Gri colaj
se apropie pipăind
cu mâinile întinse: e întuneric.
până la urmă dă totuși cu capul de zidul
în flăcări, așa cum i-a fost
scris de o mână (?!) de zeu
de demult -
bricoleur, bun prieten al orbului
și al cărămizilor gri
refractare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În timp ce capul
îmi atârnă în poala
ta ocupată de un
smartphone de 10 miare
eu nu
cred că e bine să-ți spun poeziile din dotare
despre viețile simple
ale po
eților ce au fost
primele maimuțe în urmă cu milioane
de ani iar apelul
tău la dragoste parcă nu
se loghează
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțin întuneric
noaptea e singurul anotimp
când e liniște-n cartier
stelele nu
sunt frunze nu cad
decât odată cu capul
poetului rătăcit
printre blocuri de texte
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
B blb blb b
eu blb blb blb cer să îmi văd
la aparat copilul decapitat: uite sunt
chiar avraam - capul său
rotit înspre orele 12
(?!) în patul
de vreascuri anii printre capetele de împărat
capul co
pilului meu veritabil veșnic verde
vioi copilul blb, minus doi
printre oi
umblu cu foarfeca-n mână
cer bucle de sacrificiu mi
am lăsat și mustață bl
b blb blb b
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări ușoare
nu degetele sunt
ude nu
privirile-ar fi primele
unghii date cu geluri de suspinare
(?!) - deși
da, nu voi tolera niciodată
la ud
secvențe apocaliptice-n care
casa ia foc
iar pompierul
face sex cu o bârnă
în flăcări ușoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie ora prânzului; să luăm micul dejun.
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cântec șoptit
Odată am ucis o vrabie,
Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o.
Pe urmă, o zi
Și-o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat,
În mână țineam o bucată de pâine.
Degeaba, mi-a spus,
Degeaba, mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne!
Mai târziu, am crescut flăcăiandru
Și m-am îndrăgostit nebunește de-o fată,
Dar nu știu de ce
Într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată.
Demult nu mai trag cu praștia-n vrăbii,
Demult nu mai merg la nici o-ngropare.
Când soarele-apune
După niste măguri
Și răsare în flăcări din mare.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cântec șoptit
Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o
Pe urmă o zi
Și-o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână țineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne
Mai târziu am crescut flăcăiandru
Și m-am îndrăgostit nebunește de-o fată
Dar nu știu de ce
Într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată
Demult nu mai trag cu praștia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
După niște măguri
Și răsare în flăcări din mare.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
cum se stinge un om
știu cum se stinge un prieten
știu cum te stingi și tu, o, prea
frumoaso am ob
servat că ai vrea că ai vrea că ai v
rea să te caut în întuneric
în sec
vențe mai lungi tu ai vrea!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă
până la urmă
moartea s-a decis
să-și facă de petrecanie
în mijlocul drumului
leșinată
pe dâra fumului
pe buza tunului
un soldat
a găsit-o zăcând
se răscolea într-însa
și poate și-n el
pe brațe
a dus-o până dincolo
de întuneric
pe drumul lui
moartea-și dădea duhul
până la urmă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie miezul
zilei sau nopții unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi
naționale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -
toate gesturile de mulțumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
și se apropie de ecran
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrarea în zid
pe motiv de orb... perfid
am intrat, de-un cap, în zid
iar zidul s-a făcut a cade (?!)
pe un pantof care mă roade
cum rod și anii la un zid
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna care m-a scris
Căzusem din mine;
Pe gresia umedă și rece
a nepăsării.
Probabil călcasem strâmb.
Mai aluneci uneori în greșeală...
nu, nu capul mi-l sparsesem
(aș fi scăpat de bâzâitul enervant al gândurilor)
inima a fost cea care s-a spart.
Unde priveam,
în jur,
erau numai cioburi roșii,
flăcări mici
ce îmi ardeau ochii.
Am plâns, recunosc
lacrimile, însă, n-au reușit
să stingă arsura.
Mâinile, ca niște arbori dezgoliți,
pendule numărând neputințele
Te doineau într-o rugă de taină.
Tu ai fost cel care a suflat peste răni!
Tu ai fost cel care ai lipit cioburile!
M-ai luat literă cu literă
și m-ai însăilat cuvânt.
Cu îndemânarea ceasornicarului
ai rotit cuvintele
și timpul a curs gros,
ca mierea,
în rănile aripilor
ce s-au ridicat în taina versului.
Ieri eram o cumpănă cu ciutura spartă.
Azi fântâna cuvintelor mele și-a ridicat apa
până la buza cerului:
Soarbe-mă poezie!
Tu ești mâna care m-a scris...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul Europa
unul din bloc s-a întâlnit
cu mine: a scos o bară numai rugine
a băgat
întreaga asistență din cartier între
aracii cu trandafiri (?!) totuși strânși
totuși
cu gume de strangulat peste
poate picioarele unor tinere balerine
foarte lebede,-nțepenite
în casa scării comună
europeană. de azi
până azi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpcăunia
are capul și gura de câine, dar nu
să te muște de cu
poate visează
la o femeie cu sânii potabili: o
femeie de apă
chioară, o ceapă (?!)
poate ar trebui învățat la seral
căpcăunul
să fie un domn foarte demn
sau tovarăș de lemn
sau pur
și simplu un prieten cu gura
o idee mai mică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
să fiu prieten cu oamenii foarte
triști care și-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până și mama și tata păreau
niște sugari în brațele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi
dar nu mai am
putere ești tu: o femeie
cu piciorele-n U
până aici
nu mi-a fost urticaria!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presiunea votivă
știi că nu te iubesc
și totuși pui capul de femeie cu fa
cultăți terminate la zi
seara pe umărul meu ca o pernă cu epoleți
(?!) - peste nară
mai strecori și genunchiul cu aripioară
între tapetul de casă și halatul de masă
corporală puțin deplasată
spre roșul votiv al dezvirginării
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna deplină
până la urmă
ne vor strânge cu una
cu două setări
apele din comprese și pigmentul din sânge
ne vor salva
poate pauzele prelungi dintre spații (?!) mult afectate...
ne vor salva
poezia va sta
pe picioarele noastre, firave, până va exersa
forma de capră pansată. de ochii
lunii depline
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pleca
prea departe cu capul
îmi place nespus capul tău
seamănă
cu capul de pustă maghiară hilară
al meu (?!) seamănă cu tărie
cu rachiul
de fructe din grădina prea vie
de la cenadul mai mic
dacât sea
mănul său românesc de
peste mureșul prea aproape
de peștele mult vânat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condorul
trupul cel mai fumos mai
frumos pe care l-am văzut pe fb
a fost al unei incașe care nu
de fapt nu
s-a dezbrăcat decât pentru ochii mei languroși
a și fost
neagră sau arămie sau roșie sau
cine mai știe
și a fost... și
de atunci nu
am mai auzit de talentele ei minunate
până acum
și
așa cred: nu
voi ști niciodată de ce
spune că bine i-ar prinde
câteva milioane de euro pe ne
răsuflate
la culesul porumbului - pe înalte
platouri din anzi
la pieptul meu
de condor căzător, su
râzător, totuși
pană cu pană
din
capcană
în frumoasă
capcană
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!