
Catharsis
Am prins plânsu-n călimară
Și am scris cu el, o vară,
Versuri triste și umbrite
De trăiri neîmplinite.
Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...
Și din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearșaf, din fâșii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.
Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Așa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.
Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La un colț de stradă-ngustă
La un colț de stradă-ngustă
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.
Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.
Mulți treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.
Era început de toamnă
Și lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.
Ia măicuță zece lei
Că nu am să-ți dau mai mult,
Am și eu bătrânii mei
Și părinți ce m-au crescut.
Și n-aș vrea să-i văd aici
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.
Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste
În parfum de iasomie, cu trei flori în buzunare,
Vreau să uit zilele-amare și să gust din veșnicie...
Îmi aștern în ochi tăcere și din cer imi fac șiraguri
Cu-albăstrelele din lanuri, ce-mi sunt singura avere.
Fiori dulci de vară coaptă și de Soare, și de stele,
Pardosesc visele mele mângâiate de-a ta șoaptă.
Ne-așezăm lângă izvoare, sub priviri de Lună nouă,
Și dăm totul pe din două c-un sărut plin de savoare.
Închid pleoapele-n simțire și mă odihnesc regește
Când IUBIREA mi-amintește ce înseamnă nemurire...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trusou de mireasă
Din toamnă, mi-am croit o rochie de frunze
Și i-am pus nasturi vii- treizeci de buburuze.
Apoi, am împletit fâșii de curcubeu,
Făcându-mi cingătoare cu-o pafta, scarabeu.
Dintr-un nor dantelat, mi-am cusut și o trenă,
Mănuși din spuma mării mi-a făcut o sirenă.
Pantofi, dintr-un ghețar ce plutea în derivă,
Din pânză de păianjen, ciorapi de Casta Divă.
Din boabe mici de rouă mi-am meșterit cercei
Și-un colier de stele am asortat la ei.
Brățări din visul Lunii, am comandat aseară
Și un inel din dorul IUBIRII de-astă vară,
Cu un splendid smarald, furat din ochii tăi
Și-un pic de peruzea, plânsă de ochii mei.
Și flori de lămâiță, păstrate-n amintire
Am prins într-un buchet, cu vise de IUBIRE.
Azi m-am gătit cu toate, la Răsărit, în zori.
Mi-am pus fluturi în păr, în sute de culori,
Să te caut în Soare, dar nu te-am mai găsit,
Că străluceai prea tare și-atunci, te-a rătăcit.
Un cărăbuș de toamnă se-oprește lângă mine,
'mi-ntinde un răvaș de dor, semnat de tine.
În el, spui că m-aștepți, la noapte, pe o stea
Și-n răsărit de lună, voi fi mireasa ta!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dor
În apusul Soarelui,
la sfârșitul drumului,
am dat liber dorului...
I-am dat bani de buzunar
să își cumpere amnar,
să dea foc la inimi frânte,
sângele să le-nfierbânte,
să le joace cum o vrea,
cum s-a jucat și cu-a mea,
fără milă, fără suflet,
pierzându-mi viața în umblet,
printre flori și printre stele,
risipind visele mele,
cheltuindu-mi tinerețea,
dându-mi, la schimb, bătrânețea.
Vântule neobosit,
spune-i celui ce-am iubit
că, acuma, de-o veni,
nu aș ști a-l mai iubi,
c-am dat liber dorului,
la sfârșitul drumului,
în apusul Soarelui...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenea
Nea Miai îi spunea mamei, înainte de a muri:
- Nicoliță, dumneata să te dai la poartă
Și să te țâi, să nu vină alea cu lumânări
Și ți le pun în mână.
- Păi de ce, nea Miai?
- Păi, de-aia! Că vin alea cu lumânări să-mi aducă
Să le dau la ăi morți. Zic: să-i duci și lui Ion,
Lui Petrică, să-i duci și lui Sandu al meu. Și eu pe unii
Nici nu i-am cunoscut, ar trebui să umblu mereu, o vecie,
Și rămân cu lumânările-n mână.
- Și așa ai făcut, mamă, te-ai ținut la femei să nu vină?
