Voluptas
Privesc cu detașare pe scenă de la stal,
cum ai intrat în rolul gândit de autor,
încât îndrăgostitul de mine-i un decor,
în care voluptatea-ți se-ntinde abisal
Mă perpelește-n dogoarea din deșert,
dezvăluind nuanțe sub orbitoarea-i rază,
hai, toarnă-mi apă pe trupul slab, inert,
de dune de nisip salvează-mă, tu, oază,
De cumpene ora fântânilor e anunțată,
Sărutu-ți, pansament pe buzele crăpate,
Pecete otrăvită pe ultima iubire eșuată,
Zvon de Yvonne, delir peste cetate...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te-aștept, iubito!
Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.
Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.
Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yvonne (e beată): Mai toarnă-mi un pahar.
Rick: Sascha, a băut destul.
Yvonne: Nu-l asculta, Sascha. Umple-l!
Sascha: Te iuvvesc, Yvonne, dar el e cel care mă plătește.
replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea avea un picior atât de frumos încât îndrăgostitul n-a mai rezistat și i-a cerut mâna.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Reflecta o oază în deșert: deșertăciune, în juru-mi doar deșertăciune.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.
N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"
Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.
Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...
Zâmbesc, ce norocos pot fi, că voi muri cât încă-i Soare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai gândit cât de ieftină ar fi viața noastră și cât de lipsită de sens, dacă am ști că nu murim niciodată? Când eram tânăr, mă simțeam ca un personaj care a intrat prin înșelătorie într-o piesă din a cărei distribuție nu făcea parte. Mă mișcam pe o scenă ciudată fără să am idee despre rolul meu, și totul în jur mi se părea confuz, absurd și relativ.
Erico Massimo în Incident la Antares
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
cămila dormind
pe o dună de nisip
într-un deșert iluzoriu
unde nici o oază
nu are apă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e un deșert
Lumea e un deșert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune și cactuși,
Încrâncenată înaintez,
Și sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înțeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deșertăciune a deșărtăciunilor,
Totul este deșertăciune!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.E atât de interiorizat, încât din talentul său nu mai apare nimic pe scenă.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuanțe
Nuanțe și nuanțe pe cerul oricum,
Nuanțe și nuanțe pe verdele crud,
Nuanțe în valuri în marea albastră,
Nuanțe rotunde și-o nuanță mai 'naltă.
Ochi și ochii în multele nuanțe,
Nuanța toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanța pe-o temă,
Nuanța iubirii, poantă-n dilemă.
O nuanță sunt eu, o nuanță ești tu,
Nuanța-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanțe privesc împrejur,
Nuanța-i și-atunci când în jur e obscur.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău...
De dragul tău...
S-au oprit vulcanii din scâncetele lor surde,
când, simțindu-ți tălpile arse de lacrimile mele,
ți-au adormit focurile din adâncuri.
De dragul tău...
Și-a oprit dogoarea peste ceruri, soarele,
când, atingându-ți buzele crăpate de suspinele mele,
ți-a plâns norii peste ele
De dragul tău...
Și-au închis ochii strălucind noptea, stelele,
când, luminandu-ți chipul brăzdat de săruturile mele,
ți-au mângâiat obrajii îmbujorați.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încruntare
trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,
jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,
undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Eros
fără iubire viața nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită și-n petreceri și-n post
printre slendori și-a croit sublim drum
fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deșert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel și chip
fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu grețos miros
poeți cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeață ca un munte sub cer glorios
fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc pe o scenă ipotetică
Mă presupun pe toate scenele
un actor răzvrătit
ce nu-și înțelege rolul
și-l joacă cum vrea.
Cuvintele și le așază-n palme
și face din ele copii,
nume care se nasc mai târziu
cu trupul pe soclurile orașului.
Am gândit în scoica lumii
fereastra dinspre răsăritul din ape
și încă mai aștept la țărm
căderea cerului peste orașul de aur.
Nu năzuiesc la mai mult decât pot
și nici nu mă întreba cât
într-o limbă neștiută de alții
cu consoanele strident legate.
Nu mai dispun de elocința de anvergură
în care ne îmbătam împreună
cu eliberarea
din închisorile logicii
ori ale sematicii din lucruri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o moarte îndelung anunțată...
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul trufiei
rânjesc ghilotine pe scenă
și toba bate uniform
până la mine-i departe
până la bard e enorm
mă-nchid în mine preventiv
și versurile parcă dorm
până la mine-i departe
până la bard e enorm
pretendenții la debut
grafologi ai nației
să-ncerce-ntâi la cenaclu
și-apoi la "poșta redacției"
nu vreau să vă sperii
dar de la Eugen Ionescu
n-a mai existat careva
să spună atât de-apăsat Nu!
nu-mi adormiți vigilența
nici cu supradoze de cloroform
până la mine e departe
până la bard este enorm
parodie de Constantin Ardeleanu, după Constanța Buzea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În meserie, deșert; în iubire, deșertăciune. Va încheia socotelile cu viața cu o colivă ca... desert?!
calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sihastru, astrul
De mine-s cucerite
Pustiile câmpii asire,
Blestemul căutării de iubire,
Comori nicicând descoperite
De mine-s cufundate
Rătăcitele pe mări corăbii,
Zăngăne ale "Timpului" săbii
Cu saltimbacii Mihaiu se bate
De mine-s cutreierate
Potecile-nguste sara pe deal
Și galaxiile pe drum abisal
Aduc uitata Ninive cetate
De mine-s cuprinse
'N brațe marmuri striate,
Femei adumbrind cu păcate
Cimitire cu patime stinse
De mine-s cuvintele
Pictate pe icoane-n altare
Unde-i sărut, dreapta, la-nchinare,
Sihastrului Poet, părintelui...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesă arabă
Prințesă arabă, eu încă te-aștept
când mirtul își scutură floarea
și umbrele serii plutesc prin deșert
cu doruri ce-și caută calea.
În mine se zbat amintiri care vin
pe aripi de vânt dinspre oază,
cu umbre căzute din cerul senin
pe gându-mi ce încă visează.
Te văd alungită la margini de vis,
simt dorul aprins cum tresaltă,
ajung dintr-odată-n vrăjit paradis,
mă-mbăt cu parfum de bacantă.
Dorințe păgâne pulsează în noi
și trupul ți-l vreau mai aproape,
să bem elixirul vrăjit amândoi
plutind în delir peste ape.
O viață întreagă aș vrea să te țin
un vis să clădim împreună,
să cernem iubirea sub cerul senin
pe oaza din margini de dună.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!