Fără coșmaruri
Ieri am semnat contract cu noaptea,
să nu-mi trimită vreun coșmar
când se-amețește, stând în bar
până în zori, spre ora-a șaptea.
Deși părea cam afectată,
n-a zis nimic și-a consimțit,
apoi, spre stele a clipit
și a plecat îngândurată.
Am adormit și am visat
doi îngerași mici, dolofani,
ce-n joaca lor de sub castani
întreaga noapte au cântat.
Spre ora șapte m-am trezit
mai odihnită ca oricând
și noaptea mă privea, tăcând...
Zâmbind, i-am spus:"n-ai obosit?!"
Și-a scos ciubotele cernite
și s-a urcat în patul meu,
în mâini ținând un curcubeu
și două stele adormite.
La ceasul de plecat prin baruri,
s-a ridicat și mi-a vorbit:
"Doamne, ce bine am dormit
în patul tău fără coșmaruri!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fără coșmaruri
Ieri am semnat contract cu noaptea,
să nu-mi trimită vreun coșmar
când se-amețește, stând în bar
până în zori, spre ora-a șaptea.
Deși părea cam afectată,
n-a zis nimic și-a consimțit,
apoi, spre stele a clipit
și a plecat îngândurată.
Am adormit și am visat
doi îngerași mici, dolofani,
ce-n joaca lor de sub castani
întreaga noapte au cântat.
Spre ora șapte m-am trezit
mai odihnită ca oricând
și noaptea mă privea, tăcând...
Zâmbind, i-am spus:"n-ai obosit?!"
Și-a scos ciubotele cernite
și s-a urcat în patul meu,
în mâini ținând un curcubeu
și două stele adormite.
La ceasul de plecat prin baruri,
s-a ridicat și mi-a vorbit:
"Doamne, ce bine am dormit
în patul tău fără coșmaruri!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi noapte te-am visat
Noaptea a trecut
În visuri grele m-am zbătut
Și nu pot visul hoinăresc
Să-l tălmăcesc
Gânduri mă cuprind
Lumini în suflet mi se-aprind
Și fiindcă gândul mi-e pustiu
De-aceea-ți scriu
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat
Minciunile din vis
Eu niciodată n-am crezut
Dar noaptea asta m-am temut
De-aceea eu ți-am scris
Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orișicine
Care din voi, visul sau tu, mințiți mai bine
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat
Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orișicine
Care din voi, visul sau tu, mințiți mai bine
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat.
cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
Îți scriu acum o últimă scrisoare
Sufletul meu te strigá in pustiu,
Am inteles ca steaua cazatoare
Dorinte-mplineste daca-i scriu.
La asfintit de soare eu i-am spus
Ca-mi doresc, sa te iau de mana,
Am scris cu lacrimi si-ntr-un plic am pus
Dorul in noaptea cu luna plina.
Pe patul gol, pe asternutul trist,
Am desenat o inima din flori
Si m-am trezit nefericit in zori
Scrisori pentru cine tot am scris?
Ce sa-i fáci, e noaptea far' iubire,
Eu aveam muze, tu aveai scrisori,
Sunt pasaportul meu spre fericire
Daca ar fi sa vii macar in zori.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
Iti scriu acum o ultima scrisoare
Sufletul meu te striga in pustiu,
Am inteles ca steaua cazatoare
Dorinte-mplineste daca-i scriu.
La asfintit de soare eu i-am spus
Ca-mi doresc, sa mi te iau de mana,
Am scris cu lacrimi si-ntr-un plic am pus
Dorul in noaptea cu luna plina.
Pe patul gol, pe asternutul trist,
Am desenat o inima din flori
Si m-am trezit nefericit in zori
Scrisori pentru cine tot am scris?
Ce sa-i faci, e noaptea far' iubire,
Eu aveam muze, tu aveai scrisori,
Sunt pasaportul meu spre fericire
De-ar fi sa vii macar in zori.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul răbdării
Răbdarea stinsă de-așteptări își ia biletul spre niciunde...
