O întrebare...

Iubiri dulci, ah, Iubire! Nu-s toate-adevărate.
Iubiri în inimi arse de nepăsări prea reci,
Se-adună precum jarul din codrii arşi pe veci...
Iubiri ucigătare, iubiri întunecate!

Cresc doruri după doruri pe-aceleaşi reci poteci,
Iar tu, vis de mistere, din lumi necercetate,
Venind din aurore, din taine luminate,
Ne răscoleşti simţirea prin orice loc când treci...

Tot mai pierdut ni-i glasul şi gândul tot mai sfânt;
Izvoarele din murmur se potolesc şi ele
Când tu apari, se face tăcere pe pâmânt
Sau poate ni se pare... Oricum, nu-s clipe grele,

Dar, Doamne, ce ferici sunt cei care-au stat departe:
Nu-i spulberă iubirea, căci nu-i ştiu al ei foc...
Mă-ntreb: fără iubire, mai bine-i să-ţi faci parte,
Trăind o viaţă-n tihnă, făr-a iubi deloc?

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire de lăcaşul sfânt,
Iubiri de ţară si pământ,
Iubiri de răsărit de soare,
Iubiri de munte si de floare,
Iubiri târzii.... iubiri de-o vară
Iubire vie-n primăvară
Iubiri eterne sau de-o seară
Iubire eşti si la izvor...
Sau in al mamei brat cu dor!
Iubire tu esti peste tot
De la bunică la nepot.....
Rămân pe loc şi mă gândesc
Eu unde oare te găsesc?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri

Tot felul de iubiri
ca la tarabă
pentru toate gusturile
mirosurile
hai să n-o mai lungesc.
Iubiri de-o clipă
şi iubiri de-o viaţă
dar cine mai ştie cât e clipa
sau cât a durat viaţa?
Iubiri mai lungi
sau mai scurte
de la cer la pământ
de aici până la vecinul de alături.
Iubiri pasionale
iubiri frigide
aşa precum este
şi omul care se încumetă
să le trăiască.
Iubiri interzise
de lege
de fire
sau de specie.
Poate să fie şi extraterestru
aş încerca câteva iubiri
chiar şi cu un marţian.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parcuri

Când iubirea se aşterne,
Toţi îşi jură, pe poteci:
Tinerii – iubiri eterne,
Vârstnicii – iubiri de veci.

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 116

N-am să admit că suflete-nnuntite
Au stavile. Iubiri nu sunt iubiri
De se preschimbă când sunt despărţite,
Ori se-ncovoaie sub dezamăgiri.

Ei bine, da, iubirea-i far blindat,
Furtuna va privi-o neclintit;
Luceafăr pentru naufragiat,
De-i stins, el tot ne-apare răsărit.

Nu-s jucăria vremii, chiar de curmi
Cu coasa ei obraz sau buze reci
Nu scad în ore sau în săptămâni,
Statornicesc întocmai până-n veci.

Dacă greşit se va fi dovedit,
Nu eu am scris, cum nimeni n-a iubit.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPOVEDANIE

Mă-ndeamnă slova Ta şi glas de îngeri,
Să nu mă-nchin la idoli ori profeţi,
Ce scriu chemări pe ziduri vechi de plângeri,
Precum îşi scriu iubiri poeţii beţi!

Şi-ncerc, o, Doamne,-n buna mea credinţă,
Să nu mă las de voia sorţii rupt;
Dar pot, eu, oare,-a Te găsi-n Fiinţă,
Când azi cu trupul mi-este greu să lupt?

O, da, eu ştiu că, din iubiri, păcate
Mă-nchid cu cifra şapte în Porunci,
Dar, mult prea mult, iubesc făpturi create
Să nască, Doamne, din iubire, prunci;

Sunt unul, Doamne, din cohorta care
Găseşte scuze-n zeci de mari iubiri,
Convins că port o cruce în spinare,
Cu o iertare-n zeci de răstigniri.

Mă iartă, dar, de-această grea rostire,
Neputincios mi-e trupu-acum pierdut,
Dă-mi Tu puterea de-a rosti "iubire"
Doar pentru Crucea-n care Te-ai născut!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iubirilor trecute

Mă rod trecutele iubiri
Şi plimbările prin lunci,
Cei trei roşii trandafiri
Dăruiţi de mine atunci...

Revin acele clipe dulci,
De ne regăsim ca miri.
Mă rod trecutele iubiri
Şi plimbările prin lunci.

