Înțelinit de cetini
Din tot ce-am fost, a mai rămas, prieteni,
un ochi uscat și-nțelinit de cetini,
pe buza râpii sale-n prăbușire
cresc sălcii și salcâmi foșnind subțire
și lighioane vin să-și odihnească
umbrele-n care mor și să își crească
puiandrii tineri, tăbăciți de vânt,
de parc-aș fi, am fost și nu mai sînt...
Un ciob de lună neagră carnea-mi mușcă
de parc-aș fi un Baiazid în cușcă
și-un Tamerlan cu oase m-ar hrăni
să nu mai pot, nicând, împărăți
lumina sfântă ce mi s-a furat
la vânătoare cât am fost plecat.
Dar nu sitari și lupi sau pui și iezi
ci-ntunecații tigrii bengalezi
prin jungla vremii eu i-am urmărit
din zori de zi și până-n asfințit,
dar, iată, pușca mea n-a percutat
și am rămas precum un ochi uscat.
poezie de Ion Iancu Lefter
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre creștere
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre tigri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Citate similare
Sufletul cu ochi
În suflet îmi cresc frunze și flori
Acestea sunt daruri cerești
Chemarea nu este de ieri
Dar, poți, dacă înca mai speri!!
În suflet îmi cresc ochi și amintiri
Ce au fost cândva lângă mine
Sufletele ce astăzi îmi arată
Calea spre veșnicie.
Împodobește coroana că spinii
Au uscat și crescut alte flori
Și mâine e unirea cu vii
Iar morții deschid ochii și ei.
poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre viitor
- poezii despre unire
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre frunze
- poezii despre flori

Vise pe tarabă
A rămas cuvântul searbăd, iarba a pălit cuminte,
Ca o dulce amintire ce se pierde inocent.
Mă dor brațele și versul de aducerile-aminte
Și mă doare talpa goală care mușcă din prezent.
Tace floarea cea de miere și cum ninge a-ntrebare,
Când atinge caldarâmul, ce-o așteaptă tremurând!
Îi prind galbenul pe umeri, ca să simt cum biata floare
Își așteaptă agonia și să o ascund în gând.
Parcă nici n-au fost poeții laolaltă, prinși în horă,
Versul parcă nu se-aude de atâtea depărtări.
Bate gongu-n buza vremii, anunțând din oră-n oră,
Că s-au rătăcit poeme, pe-anonimele cărări.
Îmi strâng valurile mării într-o salbă de cuvinte-
Au rămas mult prea puține pentru ce aș vrea să spun.
Țin clepsidra-n partea stângă, voi îmi tot umblați prin minte
Și pe fiecare-n suflet, tot încerc să vă adun.
Vara își arată colții, ca un rinocer la pândă-
Parc-aș vrea un pic de iarnă, să mă-mbrace în răcori.
Mi-am dus visele în piață, ''doar Eliza să le vândă''
Că e arșiță în ele și n-au loc la sărbători.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători sau poezii despre ninsoare

Tomnatic semn
Mă paște boala, face lapte gras,
Mă simt răscopt la minte și la trup,
Din tot ce-am fost, o frunză mi-a rămas,
Pe care dinții bolii, albi, mi-o rup.
Sunt bun la gust, la semn ajunge oala,
Copii săraci se vor hrăni de-ajuns
Din pumni, grăunțe dulci va linge boala
Bună de lapte, care m-a împuns;
Căci mai întâi s-a speriat de mine,
Cum am rămas, nu-mi fie de deochi,
Când anotimpul care stă pe vine,
La pândă, se uita la mine-n ochi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre toamnă, poezii despre sărăcie, poezii despre sperieturi, poezii despre lactate, poezii despre dinți sau poezii despre anotimpuri
Sonetul ciobului de stea
Am ars de-am mai rămas un ciob de stea,
Dar e de-ajuns să pot să mai aprind
Iubirea-n ochi... Și pot să mai cuprind
Nemărginirea, cu lumina mea.
Și cum să fac să nu mă risipesc?
Culege-mă, de vrei, în palma ta,
Voi fi în siguranță și voi sta
Doar cât voi mai putea să strălucesc.
Un ciob de stea... lumina lui e har...
Și dac-o vei primi ca pe un dar,
Nu vei cunoaște gustul cel amar
Al unei vieți trăite în zadar.
Păstrează-mă... e ca și cum aș fi
O candelă aprinsă-n zori de zi.
sonet de Silvia Rîșnoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre dimineață sau poezii despre cunoaștere

