* * *
îmi făgăduiai un pământ
ce nu mai văzusem
în umila mea viață
de scoică vibrând
în marea ca o fereastră deschisă
spre ultima haltă
mă ofereai infinitului
carne și sânge mustind
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniștea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape și lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vortex
grea moștenire port
acest vlăstar
ce vrea sa fie pom,
murmurul infinitului
in simțuri ce ard
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc trupul acesta
de oase și limfă
vasele mici
ascunse în porturi
de umbră
și sângele tău
fereastră deschisă
sângele tău îl iubesc
din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără identitate
se schimbă macazul
șinele vechi se revoltă
în noaptea ce curge domol
legănată de golul suprem
dintre linii
acarii adorm și uită
parada fantomelor
un grup de copii ce plâng
mai presus de cumpăna simțurilor
semafoarele țipă
în susurul nopții
singurătatea
fereastră uitată deschisă
de cei ce schimbă un ac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condens
Apa are memorie
ca și piatra,
vântul,
frunza desprinsă din ram,
ramul de trunchi,
trunchiul de lut,
lutul de retină,
retina ucisă de Ochi,
Ochiul vibrând
aduceri-aminte
în apa ce curge mereu
spre ziua de ieri
și noaptea de mâine.
Doamne,
ce chin al Cerului,
ce mare dispută a lutului
în trupul plăpând
al moleculei de rouă!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ultima zi
când soarele doarme
în raza ucigașă a Lunii
e ultima seară
când se deșteaptă lumina
și toate mările cerului
nasc prunci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc acest cântec și dans
uitat de toate nălucile mele
în cerul ca o fereastră albastră
pe care dansează și mor epuizați
de propria
îngusta lor viață
acei pe care-i iubim și uităm
sunt doar o umbră și eu
chircită în geamul ce tremură
și se sparge când sună refrenul
cântat din marea lumină
în care credeam
pentru mine
rămas-au doar cioburi de vise
pe un text compus și cântat
de acele năluci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmogonică
dacă nu te-aș iubi
totul ar fi o banală poveste
privește sălbăticiunea ochilor mei
taci și ascultă sângele ce curge din pietre
el singur se oferă infinitului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te iubesc așa cum marea își iubește ultimul val.
aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dansând
nimic nu rezistă
acestui val visător
ce mistuie marea
în dansuri de foc
și o despică
spre noi începuturi
ca un câine pribeag
rămâne nisipul
mângâiat de vânt
suflet rătăcind
în bezna umilă
a singurătății
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Unire
Inima Ta îngheață
Regină a mea
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
n-o să caut
nicicând
un sens al nimicului
sunt plasma din sânge
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubirea în sine
și-a depășit prerogativele
de noapte a minții
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să știe când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ți port îmbrăcată
în strai de pământ
și tânguire de bot
atins de zăpadă
un suflet de lup
iubirea în sine
este o altă poveste
nu despre noi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anevrism
universul resoarbe
pata de sânge
până la punctul în care
mergi în linie dreaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cum de iubești
urma ștearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă
nu știu cum poți să iubești
gura arsă a femeii cu o mie de fețe
dragul meu
bat nopți cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
și timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pietrei
din cer căzu
o stâncă în mare
se prăbuși chiar acum
în mii de lumini violete
cu picioare și tâmple
ochi înstelați
de cel mai crud verde
simțit vreodată
în cel mai negru străfund
ajunse și căzu
îi rămaseră doar niște lopeți
și-o inimă învăluită în alge
veni unul și zise
revendic ultima picătură de sânge
din trupul inert
și mai veniră și alții
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă ai avea
o bucată de timp
la îndemână
să poți privi
mai jos de stele
ai ști
câți munți de sare
poartă în ele
aceste lacrime ofrandă
mângâiate de zei
mi-ai săruta ochii de algă
în zgomotul ploii
ce reverberează căderea
suișul pe un pământ străin
de toate durerile lumii
ai ști despre mine că sunt
ultima poveste a sării
din bobul de nisip
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am cosit iarba înaltă
între plâns și sărut
cu dinții ruginiți ai coasei
uitată în beci
am așezat masa
sub vița de vie întinsă
pe trupuri de mesteceni
poarta mi-a fost decalog
ștergarul alb cunună
flutură-n ușa deschisă
între noi se preling anotimpuri
căprioara cu puiul
traversează în grabă
bucata de cer rămasă stingheră
eu te aștept lângă tâmpla promisă
vino cât încă mai plouă cu dor pe pământ
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul
mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea o fereastră deschisă spre cer, spre vise, spre copilărie, spre lumină și adevăr... Fericire umbră a viselor noastre rămase dincolo de perdeaua realității și vieții.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!