi ea, să facă bine
să doarmă lângă sora obosită.

Priveam, surprins, momentele schimbării,
de parcă le-ntâlnisem prima oară,
în timpul ce-acordasem aşteptării
iubitei mele, într-un fapt de seară.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea spune că sunt ca fata din vecini... Cred că aveţi nişte vecini tare ciudaţi!

citat din Kelly Clarkson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineaţă
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Şi mă mut la tine să-ţi povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car nişte vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu ştiu despre destin.
Ascultă buletinele de ştiri,
Ascultă ţiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ţi povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătăţile lumii,
Despre destin.

Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscaţi
Care au crescut bizar între mine şi tine,
Spinii otrăviţi dintre mine şi tine,
Sârma ghimpată dintre mine şi tine,
Eu am să te ajut să înţelegi
Că totuşi vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ţi spun povestea
Despre destin...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din vis

Eşti aici
să te ating?
Să te cuprind?
Eşti aici şi...
totuşi sunt trist.
Te văd şi nu eşti
când te-ating
şi nici nu-ţi cuprind
cuprinsul trupului tău...
Eşti aici? Nu eşti.
Vreau să te simt şi nu te simt.
Eşti nefiinţă sau lumină?
Frumoasă, eşti aici,
eşti în mine,
mă priveşti de necuprins
de neatins...
Eşti fata din vis...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţie

Ochi superbi, frumoasă faţă...
(Încă un atu în plus),
Dar privirea mi-o răsfaţă
Tot de la genunchi în sus.

epigramă de Dumitru Grigoraş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se miră împăratul când auzi de la porc aşa vorbe frumoase şi îndată îşi dete cu părerea că aci nu putea să fie lucru curat. Ar fi voit s-o cârmească împăratul spre a nu-i da fata de soţie; dară după ce auzi că curtea şi uliţile geme de porci, care venise cu peţitorul, n-avu încotro şi-i făgădui. Porcul nu se lăsă numai pe făgăduială, ci intră în vorbă şi se hotărî ca nunta să se facă peste o săptămână. Numai după ce priimi cuvânt bun de la împăratul, porcul plecă. Până una alta, împăratul îşi povăţui fata să se supuie ursitei, daca aşa a voit Dumnezeu.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotul în distracţie la mare

Lefter e, de câţiva ani,
Şi ce dacă n-are bani?
Se distrează la Mamaia
... Cu pensioara lui tataia.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (mai 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna Capulet: Doică, unde mi-e fata? Cheam-o la mine.
Doica: Pe fecioria mea, de când aveam doişpe ani, jur c-am rugat-o să vină. Hei, mieluşico! Hai, buburuză! O, doamne! Unde-i fata asta? Hei, Julieta!

replici celebre din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e casa mea

aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
şi învăţ să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul şi negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteţi înţelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădaţi
de fiecare scândură
aici nu mi-e ruşine
să aşez sentimentele
pe o coală albă
şi să tai cu o linie oblică
trecutul
aici mă simt
eu
pentru o viaţă
trăită

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vorbe

Ţi-am spus, de dimineaţă, "Te iubesc!"?
Nu-mi amintesc, dar nu-i nimic, tu ştii,
Aşa cum ştii că pomii înfloresc
Sub mângâieri de raze aurii.

Dar n-am uitat să-ţi spun, ţi-am spus şi ieri
Şi îţi voi spune încă multă vreme,
Privindu-te sau, poate, prin tăceri
În care ochii mei vor fi poeme.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot te iubesc...

şi-acum tot te iubesc
chiar dacă ninge lacrimi peste mine,
mi-s ochii obosiţi şi îmi doresc
să uit ce bine m-am simţit cu tine

pe cerul îmbrăcat de norii grei
văd chipul tău cum caută libertatea,
ai obosit şi vrei de-acum să-ţi iei
nebune nopţi în care să-ţi afunzi eternitatea

îmi este trupul vlăguit de sevă moartă,
ea mi-a murit căutându-ţi printre plete,
mireasma ta mi-a învelit în ceţe soarta,
cred că şi-acum de tine mi-este sete

mă rog şi lăcrimez noapte de noapte
să te-ntâlnesc arare când şi când,
să-mi umplu gândul pe-nfundate
cu trupul tău, şi-acum îl simt arzând

nu vreau să te umbreşti în sine,
nu vreau să-ţi stau în cale nicidecum,
eu îţi doresc să-ţi fie numai bine,
pe mine uită-mă să-mi văd de drum

nu-ntoarce capul să îţi simt privirea,
păşeşte doar în faţă fredonând,
îmbracă-te cu zâmbet şi uitarea
las-o să-ţi şteargă amintirile din gând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu gâşte

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am minţit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri şi prieteni capricioşi ca vremea-n toamnă –
Şi cu primăvara sosind în oraş călare, ca o doamnă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumini viu colorate

Cade noaptea cu lumini
Azi în podul palmei tale
Şi te cheamă în vecini
Din lumină să-ţi faci cale

În lumini viu colorate
Cluju-ntreg e îmbrăcat
Şi pe străzi încrucişate
Pasul iată ţi-a chemat

Pe aripa nopţii vie
Zboară fluturi de lumini
Sărbătoarea să se ştie
Vine chiar şi în vecini

Din centru în Mănăştur
Cad petale de lumină
Şi în chipul nopţii pur
Nu-ţi mai lasă azi odihnă

Ţi se cere să alergi
Pe la atâtea magazine
Sărbătoarea să-nţelegi
Că vine şi pentru tine

În vitrine mari galante
Cu lumini atât de vii
Eşti chemat ca să ai parte
De-atâtea— chiar de nu ştii

Sunt atâţia manechini
Cu diverse-mbrăcăminte
De vrei lor tu să te-nchini
Să le iai a lor veşminte

Marchetinguri trepidante
Magazine puse-n floare
Până sus pe scări rulante
Totu parcă-i sărbătoare

De mărfuri toate sunt pline
Vase haine prăjituri
Alimente pentru tine
De toate ca să te bucuri

Sunt reclame peste tot
Cu lumini pâlpâitoare
Rafturi pline de compot
Alimente-mbietoare

Un oraş plin de lumină
Polusu acuma este
Tot ce-n minte o să-ţi vină
Poţi să cumperi din poveste

Iulius Mall a devenit
Ţinta pentru ardeleni
Căci Crăciunul liniştit
Nu seseşte din Ardeni

Ci vine din Mănăştur
Cu colinzile-n buchet
Să ai sufletul tău pur
Şi darurile-n pachet

Cea mai scumpă sărbătoare
În oraş iată cum vine
Şi-ţi aduce o urare
Să trăieşti cum se cuvine

Ca un fulg azi de omăt
De uşor şi de curat
Să pui răului tu capăt
Cum Isus te-a învăţat

poezie de Ioan Daniel Bălan (20 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!