
copil pe role
căzătură pe asfalt
cu un genunchi rupt
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cad porumbeii
Cerul se-ntunecă iar -
desen pe asfalt.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama soacră
Soacră-mea-i femeie bună,
Ca picamberu-n asfalt,
Ziua nu tace din gură,
Noaptea sforăie în pat.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

un nasture rupt
prins la butonieră
un trandafir alb
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte de gheață
pânza albastră s-a rupt
ninge într-una
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozitul
Plătim impozit repetat,
Pe mort, pe casă, pe asfalt,
Dar mulți trăiesc cu mortu-n casă
Și de impozit nu le pasă.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

un copil zâmbind -
lumina se ivește
din noaptea neagră
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A se înțelege
Câte greșeli ar fi în viață,
Des să le fac mi-a cam plăcut,
Am un copil cu a ta soață
Ce-n alte vremuri l-am făcut.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele (Dedicație pentru Irinel Anghel)
... Și frunzele pulsau ca un plămân...
Plămân bolnav și trist, plămân bătrân...
Neidentificabil, dar prezent,
Nimic în sine, dar mereu ardent...
În arămiu, în sângeriu și gri,
În freamătul de dor de veșnicii...
Ca un copil sub cerul arămiu
Pluteam... și îmi doream copil să fiu.
Pe cerul tulburat, tristeți și dor...
Să fii copil! Dar cât e de ușor?!
Să-nchizi prezentu-n tine și să pleci!
Să poți să-nveți să fii copil pe veci!
Și ploaie de-am să fiu, în dansul ei,
Voi strânge truda florilor de tei
Într-un tablou sălbatic și solar...
Și vânt pe un traseu transcendental,
Am să mă-ntorc în centrul virtual,
Să fiu și înger, dar să fiu și prunc!
În dans de frunze, în condei solar,
Să urc cărarea către Demiurg...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copil
Sunt un copil!
Nu-mi distrugeți copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Și stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursulețul de pluș
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Și maimuțica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărți în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Și fluturii se înalță spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt și voi rămâne copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Haideți la joacă, copii!
Orașe, sate, dealuri și câmpii,
Toate sunt foarte pline de copii.
Trotuare și drumuri sunt desenate,
O zi specială pentru fiecare în parte.
Forfotă și zgomot mare peste tot,
Orice copil mic/mare merită un tort.
Zâmbete, râsete și multă veselie,
Fiecare copil își dorește câte o felie.
Dulciuri multe pentru fiecare,
Și multe jucării care mai de care.
Crete, desene, zmee, biciclete,
Role, mingi și multe trotinete.
Azi e o zi specială pentru orice copil,
Indiferent de vârsta pe care o are.
Toți oamenii avem suflet de copil,
Haideți la joacă, sunt jucării pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă
Mărgele de rouă... pământul ridat
Sărută lumina... Cad iar pe asfalt
Dantele de frunze brumate și reci
E toamnă... Mirajul rămâne în veci.
Tristețe... Și plouă... Și plouă mereu,
Miroase-a gutuie în sufletul meu
Și curge prin vene vin chihlimbăriu
Argintul și jadul... și must rubiniu.
Și toamna aceasta pătrunsă-i în noi.
Ne-acoperă nori cenușii... Suntem goi...
Păpuși ceruite, ceasornice vii,
Trăind între timpuri, etern, veșnicii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistei Rodica Nicoleta Ion
De este vară cu Rodica Ttot,
Să spun ceva de rău, precis nu pot,
Iar aliate în acelasi job
Pe mine, sigur, mă vor face... zob!
epigramă de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pe asfalt
Copilul desena cu dinți pe asfalt
Oamenii își strigau muștele să vină acasă
ele zâmbeau cu florile până la urechi
Doi morți se stropeau cu. sânge. Era ger
și clănțăneau desenele pe asfalt
o haită de molii trecea blana
din dulapul cu întuneric..
Copilul desena cu ambele mâini
o pădure de copaci amputată
Muștele salivau învelite cu părinți
desenați pe asfalt
în loc de cretă cu dinți
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
.......
Copil fiind, țin minte mă jucam
Printre ruine lăsate de război
Descopereamn-a mea naivitate
Ce simplu este a te bucura.
Cu praful prins de coate și genunchi
Cu zâmbet cald și candid, timpuriu
Uitând de foame, grijuri, de părinți
Descopeream ce-nseamnă să fi viu.
Azi nu mai am nici praf, nici coate, nici genunchi
m-am scuturat cu silă ca de ceva ostil
Și din târâșul vremilor de-atunci
Acuma lungi tranșee, sub unghii semne lungi
Tânjesc cu patos să fiu iar copil.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul
Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.
Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Și visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.
La mustăți cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoți
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.
Podul palmei fraged șterge
Rândurile răvășite
Veștede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul
Limbile ceasului și-au încurcat rolul...
S-au întors înspre copilărie,
Când tocmai visam la păpuși
Cu ochii din cârpe.
Ochi desenați cu un creion chimic
Bine ascuțit...
Mă întreb cum de nu am înțepat irisul
Cu speranța mea.
Apoi mi-am amintit
Cum la vremea aceea,
Îmi doream să fiu mare,
Să pot conduce un imperiu,
Ori câțiva pași nesiguri, mărunți...
Uitasem că dorința mi-a fost împlinită.
Dar magia s-a rupt
Și am rămas suspendată peste vidul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru asta am devenit cer
Fluturi de luare-aminte
Își pălmuiau umbrele alungite...
Stelele cădeau din înalt
Și se stingeau pe asfalt.
Cioburile clepsidrei evadaseră
Dincolo de secunde,
Se așezaseră ciorchine
Pe brațele ude.
Creșteau în mine copaci de lumini
Și stelele în carenea-mi, prindeau rădăcini.
Pentru asta am devenit cer!
Și ploi de cuvinte cădeau din mine,
Lacrimi și suferințe...
Non-sens. Un palmares de îngeri.
Un ținut al renașterii
Când fluturi de luare-aminte
Își pălmuiesc umbrele alungite.
Iluzii... Și vis de poet...
Pentru asta am devenit cer
Și am fost dată la amanet.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt o foaie de hârtie...
dintr-un caiet
dintr-un oarecare caiet
am rupt o foaie de hârtie
după ce am lăsat-o plină de semne
am strâns-o în palme cu ură
și mi-am îndreptat privirea spre coș
și parcă...
și parcă ceva
ca un foșnet de frunze
ca strigătul unui copac trecut
prin nu știu câte fierăstraie și prese
și parcă ceva îmi spunea
să nu mă grăbesc
și-atunci... am desfăcut încet-încet
acel cocoloș de hârtie
și... înăuntru
iubita mea stătea
cu capu-ntre genunchi
și plângea
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nu este niciodată mai înalt decât atunci când stă în genunchi ca să ajute un copil.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodica
nu mă apucase frica
de rodica
dar plângeam cu ochii în geam
de rodica
nu mă apucase
nici ea de picior așa cum se-ndoaie prin
rodica frica
de măduvă
frica
de rodica pe post
de directoare de școală gimnazială
aproape primară
rodica fiind
doar
rodica
ea fiind și eu fiind
doar
o
femeie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!