Iubire din iubire (Și tot ce-am vrut a fost...)
Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în brațe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfințit.
Și tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit și am căzut oftând.
Și tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubești... să simți și să-ți dorești,
Să urci în dragoste munții și coline,
Să fii ce-am vrut și să mă împlinești.
Uitând de dăruire și splendoare,
Tu ai uitat să mă iubești... încet...
Ai ignorat și inima ce moare,
Și ruga lăcrimându-mi în verset.
Nu tot ce simți te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simți!
Privește-n tine înspre regăsire,
Iubește prin fapte să alinți...
Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământești,
Și-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre nori, poezii despre munți, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas:
mizeria sub unghia de gheață,
un punct caduc, sătul de-aceasta viață
ce-și plânge clipa rătăcită-n ceas.
Nu fac, zâmbind, mai mult ca o paiață
ori trist în sine și tăcut în glas,
nu fac mai mult ca cercul de compas
trasat în juru-mi ca o fortăreață.
Sunt bun și rău sunt astăzi doi într-unul,
și doar în gânduri mai găsesc popas.
Nu-mi spală încruntarea nici săpunul,
iar când privesc oglinda, un atlas
repetă-ntruna, sigur, ca nebunul:
rămân ce-am fost și sunt ce am rămas.
sonet de Ionuț Popa (31 octombrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre nebunie, poezii despre hărți, poezii despre gânduri sau poezii despre gheață

Rondelul orașului din Indii
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.
S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.
Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, citate de Alexandru Macedonski despre oraș, citate de Alexandru Macedonski despre moarte, poezii despre energie, poezii despre copaci, citate de Alexandru Macedonski despre copaci, poezii despre Soare sau citate de Alexandru Macedonski despre Soare

A fost ce-a fost... a fost odată o văduvă care avea o fată, Lia, și văduva era săracă de nu mai știa cum să-și înnoade zdrențele, iar Lia, fata ei, se făcuse harnică de creșteau flori pe unde-i călca piciorul și da muguri lemnul uscat când ea punea mâna pe el.
începutul de la Limir-Împărat de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văduvie, citate despre sărăcie, citate despre picioare, citate despre mâini, citate despre muguri, citate despre lemn, citate despre hărnicie sau citate despre flori
Conciliere
Să ne certăm nu are rost,
Ci simetriei să-i dăm glas:
Eu n-am rămas ceea ce-am fost,
Iar tu ai fost, dar n-ai rămas!
epigramă de Ștefan Cazimir din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ceartă
* * *
de o vreme încoace
exist tot mai puțin
parc-aș fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de țărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfințit
și o inimă care să bată și dincolo de moarte
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre existență sau poezii despre bărci
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea și vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neștire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins și cine-a fost supus
nu știm nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
și-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înțeleg nu înțeleg.
M-am rupt în două și-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
Adăugat de Yigru Zeltil

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre aer

Haiducii
Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toți cei șapte flăcăi,
spre codri, prin munți și sălbatice văi.
Puternici și tineri, se-aud chiuind,
priviți de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot și-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.
Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-așteaptă la locul știut
un dar prețios, obicei cunoscut,
O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre văi sau poezii despre virginitate