Se plimbă, fără niciun chef, prin gara vieții muribunde,
ridică ochii seci, spre mine, fără ranchiună, resemnată,
nemaidorind să mai revină vreodat', dac-ar fi-ntrebată.
Din peticul micuț de timp, ce îl primise la sosire,
n-a înțeles nimic, nicicând, și-a strâns doar lacrimi în privire...
Se-ntoarce unde s-a născut, într-un tărâm uitat de vreme,
să își îngroape și necaz, și ne-mplinire, și durere...
Răbdarea stinsă de-așteptare se urcă-n tren, spre nicăieri...
doar cu biletul și-amintirea, fără bagaj, fără averi...
Gându-i colindă-n vise reci, în miez de noapte adormită,
se învelește-n dor de stele și în răbdare nesfârșită...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile în mine nu mai tac
Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.
Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri așează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.
Și unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu și nu, cu foc,
Se-așează triste, rânduite.
Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani și ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi șoptească.
Pe unele chiar le iubesc,
Mă regăsesc cumva în ele,
Le scriu zâmbind și le cerșesc
Lumina lor din nopți cu stele.
Tăcerile din mine nu mai tac,
Of, Doamne, sunt atât de multe,
Nu știu de timpul meu sărac
Mai are zile... chiar cernite.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul ingerilor morti
conventii ciudate si-nrauriri de stele
se-amesteca de ieri in patul de cristal,
astept un uragan cu nume de fecioara,
ma daruiesc aiurea intr-un sonet banal.
plang irisi la fereastra deschisa de val,
singuratatea toata o poti cuprinde-afara,
cuvintele-s prea goale sa fie de final,
gandurile prea pline sa poti uita de ele.
ea nu mi-a spus nimic din ce-ar fi trebuit,
ea doar mi-a mangaiat visele rebele
si m-a facut sa simt ce nu am mai simtit
din vremea cand m-am coborat din stele
sa-i fiu strain, sa-i fiu iubit
si s-o acopar noaptea cu aripile mele.
sonet de Florin Deroxas (2006)
Adăugat de paladi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feerie
Aripi subțiri de libelule
Se frâng în zbor pierdut în vis,
Cu puf de nori pictează rune
Ce-adună magii din abis.
Fluturi curați adorm în lume,
Culori de catifea șoptind
Spre licurici, ce-mi spun pe nume,
Lumină-n noapte risipind...
Luna îi leagănă-n argint,
Spunându-le de unde vin
Și-n albul-lipsă, în alint,
Îi culcă-n stele din Divin.
O scânteiuță rătăcită
În noaptea mea de feerie
Mi se așază, fericită,
Pe-un fir de Dor, care-ntârzie
Pe Sufletul ce-ngână-n rânduri
IUBIRE caldă, nesfârșită...
În patul meu cu așternuturi
De liniște desăvârșită...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un pește mic.
Și nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă ești așa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre stele
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aș vrea să-l știu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
și numai astrele îl știu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Și nu povara.
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am căsătorit...
M-am căsătorit aseară, c-un luceafăr din apus!
Ochii licăreau argintul, lumilor necunoscute
Un alai de nebuloase, de comete și-a adus,
Avea stele și planete în coroana de pe frunte!
Și-am privit cu gingășie spre făptura-i ca de ceară,
M-am cutremurat la gândul, că și eu devin o stea
Depărtarea de pământ, într-o zi poate-o să doară,
Toate-s reci! Prea mult mister! N-ar vrea oare-aici să stea?
Dar luceafăru-i etern! S-a născut pe-un alt tărâm,
N-are-n el sufletul cald, cum-e-l meu cel omenesc
Cu păreri de rău, i-am spus: unde m-ai zărit rămân!
Ce să fac eu muritoare, în castelul tău ceresc?
Nu cresc flori! Nu iese iarbă! N-ai nimic! Nici primăvară!
Ce pot ochii mei, o viață, decât noaptea să o vadă?
