Liniştea îmbrăţişării

Ai ascultat vreodat' liniştea-mbrăţişării
şi-ai asurzit deodată, nemaigândind nimic,
când doar priveai spre cer şi căutai adâncul,
implorând nemurirea să zăboveasc-un pic?...

Înţelegeai că moartea nu e atunci când mori,
ci-atunci când viaţa ta e fără de IUBIRE,
şi-ai fi tăcut aşa, în acea-mbrăţişare,
simţind ce-nseamn-A FI, cu gust de fericire?

Cuvinte nerostite secrete sunt în Veci
şi stau, răbdând cuminţi, pe laviţa tăcerii...
Averi adevărate, ce nu se pierd nicicând,
le-om auzi, noi toţi, în ziua Învierii.

Privirea din netimp aude, făr' s-audă,
tumult de lacrimi mute, din inimi izvorât,
licori de vindecare, din neclintiri de crez,
înduplecând icoane din Cerul zăvorât.

Ai ascultat vreodat' liniştea-mbrăţişării,
implorând nemurirea să zăboveasc-un pic?...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea

Mormintele ne-aşteaptă cu gurile căscate.
Şi mergem toţi spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre şerpi cu solzi de aur şi ochi de nestimate.

Iubire, ură: viaţă. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbuşite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire – netrebnic furnicar!

Îsi mistuie şi sorii fierbintea lor plămadă
Şi-ngheaţă (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.

Şi nici gândim că-n haos îşi va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spaţii va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă şi el o dungă-n gol,
Şi va muri cu viaţa atunci şi Nemurirea.

poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul răbdării

Răbdarea stinsă de-aşteptări îşi ia biletul spre niciunde...
Se plimbă, fără niciun chef, prin gara vieţii muribunde,
ridică ochii seci, spre mine, fără ranchiună, resemnată,
nemaidorind să mai revină vreodat', dac-ar fi-ntrebată.

Din peticul micuţ de timp, ce îl primise la sosire,
n-a înţeles nimic, nicicând, şi-a strâns doar lacrimi în privire...
Se-ntoarce unde s-a născut, într-un tărâm uitat de vreme,
să îşi îngroape şi necaz, şi ne-mplinire, şi durere...

Răbdarea stinsă de-aşteptare se urcă-n tren, spre nicăieri...
doar cu biletul şi-amintirea, fără bagaj, fără averi...
Gându-i colindă-n vise reci, în miez de noapte adormită,
se înveleşte-n dor de stele şi în răbdare nesfârşită...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ceasul tainicei chemări

Din ceasul tainicei chemări
Când părăsit-am calea largă
Ne-au cucerit încredinţări
Şi-ai noştrii paşi spre Cer aleargă.

Mergeam în grabă spre neant
Când auzit-am vocea lină:
"Mesajul Meu e important
E uns cu pace şi Lumină."

Am ascultat şi L-am urmat
Pe-al jertfei Fiu şi-al nostru Rege
De-atunci cu sufletul predat
Putem comori cereşti culege.

Privirea Lui ne-a-nsufleţit
Să nu mai vrem, nicicând, himere
Şi-atât de mult L-am preţuit
Când ne-a vorbit de Înviere.

Din clipa când L-am cunoscut
(Atunci, în ziua cercetării)
Lucrări precare n-am mai vrut
Şi nicio stare-a nepăsării...

Ci implicare şi progres,
Conecţii cu dumnezeirea
Pe-acestea, zilnic, le-am ales
Să nu ne pierdem moştenirea.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da! E primăvară

Da! E primăvară,
Iar eu te strig iubire a mia oară,
Vino şi ascunde-te în suflet,
Să opreşti cu dragoste-al meu urlet.

Vino, dă-mi, ce tu cândva mi-ai luat,
Când mugurilor floarea nu le-a dat,
Când şi zăpezi mai erau aşternute,
Ai venit şi-ai luat glasul vorbirii mute.

Da! E primăvară,
Şi lacrimile-n ochi încep să doară...
Şi amintiri uitate azi revin,
Ca un blestem amar, ca şi un chin.

La fel ca atunci când ne-am cunoscut,
- Acum e primăvara unui nou început!
Cu glasul inimii te chem iubire,
De mă auzi tu vino şi adu-mi fericire.

poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aura luminii

Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în dimineţile de mai,
şi-mi place să-ţi văd ochii înrouraţi de bucurie.

Simt cum se aşează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorinţă ascunsă,
vreau să arunc pe geam întunericul
să rămân în aura luminii din interior.

M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulţi care o fac bine,
păsările cântă frumos şi nu se opresc,
doar când îşi pierd cerul
şi cad la pământ.

am învăţat să cobor
în adâncul sufletului,
să urc treptele iubirii în fiecare zi
şi să aştept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce mă cheamă,
să deschid aripile şi să zburăm împrteună.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

Ţi-ai scris iubirea pe note muzicale
Şi-apusului mirat i-ai dat-o să ţi-o cânte
Dar n-ai ştiut că o să-ţi ies în cale
Şi nici că ochii mei atât or să te-ncânte!