Lutul Sufletului
Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine
O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!
Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?
Mi-a fost omorât păcatul
Nu al meu! Ci al celor care nu tresar
nopțile când nu au vise
Da! Nu au vise, căci nu sunt ca mine
Cu cărămizi nearse, pentru că mi s-a furat
Lutul Sufletului
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trup și suflet, poezii despre televiziune, poezii despre roșu sau poezii despre noapte
O inimă și o lună
Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.
Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.
Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,
Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.
Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre păr, poezii despre pâine, poezii despre puls sau poezii despre ploaie
Cine l-a bătut pe Baiazid
Și Baiazid a fost bătut
În viață câteodată,
Dar singurul care a putut,
A fost doar propriul tată.
epigramă de Paul Constantin (3 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, citate de Paul Constantin despre viață, epigrame despre tată sau citate de Paul Constantin despre tată
Aceasta este Ortodoxia. Ea nu ar fi avut nici o șansă în istorie, dacă ar fi fost să iubească pe prieteni. Ea a avut numai dușmani în istorie. Aceștia erau toți cei care au fost îngăduiți de Dumnezeu să vină și să pună la încercare câmpia nesfârșită a credinței otrodoxe. De aceea a și rămas ortodoxă, pentru că a fost muncită, a fost ispitită îngrozitor. Ea a fost tăiată în fiecare zi.
Ion Buga în Predici, volumul II
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ortodoxie, citate despre vinovăție, citate despre religie, citate despre prietenie, citate despre prieteni și dușmani, citate despre iubire, citate despre istorie, citate despre dușmănie sau citate despre Dumnezeu
Cad lacrimi
Strânge mâna poza-n care
Tu erai om, ci nu stea
Curg din ochi lacrimi șiroaie
C-ai plecat din viața mea.
Plâng și mă gândesc la tine
Neuitând ce s-a sfârșit
Căci ai fost speranța care
Prea devreme mi-a murit.
Curg din ochi lacrimi amare,
Timpu-ngroapă în uitare
Tot ce-a fost și nu mai moare,
Tot ce-a fost și încă doare.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sfârșit sau poezii despre mâini

Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre oftalmologie
O clipa de senin
Of, iubito, ești prea departe,
e în zadar!
Tu te-ai dus,
eu am rămas;
ai jucat totul pe-un zar
și ai pierdut.
Eu n-am să vin,
tu n-ai să pleci,
deci timpul dintre noi
e mut.
Păcat.
Putea să fie ce n-a fost?
Putea să fie altcumva?
Îmi umplu singurătățile
întrebări fără rost
și amintirea ta.
A fost frumos,
a fost plăcut,
căci ne-am iubit
și ne-am urât,
ne-am înșelat
și ne-am jucat,
pân-am rămas,
pân-ai plecat.
Nu regreta.
Nu plânge mult.
Nu mă uita.
N-am să te uit.
A fost frumos.
A fost sublim.
A fost o clipă
de senin.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre jocuri sau poezii despre amintiri
Neșansa...
Într-o zi de 13, "banală"
Pe o vreme cam nasoală
Cu o speranță mare,
Ion a plecat în căutare.
Voia și el o iubițică
Deșteaptă și frumușică
Pe care s-o iubească,
Totul să-i dăruiască.
Și-a apărut, drăguță foc
Nu a mai clipit deloc
Dorea cu ea să vorbească
Iremediabil, cucerească.
Dar un băietan
Cu față de golan
În brațe a strâns-o tare
De a rămas fără răsuflare.
Ion fusese cucerit,
Dar a rămas mâhnit.
Acasă a plecat
Foarte supărat.
De numărul 13 se ferește
Crezând că-l urmărește
Multe ghinioane,
Dar și lighioane.
Ion, rău a tâmpit
De când a fost rănit.
Acum este cam tembel
Dragilor, nu fiți ca el!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghinion, poezii despre vorbire, poezii despre supărare, poezii despre numere, poezii despre inteligență sau poezii despre cadouri