Autodefinire

Privire-foc, urmare soare,
patima de jar, culoare
adâncita-n orice zare.

Mit, legenda sau balada,
vânt stârnit fara tagada,
limita de vis, sarada.

Piept dâmbat de doruri grele,
aripa de soim sub stele,
sursa de iubiri rebele.

Leganare-n timp de sensuri,
cuplu de trairi în sensuri,
univers prin universuri.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastatură de zare

Atâtea căi de comunicare
şi-nainte asteptând o scrisoare
lumea era calmă şi iubitoare
pe când, azi, fugim cu viteze ameţitoare
călcând totul în picioare
din floare în floare
scuzându-ne cu principii de emancipare
cu sensuri teoterizate de fiecare
părând că avem câte un cer şi soare
fiecărei privire
ce pare o pierdută scrisoare
pe o tastură de zare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o zi

a mai trecut o zi indiferentă
subliniindu-i plinătatea transparentă
o noapte s-a mai scurs nepăsătoare
şi lină ca o apă curgătoare

cu sensuri fără sensuri ca esenţă
la fel şi viaţa trece în cadenţă
şi numai aurul din luturi ancestrale
impune fast poemelor banale...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda,stele si dor...

In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.

Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.

Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.

Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.

In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.

E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult te iubesc...

Ce mult te iubesc, domniţă,
În scurta fustă şi rochiţă;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.

Ce se-ascunde sub rochiţă?
Bustul tău, dragă domniţă,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.

Bustul tău, dragă domniţă,
M-a fascinat printr-o rochiţă;
Se aprind iar doruri grele,
Se ţin de mine numai rele.

M-a fascinat printr-o rochiţă,
Verde ca şi foaia de viţă;
Se ţin de mine numai rele,
Şi mă sufoc în patimi grele.

Verde ca şi foaia de viţă,
Mă bagă-n boală o rochiţă;
Şi mă sufoc în patimi grele
Când domniţa-şi pune mărgele.

poezie de George Pena din Mirajele vieţii (8 aprilie 2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice întrebare are două sensuri.

citat clasic din Protagoras
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare...

Iubiri dulci, ah, Iubire! Nu-s toate-adevărate.
Iubiri în inimi arse de nepăsări prea reci,
Se-adună precum jarul din codrii arşi pe veci...
Iubiri ucigătare, iubiri întunecate!

Cresc doruri după doruri pe-aceleaşi reci poteci,
Iar tu, vis de mistere, din lumi necercetate,
Venind din aurore, din taine luminate,
Ne răscoleşti simţirea prin orice loc când treci...

Tot mai pierdut ni-i glasul şi gândul tot mai sfânt;
Izvoarele din murmur se potolesc şi ele
Când tu apari, se face tăcere pe pâmânt
Sau poate ni se pare... Oricum, nu-s clipe grele,

Dar, Doamne, ce ferici sunt cei care-au stat departe:
Nu-i spulberă iubirea, căci nu-i ştiu al ei foc...
Mă-ntreb: fără iubire, mai bine-i să-ţi faci parte,
Trăind o viaţă-n tihnă, făr-a iubi deloc?

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fat Frumos castrat

Lucrand cu ardoare sa sparga un mit,
sa-i dea alte sensuri, forjand la balada,
se strica zelos ce-am iubit si-am pazit,
sarac si ghebos, Fat Frumos de parada.

Estetii pe-artisti cand ii cheama la ei
le dau indrumare, naturii-mpotriva,
le dau despre Fatul Frumos noi idei,
sa fie-o persoana deplin pozitiva.

Il iau din poveste, il smulg din folclor,
de orice defect si mister il castreaza
si astazi portretul Frumosului lor
inspira manie si sila si groaza.

Ce chip remaiat si ce maini de natang,
vorbeste ce-i spun decisiv papagalii,
nu inima are sub umarul stang,
ci niste insigne si-un pumn de medalii.

Atat de cumplit l-au stricat si stalcit,
atat i-au luat dreptul sa lupte cu greul,
ca, iata, la noi in legenda si-n mit
acum mai frumos decat el este zmeul.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
şi minuni sentimentale!

Aici bătrânii mei ţărani
strâng necazurile acasă;
salcâmii cresc lângă tufani
şi înfloresc în masă.

Eu bărbatul de pe câmpie
vă aştept aici de-o viaţă;
cu doruri şi uluiri astrale
şi iubiri ce mă răsfaţă.

De veţi veni, azi, în Vlaşca
cum visat-am tot mereu;
vom chefui ca-ntotdeauna
şi-om cânta precum Orfeu.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut un rest

caut un rest rămas din stele
în noaptea neverde
pictată cu un zâmbet nedumerit de Giocondă
printr-un labirint cu sensuri confuze

trec prin fuga luminii
prin ziduri de strâmtoare
înmugurind rugul
într-o amintire deschisă cu prezenţa ta
undeva unde noaptea cade în silabe

te simt imaginar cu suflet ars de vânt
cu ochii rotiţi peste mine
într-un poem modern
unde doar tu îmi cunoşti literele
dizolvate în ochiul meu verde.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde

Într-o zi m-am lovit
De mine înăuntrul meu.
Era un univers neştiut
plin de rime şi de versuri
Se cer rescrise din alte vremuri
Ce izvorăsc de nicăieri
Şi care schimbă sensuri.

poezie de Daniela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Ţintea pe sus la nemurire
Si tot creştea entuziast

Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori şi când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând

Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulversări (Ofrandă de august)

Nori leneşi, sălbăticiuni sperioase
împleticindu-şi arìpile grele în grâul copt.