Şi-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-ai ştiut ce flăcări poate aprinde-un jar
Când stropul Lunii buzele-mi va atinge!

Ai vrut să stingi un dor şi ai aprins iubirea
Nerostite gânduri te-au agăţat de mine
De-ai vrea să fugi acum te-o plânge nemurirea
Căci veşnicia toată doar mie-mi aparţine!

Cuvintele feeric le-om prinde într-un dans
Şi-om îmbăta-n parfumul lor o lume-ntreagă
Când fredonând duios pe-al muzicii balans
Te las să îmi şopteşti că numai eu ţi-s dragă!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florar

Simfonie de culori, trezi privirea
Cer albastru, aduce nemurirea
Parfumul florilor, din rai
Prinos al florilor de mai!

Vant, purta alean de vis
Verde, abunda in paradis
In ciripit, de randunele
Ma-ntorc, la poarta vietii mele!

La poarta-s, multe amintiri
Aduc, in suflet vechi simtiri
Castani, cu albe lampioane
Regrete, mute la icoane!

Salcamii, sunt in sarbatoare
Simtim, suav a lor chemare
La viata si reanviere
Iubire, ce in veci nu piere!

Liliac sfios, asteapta-n poarta
Fecioare, caut simbol de soarta
Suflet, lacrimi de bucurie
Pururi, natura-i poezie!

poezie de Mariana Gosav
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pleca! ...

Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ţi căpătâi?!
Să uit de al tristeţii gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ţi-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Şi-am să îţi spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschişi visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi uiţi legământul!

Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun
că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun
şi-ai să străbaţi pustiuri topindu-ţi ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.
Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu
şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând;
dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu-ţi uiţi aşteptarea acelor ce te plâng,
că ai s-o simţi ca jarul arzându-ţi sânul stâng
şi-ai ocoli pământul să poţi afla pe-acel
ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi să scapi de el.

Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,
căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei 'neca-n venin,
dorindu-ţi orice moarte, pe zi de mii de ori —
nici suportându-ţi viaţa, şi nici putând să mori.

... Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos;
aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos.
Când mulţi se duc în Iadul amarelor mustrări,
tu 'nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără înţeles

Fără urme de iubire,
Aşa trec prea multe zile,
Credeam că-mi vei da fericire,
Mi-ai dat doar lacrimi şi pastile.

Fără urme de regret,
Ai plecat, ai dispărut,
Credeam că -mi esti mereu la piept,
Am adormit şi-ai dispărut, în pas tăcut.

Fără urme, fără milă,
Ce naiba fac, m-agăţ de ce?
La 35 de ani eşti încă o copilă,
Iar eu un prost rănit iarăşi în dragoste.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, în veci slavă ţie!

Ţi-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Şi-albine cu miros de floare.

Te pierzi în visări sidefate
Şi ziua şi noaptea visezi.
Clădeşti din noroaie palate
Şi aur în mlaştină vezi.

Tu cânţi când e moartea aproape
Şi-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.

Eşti focul ce arzi în oceane;
Eşti sclavul ce cânţi în robie,
Eşti înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ţie!

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae Martinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

Pe cărarea împărţită între ură şi IUBIRE,
merge-agale-un suflet trist, că nu ştie ce să facă...
Obosit de sfâşiere, îndoială, amăgire,
simte c-ar vrea a iubi, însă ura-l ia-n tărbacă:

"-Te-ai sacrificat întruna, fără să primeşti nimica,
şi-ai ajuns la cap de drum, azi, uitat de toţi şi toate...
De-ai fi păstrat pentru tine puţintel, doar atâtica,
nu sfârşeai înfometat şi însetat de dreptate.

La ce-a fost bună durerea ce te-a-nsoţit viaţa-ntreagă?!
Tu zâmbeai, când mii de cioburi în bucăţi te sfârtecau,
şi credeai în vindecare, însă inima-ţi beteagă
uita adesea să bată când cei dragi te părăseau.

Ai iubit din răsputere, n-am putut a te convinge
că IUBIREA-i doar un vis şi nu are consistenţă.
Iată, eu sunt viguroasă şi te-oi învăţa a-nvinge
orice umbră de visări, împărţind tu penitenţă.

Vino şi mă-mbrăţişează şi-am să-ţi dăruiesc putere
ce-ţi va împietri simţirea, vei trăi netulburat!
Însoţindu-te cu mine, vei scăpa de-orice durere!
-Ce ofertă-ngrozitoare!!!... VOI IUBI, NEAPĂRAT!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacӑ vreodatӑ

Dacӑ vreodatӑ cineva îţi va spune cӑ sunt pe moarte, sӑ nu-l crezi.
O fi fost vreun gropar necӑjit cӑ nu şi-a primit arginţii.
Moartea se pricepe mai bine la fapte decât orice muritor.
Am murit de prea multe ori sӑ nu-mi cunosc pӑrinţii
şi de fiecare datӑ am primit drept rӑsplatӑ încӑ o viaţӑ
întru ajutor.
***
Dacӑ vreodatӑ, doar aşa, într-o doarӑ,
cineva îţi va spune cӑ sunt cӑprioarӑ,
cӑ glonţul s-a prefӑcut în floare, sӑ-l crezi,
l-am tivit în crucea din ie.
Acela e purtӑtorul adevӑrului de azi şi de ieri.
Mâine e o zi pentru o altӑ veşnicie.

poezie de Ioana Haitchi (29 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

DRAGULUI MEU

.. În dorul meu de tine, am strâns IUBIREA-n vers
şi, răstignind pustiul, altar i-am înălţat.
Îl vom sfinţi-mpreună, fugind din Univers,
în rugăciuni vom stinge şi cel dintâi păcat...