Voi ieși din când în când și privesc ca să apară
Stele, lună și pe tine! Tu lași dorul tău să cadă:
Peste mine, pulberi fine, de argint din infinit,
Și voi ști că-ți amintești de o nuntă! De-a noastră
Lângă mine, niciodată n-ai putea fi fericit,
Îți stă bine! Astru' rece, ce răsari pe bolta albastră!
Te voi căuta prin vise, prin noian de amintire!
Memorând doar pentru mine, clipele de duioșie
Adormind cu un suspin, ca o tandră amăgire,
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian o duse până acasă, mulțumită lui, din nou fără body-guarzi. Coborâră, el deschizându-i atent portiera. Își luă apoi rămas bun, sărutându-i ușor mâna, spunându-i, cu acel surâs al său "noapte bună, colega". Lia-i răspunse timid, deși parcă știa că pentru el noaptea ce va urma nu va fi deloc prea bună, tocmai din cauza ei. Constată însă că el nu era deloc așa cum îl caracterizaseră fetele, colegele ei, ci cu totul altfel, diferit de ceea ce s-ar fi așteptat ea. Nu se purta deloc vulgar, ci dimpotrivă, era tare amabil, galant. Rămase din nou plăcut surprinsă că nu era vulgar, dar tristă din cauza acțiunii ei din acea seară. Îl urmări puțin cu privirea, doar până ce el porni mașina înapoi, spre Institut, apoi fugi repede în casă. Nu se opri să-și salute părinții, care o priviră nedumeriți, nu-și luă pisoiul gri în brațe, ci se îndreptă grăbită spre camera ei, unde intră și se închise, trântindu-se pe patul moale, cu lacrimi în ochi. Uimită de comportamentul fiicei sale, Valeria Stancu porni îngândurată spre camera ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul zburator
Noaptea
Am
patul
plin
de
stele
În
rest
e-
nourat
Halal
pat
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (22 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Drum spre stele
(celui care a fost Gheorghe Pospai)
Deci ai plecat...
Ți-ai luat rămas bun in liniște
Și ai trecut în veșnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viață?
Nu... nu vreau să-ți tulbur liniștea.
Drum lin spre stele.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpânul meu e plecat
Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineață
fără să știu ce muncă
mi-a lăsat să fac.
Am mers la servitoare
și am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"
Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.
Am coborât în curte
și pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"
Tăietorul și-a scuipat în palme,
văzând de treaba sa,
mirat.
Am mers la ciobani
la plugari, la tâmplari,
la țesătoare...
Am mers și prin ogradă,
pe la animale
Nimeni n-a știut ce muncă
trebuia să fac,
așa că m-am rugat,
pentru fiecare.
poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă degeaba
Să nu mă ocolești la noapte
când treci pe strada mea visând
să nu mă ocolești, o, Doamne!
Să nu mă lași cu luna stând!
Îndreaptă-ți ochii spre fereastra
la care eu aștept de mult
și nu-mi lăsa clipa aceasta
într-o neștire și s-ascult
La fel ca ieri și altădată
am amorțit să tot veghez
o viață căreia nu-i pasă
de râd sau plâng sau creionez
Mă rog acum în prag de seară
cum m-am rugat și-n alte dăți
și am aprins o lumânare
să-mpartă noaptea-n două părți
O parte să mă rog la tine
și-o parte să vorbim încet
să îmi arăți, Doamne, ce-i bine
ceva să pară mai concret!
Să nu mă ocolești la noapte
să nu mă lași să mă-nfior
și, Doamne! Spune-mi cine-mparte
norocul care-l știu doar chior?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strasnic vis
Am visat veșminte albe
Într-o seară stând pe pat,
Ochii i-am deschis îndată,
Singură eram păcat!
M-am gândit în jur de-o oră
La iubirea mea dintâi,
Adormit-am lângă scară,
Locul bun de căpătâi.
Și-am visat, pe cine credeți?
Pe iubitul meu plecat,
M-am trezit de dimineață,
El era cu mine-n pat.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!