Nu
Am capul plin
De șerpi ce eclozează
În pustiu
În fața mea îngenunchează
Păduri ce-ar fi putut a fi...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
păduri sau colind
cetină fără de dor
leru-i doar jale
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare viață se desfășoară sub un semn. Semnul meu: "Păduri ce-ar fi putut să fie și niciodată nu vor fi."
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Viata viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi se pare bizar
acest dans al sângelui
tu dormi cu fața spre cer
eu încă mă caut
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantome
auzi cum tremură
vântul în bălți
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?
întoarce-ți fața spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute
alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe fața brăzdată a lunii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața arborilor mei
chip fără mască
fața arborilor mei
apoi
și apoi
și pentru totdeauna
e luciul unei oglinzi
tremurul apei
izbăvirea
viața mea de iarbă
neatinsă de somn
absentă în această tăcere
din care începe ruptura
și ruga
în
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omu-i ca spicul. Cel plin cu capul plecat, cel pustiu cu mustața-n nori.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Hai hui
când pleci
măcar o lacrimă să lași
în viforul din gene
ca un nimic din ce-ar fi fost
și tot ce ar putea să fie
când tac
și tac vorbind
în limba aia
tu știi mai bine
cât de adâncă e tăcerea mea
și singură
stea căzătoare
în pumnul de sare
din lacrima - cuvânt
când pleci așa
fără să spui unde te duci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fata asta nu va trăi
are părul sârmos
ca o clupsă de vulpi
și fața prea albă
ochii prea mari
adânciți în calota polară
dar nu e fața ei
zise tata lu tata
mestecând sub mustăți
o hilară iluzie
el îi zicea tutun de carpați
din ăl mai bun
tata fuma mărășești
și pierea în ochii mei de copil
cu cer cu tot și arme
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curând
rece și umedă
lumina bate
pe învelișul lumii
dinspre păduri
vin zile
în care ne pierdem
pașii voit
ansele rupte din ol
din ol deșirate
trândăvesc pe margini de lut
născute absurd
în pântecul ploii
și fi-vom martorul mut
al adevărului
ce se dezice pe sine
dinspre nord
un alt început
fragil și crud
va naște mesteceni
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchează doar în fața lui Dumnezeu, nu și în fața oamenilor.
aforism de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când clopotele tac
vântul tremură în liturghii
din duminici trecute
circul revine la noi în oraș
nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic
doar vântul se zbate și plânge
în turla din adânc
păduri de clopote... tac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lilieci
cât de adânc
și plin de mister
e timpul scăldării
în bulboană
cărări se închid
pe lungul drum al sângelui
înfloresc stalactite
iar clipa îmi pare a fi
cu mult mai adâncă
decât noaptea răbdării
ce naște în peșteri
lilieci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum
Păduri ce-ar fi putut să fie
Se mistuiesc pârjolite de dorințele mele
Și de lungile tale absențe
Fum.. sunt cuvintele mele
Înnegurând hârtia în volute înecăcioase
Zvârcoliri vremelnice ale tristeții
Undeva mai pâlpâie o geană de foc..
Amintind semințele ce ar fi trebuit să rodească
Se mai aud uneori chemări de crengi carbonizate
Restul e tăcere.
poezie de Ligia Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător
în cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
are puterea să râdă spasmodic
să plângă din prezentul perpetuu de tuș
oameni de ghips
zei cu fața întoarsă pe socluri
într-un trecut ce curge ca apa
pe geamul marii odăi
unde putrezește speranța
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de înot
te rog
lasă-mă să rămân
preț de-o lumină
în timpul tău
și-un pic de cer
dacă-mi permiți să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aș fi putut să-ți dau
preț de-o lumină
o punte și o barcă
mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din minimă decență
moartea nu intră
niciodată pe ușă
se insinuează discret
în lemnul ferestrei născut
din alte unghiuri
păduri îngenunchiate
și colonii de cari abandonate
în lungi nopți ce îngroașă
oasele celor ce au uitat visul
sfios ca o poveste
din minimă decență
un alt început rotitor
se lasă ca pâcla
peste cochilia ierbii
iar moartea rămâne mister
sub cerul ce fumegă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om a ajuns în fața unui Zeu ciudat
Un om a ajuns în fața unui Zeu ciudat
Zeul multor oameni, cenușiu de înțelepciune.
Iar zeitatea a strigat cu glas de tunet,
Pufnind, plin de mânie:
"Îngenunchează, muritorule, și smerește-te,
Și înfricoșează-te, și adu omagiu
Maiestății Mele Unice și Sublime."
Omul a luat-o la fugă.
Apoi a mers la alt Zeu
Zeul gândurilor lui lăuntrice.
Iar acesta l-a privit
Cu ochi blânzi,
Luminați de o infinită inteligență,
Și a exclamat, "Sărăcuțul meu copil!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Anotimp cu talie-naltă
privește cum ninge
cu muguri de pini
pe genele noastre fântâni
întoarse ca niște ciuturi
din care să bem
apa curată a cerului
și mi-e dor
de dorul care stă aplecat
pe moartea atâtor păduri
scântei în ceață
zbor dus spre aurore
cum n-am mai văzut
în cercul nostru de lumini fragile
pe lungul drum al dorului
te uită cum ninge
înainte și mai departe
o altă primăvară
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca stare
de foame și sete
ai mei împleteau
niște cozi lungi
între o tâmplă și alta
pe capul meu de copil
mai lungi decât brațele Dunării
la vărsarea în mare
ei retezau orgolii
de stele ascunse în ape
și mă iubeau
cu acea dragoste
ce niciodată nu moare
în cosițele mele
de pai crud
creștea iarba amară din adânc
de care știau
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!