Calea
În aparență singur,
În mine sunt retrași
Oameni pe care i-am întâlnit,
Nu întâmplător, în viața asta.
Din când în când,
Încep să iasă la lumină,
Unul câte unul,
Îmi arată câte o cale
Iar eu aleg cu siguranța călătorului
Calea de mijloc.
Uneori, oamenii pleacă din mine,
Pentru totdeauna,
Fără să-și ia rămas bun,
Îi cuprinde uitarea
Iar eu pășesc în urma lor
Pas cu pas,
Până dispar de tot.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nae Tudor Nemoianu. [Vezi poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre siguranță sau poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.