Să cobori şi iar să urci
Este legea-ntregii firi,
De când eram acasă prunci
Ne-nvăluim în amintiri

Şi ne rod trecutele iubiri.

rondel de Ioan Friciu (18 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două iubiri simultane nu-s posibile şi regula este că amândouă sunt false, ipocrite şi interesate. Două iubiri succesive sunt posibile, dar fără ierarhie şi comparaţie.

Şerban Milcoveanu în Zâmbetul promiţător de sentiment (2006)
Adăugat de Macris Florica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test idilic

De ce pleacă iubiri în stol?
Fără să termine un rol
Şi suflete rămâne în gol
De ce le laşi aşa Eol?

De ce se-ntorc iubiri pe dos?
Când să ne fie de folos
Şi suflete rămâne jos
De ce nu intervii Eros?

De ce dispar iubiri beton?
Luând speranţa în balon
Şi suflete în abandon
De ce îngădui Cupidon?

De ce dispar iubiri ca flama?
Dându-şi pe faţă arama
Şi asta le măreşte drama
De ce nu le opreşti tu Kama?

poezie de David Boia (7 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dorule, doruţ mărunt,
Ce-aş mai vrea să te ascund,
Să te las închis în ladă,
Peste tine munţi să cadă!

Să stai singur desbrăcat,
De iubiri înfrigurat,
De iubiri şi doruri multe,
Nimeni să nu ţi le-asculte!

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentinentelor/De ziua dorului şi alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele iubiri

Trecutele iubiri, ce fără teamă
Mă prind în jocul lor perfid, mă cheamă,
Şi amintirile ce-s ostenite,
Se zvârcolesc prin rafturi prăfuite.

O, voi iubiri, atât de trecătoare
Voi, raze blânde şi mângâietoare,
Trimise-aţi fost parcă de Dumnezeu
Pentru balsamul sufletului meu!

Tu, inimă, sprintenă căprioară,
Trecutele iubiri te înfioară,
Te sperie noian de sentimente,
Ce fac prăpăd, cât zece regimente.

Dar ţineţi firea şi mergi mai departe,
Din viaţa ta poţi să-ncropeşti de-o carte!
Ţi-a pârjolit sufletul, fără milă,
Făclia amintirilor din filă.

Trecutele iubiri îmi bat în poartă.
Sufletul meu le-mbie şi le iartă,
Dar mintea, ca-n reflexii de oglindă,
Prin faţa ochilor mi le perindă.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele iubiri

Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aşez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunaţi sub ploi de stele.

Brazii mei înalţi şi plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulţit în mii de copii,
Chipul tău au să ţi-l vadă.

Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunţii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.

Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,
Îţi va fi şi-atunci păstrată
Urma paşilor fierbinţi.

Căci foşnindu-ţi unduirea
Calmă,-a palmelor subţiri,
Mi-a stins până şi-amintirea
Trecătoarelor iubiri.

Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viaţă-un un crez.

Ea, al vieţii mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ţie am să ţi le-nchin.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venind de la pământul sfânt - baladă

"Venind de la pământul sfânt,
Walsinghame, lăcaş de linişte şi pace,
N-ai întâlnit cumva iubirea mea
Pe drumul tău încolo-ncoace?"

"Cum aş putea şti care-i iubirea ta,
Căci am întâlnit, vrând-nevrând,
Pe lungul drum bătut de pelerini
Mii de iubiri venind, mii iubiri plecând?"

" Ea nu-i nici blondă, nici brunetă,
Se-aseamănă cu îngerii din slavă,
Nu exisă-o altă formă mai divină
Pe tot pământul sau în aerul de vară."

"Am întâlnit, Sir, o fiinţă ca aceasta,
Cu chip angelic, trup melodios de ştimă
Regină părea, părea o zână
Prin frumuseţe şi graţie sublimă."

"M-a părăsit şi-acum sunt singur,
Mai singur decât toţi însinguraţii la un loc.
A dat vieţii mele dulceaţă, scop şi sens,
Şi m-a iubit cât nu pot să invoc."

"Din ce pricini te-a părăsit şi a plecat
Spre alte zări, ea care te-a iubit, ehei,
Mai mult decât pe dânsa însăşi,
Tu fiind întreaga bucurie-a vieţii ei?"