- Păi cum, eu puteam să mă împotrivesc cu satul?
Da' lui îi era lene să umble pe lumea cealaltă,
Voia să se păstreze și mort.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea cuvântului scris
Pe când, pe tăbliță scriam,
Scrijelind cu-n condei ascuțit
Mirată îmi descopeream
Numele ce mi-l port smerit.
Bătrâna ce mi-a pus în mâini,
Tăblița cu ramă de lemn
Mi-a dat toată dragostea sa
Și cel mai cuminte îndemn.
Și, parcă-mi dădea o icoană,
Un odor al său mult iubit.
Mi-a rămas în suflet, o mamă
Ce-o plânge azi, gândul cernit.
N-a prins să vadă-n-sfârșit,
Din mâna ce-odată-a condus
Pe-o mică tăbliță de scris:
Omagiul, din suflet adus!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuse cu bolidul
E vai și-amar la margine de drum!
Din lumânări și candele greu fum,
Se zbuciumă săltându-se stingher,
Ca bietul suflet ce-a plecat la cer.
Bocesc încet, plecate peste cruci,
Doua femei firave, ca năluci.
O mamă ce privea cu ochi pustii
Ne-nțelegând ce-a fost, ori ce va fi,
Lângă-o bunică ce se aștepta,
Să o ia moartea mai întai pe ea.
O gheată scâlciată, la un pas
Și o păpușă-i tot ce-a mai rămas...
Un tânăr omorâse, în fuga mare, fata.
Trecuse cu bolidul făcut cadou de tata,
Când fata, fără vină, ieșise din potecă,
El se grăbea, se-aude, s-ajungă-n discotecă.
Și era, Doamne dragă, atâta de grăbit,
Că nici măcar să-și vadă isprava n-a oprit...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
E aproape ceasul... (Memoriei lui S. Esenin)
Purtând în inimă un chin
Iubita mea, mult prea departe,
Îți scriu cu miere și venin
Acest poem dictat de moarte:
Când voi fi rece-n casa ta
Și-alături lumânări vor arde
Să te gândești la viața mea
Și cât de bine-n raclă-mi șade.
Să-mi pui la creștet lin-pelin
- Precum pelinul mi-a fost viața
Pe gura mea să picuri vin
Căci i-am iubit prea mult dulceața.
Și să nu plângi deloc ba chiar
Iubita mea, să-ți pară bine
Că dup-un blestemat calvar
În fine, ai scăpat de mine.
Pentru-al meu suflet nu doresc
Să mi-te rogi să meargă-n ceruri
Căci paradisu-i prea lumesc
Și plicticos în multe feluri.
Tu, ochii mei ce-au săgetat
Lumina sferelor înalte
Să nu-i închizi, c-ar fi păcat
Să merg cu ochi-nchiși prin moarte.
Într-a-mele mâini, ce au știut
Să țină bine, deopotrivă,
Condeiu-n tuș și sapa-n lut
S-așezi, cinstit, astă misivă:
"Cu mult alcool și vise stranii
Prin crâșme timpu-și risipea
Își cheltuia pe fleacuri banii
Și doar la moarte se gândea."
Pe fruntea-mi neagră de dureri
Să-mi pui, drept scut, o carte grea
Iar mamei mele tu să-i ceri
Ca să mă ierte - dac-o vrea.
Groparilor să ceri să-mi sape
O groapă-adâncă, mai de soi,
Cu mult pământ să mă îngroape -
Căci, n-ai văzut să ies-napoi?!
Purtând în inimă un chin
Și-un râs amar pân peste poate
Ți-am scris cu miere și venin
Acest poem dictat de moarte...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
Copil fără mamă, mă tem,
Sunt tare mâhnit și te chem
Ca iar lângă tine să stau
Și toată iubirea să-ți dau!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară
Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viața asta doar tumult
Și-un drum ce-și înfășoară-n el
Flori și două-trei ruine...
Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.
Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greșeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară 🌸❤
Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viața asta doar tumult
Și-un drum ce-și înfășoară-n el
Flori și două-trei ruine...
Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.
Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greșeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară..
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamnei de vis-à-vis
Prin leneșa adiere matinală
Frumoase gânduri îți trimit
Ghicind că tu aproape goală
Visezi pe dalb cearșaf boțit.
Firava rouă de pe trandafiri
O iau în ochii plini de extaz
Ca dusă cu plăcute amintiri
Să picure pe finul tău obraz.
Și versuri din poemul Mării
Scrise de geniul trist Pușkin
Dau cu azur din largul zării
Să îmbrace șoldul tău divin.
Din zbuciumul eminescian
Iau farmec de Luceafăr pal
Pe sânul tău și al meu alean
Să aștearnă al poeziei voal.
Cu gri din cearcăn autumnal
Ating cireașa gurii ca un fur
Să-ți sorb imboldul pasional
În bacovianul trist murmur.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember
Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Și rai divin din dulcea vară.
Buchet de stele-ai adunat
Și le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.
Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.
Din colțul lunii ai cioplit
Argint să-mi făurești cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieții dimpreună.
Din struguri copți ai împletit
Șirag de mândre nestemate,
La gâtul meu le-ai rânduit
Cu mâinile-ți prea talentate.
Nimic din toate câte-au fost
Și câte, Doamne, or să fie,
Iubind pe lume ai un rost
Ținând aprinsă torța vie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere
Cristalin clopoțel,
Din azur de senin,
Sună-n zbor, mângâind,
Ca un glas de copil,
Lut de viață, crăpat
De nimicul uitării,
Mântuit de păcat,
Cu IUBIREA IERTĂRII.
În LUMINĂ scăldat,
Își aduce aminte
Ce Porunci a-ncălcat
Înghețând Dor fierbinte...
Cât de tare-a rănit,
Cât de mult l-a durut
Pe acel ce-a iubit
Și i-a dat tot ce-a vrut.
Amintiri adunate
Azi încep să-l răpună.
Pănă ieri, colorate,
Cad în nopți fără Lună.
Usturime de Suflet
Și mult Dor îl apasă...
C-ar dori, cu un zâmbet,
Să se-ntoarcă
ACASĂ...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te chem
Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te știu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse și sufletul treaz
Și-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ți fiu pe obraz.
Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape și-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer și lumină
Învață-mă, Doamne, cuvântul dintâi!
Primește-mă, Doamne, primește și pune
Cununa-nflorită pe creștetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ți cânt, Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica
Bumerangul-rândunică
îmi întoarce, din senin,
gândul meu fără-de-frică,
înfășurat în destin.
L-am trimis în zare-albastră
să te afle și să-ți spună,
în nemărginirea castă,
câte-n stele, câte-n Lună...
Într-un fulg din aripioară,
am găsit un Cer de Dor,
ce-l lăsaseși de cu seară
s-odihnească în pridvor.
Ochișorii-i mi-au adus
draga ta privire, plină
de IUBIREA ce mi-ai strâns
în trăirea ta sublimă.
Și-n gingașu-i ciripit
mi-ai trimis șoapte curate,
culese din Infinit,
din Lumină decupate.
În gând, am găsit săruturi
cu arome ne-ntâlnite,
risipite printre fluturi...
Ah!... Ce dulci mai sunt, Iubite!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica
Bumerangul-rândunică
Îmi întoarce din senin
Gândul meu fără-de-frică,
Înfășurat în destin.
L-am trimis în zare-albastră
Să te afle și să-ți spună,
În nemărginirea castă,
Câte-n stele, câte-n Lună...
Într-un fulg din aripioară,
Am găsit un Cer de Dor,
Ce-l lăsaseși de cu seară
S-odihnească în pridvor.
Ochișorii-i mi-au adus
Draga ta privire, plină
De IUBIREA ce mi-ai strâns
În trăirea ta sublimă.
Și-n gingașu-i ciripit
Mi-ai trimis șoapte curate,
Culese din Infinit,
Din Lumină decupate.
În gând, am găsit săruturi
Cu arome ne-ntâlnite,
Risipite printre fluturi...
Ah!... Ce dulci mai sunt, Iubite!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!