Zăvoare deschise
rând pe rând
până la miezul cald, impregnat de miresme.

Suav seceriş. Cornul de fildeş izbeşte
în trandafirul învolt, închis cu cele şapte peceţi ale Tainei.

Sensuri clare, străvechi triumfă extatic.

Rămas-bun, templu al castităţii!...

Sub despuiaţii salcâmi – ofranda de august:
vraişte chilii, penumbrele unui ţipăt de purpură
şi pâinea stingheră, c-un pui de cenuşă în miezul fierbinte.

Vară târzie. Refrenul tânguios de caterincă
anunţă venirea zăpezilor.

În apele amintirilor – scânteind fără de sfârşitul:
neîmblânziţi, ţiparii unor sensuri
cu marginile în torturante obezi de-ntuneric.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noştri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Şi se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viaţă viaţa-n muguri o clipesc.

Ochii noştri sunt în spaţiu porţi de cer şi anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire şi de soare,
De un timp golit în spaţiu, de un spaţiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetaşi într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârşite, raţiuni şi vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric şi de flori,
Trecem totul prin idee şi-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce ştiu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spaţiu grav, ocult.

Dar şi ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte şi trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinereţea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noştri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu ştiu să fie altfel, sunt ce sunt de când se ştie,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt aşa cum ştiu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminiţe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noştri se privesc.

poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, Bucureşti)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei iubiri imposibile

Cerul plânge lacrimi grele
Peste-o lume în visare.
Soarele-ncântat de stele
Stă căzut în contemplare.

Şi murind de dor fierbinte
Pentru Astrul de lumină,
Luna blândă şi cuminte
Îl aşteaptă să revină.

Un timp bătrân ce e uitat,
Poveste tristă ne-a lăsat...
Că Luna şi Soare-mpărat,
Pe veci, iubire şi-au jurat.

Se iubeau în disperare
Plimbându-se îmbrăţişaţi,
Stelele în admirare
Cu nuntă-i şi vedeau luaţi.

Soarta însă le-a fost crudă,
Că zeii-n cer s-au tot certat
Şi-au tăiat cerul cu ciudă,
În alb şi negru, separat.

Noaptea cea bătută-n stele,
Azi, luni-i este drept palat
Şi-nsoţită doar de iele
Îşi poartă chipu-nnourat.

Iar pe partea luminată,
E stăpân Soare împărat.
Mantie, lumina-şi poartă,
Dar e trist şi îngândurat.

Crunt le-a hotărât destinul,
Fiecare să domnească,
Înmulţindu-le greu chinul,
Că nu pot să se-ntâlnească.

Cu durere infinită
Pentru soarta hărăzită,
Dimineaţa, ca prin sită,
Se zăresc pe cea orbită.

Unul pleacă, altul vine,
Soare trist şi prea cuminte,
Din mănunchi de raze fine,
Tiară lunii îi trimite.
.
Şi împărăţind tot cerul,
În ani grei ce înconjoară,
Au păstrat încă misterul
Şi-o iubire siderală.

Rar, se oglindesc în mare,
Patima cea adunată
Face-n ei o transformare:
El, un tânăr, ea, o fată.

Trupuri, unduite în vânt,
Paşi, pe nisipul sclipitor,
Dispărute-s cer, pământ,
Iubirea-i Universul lor.

poezie de Rodica Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.

poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie de seminţe

Patrie de seminţe plutind în lumină
Străluminând zare de zare
Noi suntem fiinţa ta care
Nicicând nu se termină.

Foşneşte istoria sub pleoapele tale
Ochiul tău magic ne arde în sânge
Ca să ne scoată din visele noastre
Un continent de miresme nu ar ajunge.

Patrie de seminţe germinând inocente
Veşnicia noastră sub ierburi solare
Respiraţia ta se cheamă viitor
Durerea ta oricând ne doare

Cerul nostru e un zbor înalt
Nu aşteptăm aripile târzii
Patrie de seminţe respirând prin idee
Sângele tău arde sensuri înalte şi vii.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesurile

Înţelesurile
ca nişte pietre acoperite de-o mare
diferit colorată
de orele zilei, de orele veacului
trecătoare.
Înţelesurile neclintite,
îngropate pe jumătate în nisip
doar apa le lunecă liniile,
le rotunjeşte,
le frânge,
le dă un chip
mereu schimbător,
încât eu nu văd decât
fluxul şi refluxul unor sensuri
reverberate de valul falsificator,
veşnic crud
la dus şi la-ntors
peste pietrele-afunde,
flux şi reflux al unor sensuri
care aud
întrebările, dar nu şi
cine şi ce le răspunde.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducând, un traducător genial găseşte sensuri şi nuanţe la care autorul nici n-a visat. Un exemplu este Arghezi, traducătorul lui Krâlov.

aforism de George Budoi din Traduceri şi traducători (1 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!