"Am iubit-o toată tinereţea mea-nsorită,
Dar acum sunt om bătrân, precum se vede,
Iubirii nu-i place fructul care cade
Din copacul văduvit de frunza verde"

* Walsinghame – loc de pelerinaj, considerat sfânt, în Marea Britanie.

poezie de Walter Raleigh, 1552-1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile reci

Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subţiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri

Aici se ntalnesc prinţi si prinţese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheaţă si ace înfrăţite

Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopţile reci se nasc idile

Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni se iubesc, se naşte o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câţi ochi rugători vor privi căderea acelei stele şi îşi vor pune o dorinţă. Dorinţa unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naştere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, şi când doi îndrăgostiţi număra stelele, realizează că nu sunt singuri.

Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Cupidon?!... Sau cine eşti?!...

Sunt val de mare învolburată,
Sunt spuma mării neîntinată,
Cu învăluiri de braţe reci
Te-aduc spre ţărm să nu te îneci!

Te spăl de tină, de păcate
Şi de iubiri abandonate,
Te spăl de doruri, de ispite
Şi de iubiri neîmplinite...

Trecutul îţi îmbrac în giulgiu
Şi te salvez din naufragiu
Iar zorii zilei care vine
Ţi-i dau lumină pentru tine!

Tu mă cuprinzi sub clar de lună
Şi cu săgeţi îmi cânţi pe strună,
În spuma mării te-nveleşti...
Eşti Cupidon?!... Sau cine eşti?!...

Invoc şi îngerii din cer
Să nu mă rătăcesc să pier!
Că vei pleca, iubite, ştiu...
E doar furtună!... Şi-i târziu!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte iubiri

Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irişii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ţi... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute muşcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, ştiu de toate..

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lumea apelor

-Tu, care eşti din fostele amoruri?
De ce îmi vii şi-acum să mă priveşti?
Cum, ai uitat? Eu nu mai ştiu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile poveşti.

-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjeşte-mă, din nou, căci tu eşti zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.

Tu poţi să mă prefaci în prinţul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat –greşeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai ştiut.

Te-ai răzbunat apoi, şi-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulţi iubiţi,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiţi.

De m-ai iubit, mă iartă şi mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum şi, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 31

Sufletul tău, iubit e cu tăria
Mai multor inimi ce poate-au murit
Şi-n el Iubirea-aduce bucuria
Unor prietenii ce s-au sfârşit.
Căci câte lacrimi sfinte şi supuse
Nu mi-a furat din ochi iubirea dragă,
Ca un profit pe sufletele duse,
Dar ce-am salvat, în tine-acum se bagă!
Tu eşti mormântul moartelor iubiri
Plin de trofee de iubite reci
Care-au lăsat ce-i bun, ca tu s-admiri
Şi să profiţi de ce-au avut pe veci.

Căci chipul lor iubit îl văd în tine,
Iar tu mă ai acum întreg pe mine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permanenţa iubirii

Nicicând orice iubire n-ar trebui să piară!
Atâta doar că jarul de nu-l hrăneşti, se stinge...
Prezenţa ei difuză se-aprinde-n suflet iară,
Dacă vreo stea mai nouă te-atrage şi te-ncinge...

Pot fi potop de stele, oceane de ispite,
Mieroase jurăminte şi glasuri dulci, de miere,
Iubirea când e sfântă, cu ziduri neclintite,
Rămâne-un Turn de Aur - mister între mistere...

Prin viscolele vieţii cu-asedii-n vijelie,
Cu lacrimi ne-nţelese, la margini de-ncercare,
Dar cu lumini în suflet, vei spune cu tărie:
Iubirea ce-a fost sfântă nicicând în veci nu moare!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Miroase-a somn
Şi-a nucă-n ciocolată.
Din vorbe cresc
Iubiri molipsitoare.
Le adorm în păr
Şi-n mâini retrase-n lene,
Încet.

Miroase-a zâmbet
Şi-a frunză galbenă, strivită.
Din gânduri cresc
Iubiri copilăroase.
Le strâng în toamnă
Şi-n ochi închişi de jenă,
Ades.

Miroase-a viaţă
Şi-a cântec scobit de cuvinte.
Din perne cresc
Iubiri stăruitoare.
Le-adun în ironie
Şi-n dor de tine aprins,
Ciudat.

Miroase-a tine
Şi-a respiraţie pripită de aproape.
Din buze cresc
Iubiri întrebătoare.
Le-alint în gânduri
Şi-n vise cu răspunsuri,
Dorite.

poezie de Gabriela Chişcari (11 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!