E-un dor fără sfârşit, desprins din altă viaţă,
în care muritorii-şi află nemurirea,
făcând din noapte grea, fragedă dimineaţă,
când şi-amintesc de-o stea, iubindu-şi strălucirea.

Corola de lumini ne-aduce împreună
şi cutezăm visa cum am vrea să trăim,
nelinişti alungând doar cu o vorbă bună
din adâncimi de suflet, atuncea când iubim.

În dorul meu de NOI, am adunat putere,
cuprins de necuprins şi-un cer de fericire...
Credinţa aducând dorita mângâiere
ce-a vitregit pustiu, de setea de IUBIRE..

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile dor

Fericirile dor,
precum gheaţa ce taie prin gingăşia primăverii
când toată renaşterea aşezată pe ram
rămâne în câteva palme pline de flori
iar crengile goale....
fără odor!
Doare iubirea
când râsul, sărutul
se pierd în distanţe
atingerile-rafale de vânturi,
suflete pribege ce poartă un dor,
doar lacrimi rămase
prin visele în care mai ştim
ce gust avea fericirea
când prin îmbrăţişările calde
trăiam sublimul că putem să ne fim!
Dor si visurile toate,
speranţele puse în fericiri viitoare,
emoţii, trăiri, dorinţa de bine
toate în lacrimi scăldate
în ziua când realizezi că....
fericirea doare!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma

Trecători suntem prin viaţă şi cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum păşeşti ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ţi facă cinste printre cei ce vor veni!

Calcă drept şi fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ţi vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ţi cuminţi,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinţi.

Şi de cumva îţi e teamă şi ţi-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veşnic este curat.
Cu privirile dă roată către munţii ce stau drept
şi-ai să ştii cum să faci pasul cu-ncredere şi-nţelept.

Calcă-n viaţă curajos şi stai drept precum un pom,
şi păstrează-ţi demnitatea şi fii-ntotdeauna OM!

rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

Când ai simţit că-n lanţuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!

Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...

Şi vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...

De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbaţi spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopţi, când mă gândesc la tine!

De dragul tău, mi- aduc aminte
Că omul este minunat!
De dragul tău, pun în cuvinte
Trăiri din sufletu-mi curat!

De dragul tău, viaţa e cântec
Şi lumea-mi pare mai frumoasă,
Tot răul fuge, ca-n descântec,
Când îmi apari în prag, acasă!

Prind fluturi din parfum de floare,
Când mă săruţi cu nemurire...
Ţi-i dăruiesc, Rază de soare,
Ce mă răsfeţi cu fericire!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii aşa optuzi
Şi alţii sunt aşa de cruzi?
De ce atunci când iubeşti
Se mai întâmplă să greşeşti?
De ce când eşti trădat te doare-n piept
Şi plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât ţiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înţeleg
Misterul, ca să-l înţeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Şi atunci te-ntreb şi eu:
"De ce"?

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat

Tu ai privit vreodat' o ţară
Doar ca pe un trup crucificat,
Când cerul a-nceput s-o doară,
Răstignită fără de păcat?

Cu tâmpla prăvălită-n mare,
Cu dealurile tremurânde,
Cu munţii strânşi spre apărare
În clipele ei muribunde,

Când din izvoare curge sare
Şi ochii ei nu mai au lume,
Când rupi din ea cu disperare
Şi-i laşi copiii fără nume,

Tu mi-ai privit vreodată ţara,
Prizonieratul meu de voie,
Cum ea îmi dăruieşte vara,
Cum eu sunt doar a ei nevoie?

Nu am putere să te-nduplec,
Nu pot să o cobor din cruce,
Priveste in jur imperii trec,
Noi soart-am învăţat a duce...,

Se va-nălţa când va da Domnul,
Salvându-şi sufletul nevinovat,
Dar tu-n coşmar trăi-vei somnul,
Mâinilor nespălate de Pilat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt

Dezbraci ploile de lacrimi
şi mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...

Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul şi puterea!
Mă simt vie doar când îţi simt
mângâierea.

Din căuşul mâinii tale,
savurez nectarul vieţii,
când mă mângâi, în secunda
dimineţii.

Porţi în tine frumuseţe,
cât şi ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Şi-oi fi, pe veci,
a ta femeie!

Ne aşternem fericirea,
dăruită dinspre stele,
pe un pat de ghiocei şi
viorele.

Şi ne plouă cu IUBIRE
şi arome de verbine...
Eşti izvor de bucurie,
stai cu mine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!